Altă durere pe care o aveţi voi mamelor, taţilor, sunt copii lepădaţi. Acesta este un păcat strigător la cer. Este uciderea la mijloc. Nu este cu nimic mai uşoară. Ascultaţi toţi cu luare aminte: sângele lor cere răzbunare. Nu vei avea noroc nici cu ceilalţi copii, ci numai plâns şi jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă: ori îţi ia Dumnezeu şi pe ceilalţi copii, ori vor cere ei însăşi capul mamei.
Ştiţi bine că aceasta se întâmplă, la multe, atunci pe loc. Iar aceasta aşa se tocmeşte că altă supărare vei avea în casă, că îţi pierzi cumpătul şi uiţi de marea milă a lui Dumnezeu, ce o are cu toţi păcătoşii, şi se apropie diavolul de tine şi îţi bagă în cap gândul să-ţi iei lumea în cap şi să-ţi faci capătul. Acesta este glasul împotriva tuturor celor care fac aşa. Mare ispitire păţesc mamele care fac aşa, care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi, tu şi ceilalţi copii pe care i-ai făcut, trebuie să pui în loc tot aţâţi copii ai altor femei sărace şi să-i botezi (iar dacă nu, ia-i şi botezaţi gata) şi să îngrijeşti de dânşii ca de copiii tăi, cu îmbrăcăminte, cu încălţăminte, faină, bani de şcoală, până ce sunt în stare să-şi câştige pâinea şi ce scoţi din copiii tăi, aceia să iasă şi din aceia. Iar toate necazurile pe care le vei avea în vremea aceasta, fie pentru ei, fie de la ei, să le rabzi pe toate, nădăjduind în mila lui Dumnezeu, că îţi va ierta păcatul, căci prin răbdare ispăşeşti păcatul. Iar milostenia, cu osteneală, biruie înaintea judecăţii.