duminică, 31 martie 2013

Parintele Rafail Noica: "Biserica Ortodoxă nu este o Biserică între altele, ci este, pur şi simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om"

Biserica Ortodoxă nu este o Biserică între altele, ci este, pur şi simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om. Esenţa Ortodoxiei este firea omului. Şi a luat în istorie nume de dreaptă slăvire, nume foarte frumos şi foarte sugestiv, adică nume care trădează, dacă vreţi, ceea ce au căutat Părinţii cei adevăraţi, care n-au căutat nici slavă lumească, nici filosofie mai adevărată, ci au căutat un singur lucru: să rămînă în dreapta slăvire, descoperită de Însuşi Dumnezeu; au încercat să păstreze nestricată viziunea acestei firi omeneşti.
Hristos noul AdamPentru vindecarea acestei firi, care s-a smintit prin păcat, a fost nevoie ca Dumnezeu Însuşi să Se întrupeze şi să devină om adevărat, adică nu numai în sensul de om în carne şi oase, ci fără păcat, om fără sminteală, Adam cel nou. Acest Adam a fost în stare, fie şi prin moarte şi prin iad să completeze călătoria pe care Adam cel dintîi n-a completat-o şi, înviind ”a treia zi, după Scripturi” şi la 40 de zile înălţîndu-Se la ceruri ca om, a aşezat de-a dreapta Tatălui firea omenească.Şi acum, pentru prima dată în Creaţie, omul a devenit om complet. Aceasta este viziunea pe care au primit-o Sfinţii Apostoli şi pe care au păstrat-o Părinţii noştri, rămînînd în istorie cu numele de dreptslăvitori [ortodocsi, n.n]. Alţii au vrut să fie universali [catolici, n.n.], alţii au protestat, fiecare cu filosofia şi gîndurile lor.
Mai multe pe Razboi intru Cuvant

vineri, 29 martie 2013

DESCHIDE OCHII: Miturile naşterii – Adevărat sau Fals?

Continuăm seria dedicată abuzurilor din maternităţile româneşti şi informării mamelor cu privire la drepturile lor. Invitată e Irina Popescu, moaşă şi preşedinta Asociaţiei pentru Naştere Naturală şi Alăptare. Pentru că multe femei care au scris pe adresa emisiunii reclamă lipsa de informare sau informaţiile incomplete/eronate pe care le-au primit în timpul sarcinii (chiar de la unele cadre medicale), am invitat-o pe Irina Popescu să ne prezintă miturile legate de naştere.

Sunt poveşti mincinoase pe care multe femei le cred, pe care unii medici le promovează:

Consultaţii gratuite la matematică si limba romana, oferite de biserica Sfantul Iosif Marturisitorul din Baia Mare

De vineri, 22 Martie, cu sprijinul domnului profesor Sabău Vasile, au început consultațiile gratuite la matematică pentru toți copiii care doresc să-şi consolideze cunoştinţele sau au probleme la această materie şi doresc să şi le lămurească.

Consultațiile se vor desfășura în fiecare vineri de la ora 15, în Centru Social al bisericii noastre.

Începând de Joi 28.03.2013, de la ora 16, se vor desfășura consultații gratuite la limba și literatura română.

Copii pot fi înscriși la consultații la pangarul bisericii “Casa Cărții” sau la numerele de telefon de mai jos.

miercuri, 27 martie 2013

Parintele Ioanichie Balan despre Sfanta Impartasanie

Ce este Sfînta împărtăşanie?

Sfînta împărtăşanie numită şt Cuminecătură, Precistanie şi Euharistie este însuşi Trupul şi Sîngele lui Hristos, pe care Dom­ nul 1-a purtat pe pămînt şi pe care ni-1 oferă în dar tuturor celor ce credem în El şi facem voia Lui, spre iertarea păcatelor şi viaţa de veci. Sfînta împărtăşanie se sfinţeşte numai în timpul Sfintei Liturghii, prin rugăciunea preotului şi arhiereului slujitor, cînd, prin pogorîrea Sfîntului Duh, pîinea şi vinul, adică Sfintele Dai uri ce se aduc pe Altar, se prefac în chip tainic şi dumnezeiesc în însuşi Trupul şi Sîngele Domnului nostru Iisus Hristos.

Cînd a întemeiat Mîntuitorul Hristos taina Sfintei împăr­ tăşanii şi pentru ce se dă credincioşilor?

Taina Sfintei împărtăşanii a fost întemeiată de Hristos la Cina cea de Taină, în seara de Joia Mare, cînd, mîncînd cu ucenicii Săi, a luat pîinea, a binecuvîntat-o, a frînt-o şi a dat-o lor, zicînd: Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu. Apoi, luînd paharul şi mulţumind, le-a dat, zicînd: Beţi dintru acesta toţi, acesta este singele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor (Matei 26, 26-28). Sfînta împărtăşanie se dă oamenilor drepcredincioşi spre iertarea păcatelor şi spre înnoi­ rea vieţii lor duhovniceşti.

Parintele Arsenie Boca despre masuri

"Cine nu se leapădă de sine, nu poate să vină după mine." Cine nu poate să întrebe şi cine nu se poate pleca sfatului unui părinte duhovnicesc, sau nici măcar nu-l caută, nu găseşte pe Iisus. Dacă totuşi vrea să se ţină de urma lui Dumnezeu, dar fiind cu inima şi mintea întinate de plăcere şi mândrie, dă de înşelăciuni. De aceea-s rânduiţi duhovnicii, să cumpănească duhurile ce le străbat mintea, să cunoască măsurile fiecărui ins şi încotro îi înclină cumpăna.

Încă de mult mărturisea Proorocul Iordanului că: "Nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din Cer". Dar tot aşa zic şi cei înşelaţi. Cum să prindem înşelăciunea din urmă? Foarte uşor de prins. Cei ce cu adevărat au darul de la Dumnezeu, vin la duhovnici să-i întrebe, pe când cei înşelaţi nu vor să vină şi se ţin pe sine mai presus de orice dar. Ei nu mai ştiu că fără de smerenie, nu dai de Dumnezeu ci de înşelătorul; fără întrebare nu intri pe poartă, ci sari pe aiurea şi cu tâlharii te socoteşti. Râvna fără întrebare şi părerea sar măsura.

marți, 26 martie 2013

"Biserica Ortodoxă este o continuitate vie a Bisericii revelate în Sfânta Scriptură"

Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18)
Călătoria mea spre Ortodoxie a început acum aproximativ 12 ani în Sankt Petersburg, Rusia. Eu și soția mea eram pe punctul de a adopta doi copii când am avut ocazia să vizitez vechea catedrală ortodoxă „Sfântului Isaac”. Eram foarte impresionat și priveam cu admirație icoanele cu Iisus Hristos, cu Maica Sa și cu sfinții. Pe când eram acolo, am observat de asemenea că un grup de soldați ruși ce veniseră să se închine în biserică. „Ce însemna asta!? Credeam că Rusia este o țară fără Dumnezeu, ateistă, comunistă?” De asemenea, în apartamentul în care stăteam, era o icoană. Se părea că aceasta devenise pentru mine o „fereastră spre Ortodoxie”: veche credință a poporului rus.

duminică, 24 martie 2013

Biserică, şcoală, spital

De ceva vreme, spaţiul mediatic este străbătut de ideea că în România sunt mai multe biserici decât şcoli şi spitale. Iar concluzia, în subînţeles, ar fi că treaba asta nu este bună deloc pentru societate

Uneori, spaţiul mediatic este străbătut de câte o himeră. De ceva vreme, himera are un nume şi se transformă în vânătoare de vrăjitoare: banii Bisericii. De pildă, umaniştii seculari susţin că Statul sprijină Biserica cu prea mulţi bani, în defavoarea şcolilor şi grădiniţelor. Ca argument de sensibilizare se susţine că în România numărul de biserici este dublu faţă de cel al şcolilor şi grădiniţelor. Ca şi cum ar fi de rău. Eu pot înţelege că Biserica deranjează uneori şi prin simpla prezenţă, întrucât aducerea aminte de Dumnezeu creează multora probleme de conştiinţă greu de depăşit. Dar nu înţeleg genul acesta de matematică în care comparăm mere cu pere, doar de dragul unei abstracţiuni manipulatorii.

sâmbătă, 23 martie 2013

Despre contracepție cu Părintele Nicolae Tănase

Întrebare: A da naştere unui copil este un lucru minunat, dar în acelaşi timp presupune o mare responsabilitate. Având în vedere acest lucru, dacă totuşi o femeie se simte responsabilă de acest lucru din motive pur obiective (adică lipsa unei ambianţe adecvate creşterii copilului), de ce mijloacele de contracepţie sunt considerate un păcat? Nu credeţi că o fiinţă lipsită de perspective, sortită poate eşecului şi în final nefericirii constituie un păcat mai mare decât cel al contracepţiei?

Răspuns: În primul rând, trebuie să lămurim ce este contracepţie: metoda prin care se opreşte Dumnezeu să sădească sufletul în corpul nou format, care se numeşte zigot, pentru că ştiţi că există şi contraceptive ce nu lasă să se întâmple această unire şi formarea zigotului. Este o opoziţie clară pe care o facem lui Dumnezeu. În cazul acesta noi, bărbaţii, folosim femeia ca pe un obiect şi din starea de egalitate cu bărbatul, din starea ei de fineţe la care a ridicat-o Hristos, noi o coborâm la res vocalis, „lucru vorbitor” sau obiect de plăcere, iar acest lucru nu ne este permis. Femeile ar trebui să se simtă jignite dacă ar folosi contraceptivele.
Deci aceasta este contracepţia. Adică o luptă contra concepţiei. Cine poate să stabilească perspectivele unui om încă nenăscut? Nimeni. Cine poate să stabilească perspectivele unui om deja născut? Poate cineva să stabilească perspectivele unui om deja realizat? Cineva este prim-ministru. Poate cineva să facă aprecieri la adresa perspectivelor lui? Nu. Pentru că nu se ştie ce face până mâine, ce se întâmplă în inima lui, ce se întâmplă în fizicul lui, şi poate nu mai are nicio perspectivă. Are perspectiva morţii. Aşadar, pentru că nu ne putem permite să discutăm despre perspectivele unui om, nu putem face o asemenea afirmaţie.

Părintele Amfilohie Brânză: "Să ţinem cont că suntem în post"

Să vă siliţi cât vă stă în putinţă să ţineţi cont că suntem în post, că ceea ce nu poţi face în post este o perioadă rânduită de Biserică prin care să faci ceva anume pentru sufletul tău.

Ceea ce nu dobândeşti în timpul postului, nu te înfrânezi, nu vei face nicicum în afară. Luptă-te să realizezi că eşti in post, mai tăcut, mai înfrânat, mai rugător, mai spovedit, mai căit, în vederea Luminii Învierii.

Fragment din conferinţa susţinută de Părintele Amfilohie Brânză la Librăria Sophia (Postul Paştelui 2012)

Vaccinarea și sănătatea copiilor - un studiu foarte actual, care aduce la lumină rezultate neașteptate

Vaccinarea și sănătatea copiilor - un studiu foarte actual, care aduce la lumină rezultate neașteptate


În cele din urmă, avem acum și dovada oficială: vaccinarea este dăunătoare pentru sănătatea copiilor!!!

În perioada mai 2003 - mai 2006, s-a desfășurat la Institutul Robert Koch din Germania (cea mai ”înalta” instituție germană din domeniul sănătății!!!) un studiu numit “KiGGS”, care a avut drept scop stabilirea nivelului de sănătate fizică și psihică a copiilor și a tinerilor din Germania. La acest studiu au luat parte aproape 18.000 de copii și tineri, având vârstele cuprinse între 0 și 17 ani. Părinții, tinerii și copiii au completat mai întâi un formular foarte cuprinzător, după care a avut loc un interviu condus de un medic și s-au analizat și probele de sânge și de urină ale fiecărui participant. La sfârșitul studiului s-au adunat pentru fiecare dintre cei 17.641 de participanți aproximativ 1500 de date!!
Deși au apărut deja mai multe articole de specialitate cuprinzând interpretări din diferite puncte de vedere ale rezultatelor acestui studiu, și deși în acest studiu au fost

Moastele sfintilor de la Aiud au izvorat din nou mir (VIDEO)

Conferinta de la Iasi, 19 martie 2013

La minutul 2:10 este momentul când un craniu de martir de la Aiud începe să izvorască mir, sub forma a două picături. Până în acel moment, cei prezenți în sală simțeau valuri de mireasmă frumos mirositoare, ceva deosebit decât orice mir.

miercuri, 20 martie 2013

Alaturi de Sabina! Eleva amenintata cu moartea pentru ca a purtat o bentita tricolora

Sabina Elena –elevă în clasa a IX-a la un grup şcolar din Covasna, intervievată aseară de cotidianul.ro
Cum v-aţi gândit să mergeţi cu însemne tricolore la şcoală ?
N-am luat vreo decizie în comun, pur şi simplu ne-am dus trei colegi cu o cocardă , cu o bentiţă şi cu un steguleţ, toate tricolore. Vineri am început şi am continuat luni şi marţi. Colegii de la secţia maghiară m-au huiduit şi mi-au adresat fel şi fel de cuvinte jignitoare, n-aş vrea să le reproduc aici. 
Apoi a venit diriginta. Ce ţi-a spus? 
Doamna dirigintă mi-a spus să nu mai port bentiţa tricoloră pe cap, pentru că se discută în cancelarie foarte mult despre asta. Am ascultat-o şi am pus-o la brâu. Şi astăzi a venit la mine să mi-o ia . A venit cu o foarfecă, cred că intenţiona s-o taie, nu ştiu dacă a tăiat-o sau dacă a smuls-o, că era prea mare agitaţia. N-aveam ce să fac, doar nu era să mă iau la bătaie cu doamna dirigintă... Până la urmă mi-a luat-o şi  a plecat cu ea.

marți, 19 martie 2013

Parintele Justin Pârvu: “Lupta-te, suflete, ca sa primesti acest har!”

“ Este har: ”

- să iubeşti fără să fii iubit…
- să slujeşti fără să fii preţuit…
- să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
- să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
- să ierţi fără să fii iertat…
- să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
- să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
- să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
- să investeşti clădind fără speranţe…
- să taci pentru a nu face rau aproapelui…
- să vorbeşti de dragul adevărului…
- sa te jertfesti pentru dreptate…
- să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti….
- totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros
sa te lipseşti…

Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!”

Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă

A fi tãnãr ortodox

A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu mai asculta muzică, ci a asculta muzică bună. Bună pentru suflet, cel prin firea să însetat de liniştire, de despătimire, de limpezime interioară, de care are nevoie pentru a putea iubi curat…

A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu te distra, ci a nu te arunca, în numele divertismentului, în mocirla păcatului…

A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu avea prieteni, ci a nu te face prin ceilalţi prieten cu păcatul…

A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu face voia părinţilor, ci a refuza cu o fermitate smerită doar ceea ce e păcătos în ea…

luni, 18 martie 2013

INTERVIU: Gheorghe Petreus, intre patul suferintei si dragostea de Dumnezeu

Gheorghe Petreus s-a nascut pe 5 iunie 1967 la Botiza, iar pana la varsta de 11 ani a avut parte de o copilarie fara griji. Dar, viata i s-a schimbat intr-o singura clipa, pentru totdeauna. O boala (poliartrita reumatoida) a pus stapanire pe trupul sau, aceasta imobilizandu-l la pat pentru tot restul vietii. Toate eforturile medicilor din diverse spitale ale tarii s-au dovedit zadarnice.

Desi a vrut sa se sinucida, Dumnezeu nu l-a lasat, iar Biblia i-a schimbat viata. A reusit sa scrie chiar si o carte, “Sublimul suferintei”, pe care a lansat-o in vara lui 2009, la Caminul Cultural din localitatea natala. Despre aceasta si alte lucruri din viata sa, Gheorghe Petreus a acceptat sa raspunda la intrebarile ZiarMM.ro, scriind la laptop cu un carlig de sarma.
Reporter: Cum e sa stai o viata intreaga in scaunul cu rotile?
Gheorghe Petreus: Eram un copil ca toti copii, fara griji si fara probleme de sanatate. Aveam doi parinti minunati care imi ofereau toata dragostea lor. In jurul varstei de 11 ani si jumatate, o boala grea a pus stapanire asupra trupului meu, cu toate ca am fost internat la spitalele din Sighet, Cluj, Timisoara etc. Aceasta boala m-a imobilizat la pat, neputand sa fac nimic, nici sa mananc cu mana mea. Am trecut printr-o perioda foarte grea, aveam dureri groaznice, iar gandul ca n-am sa mai pot umbla niciodata m-a daramat din toate punctele de vedere, ajungand pana in momentul in care am vrut sa imi iau viata, crezand ca aceasta este unica solutie de a scapa de starea groaznica in care am ajuns.

duminică, 17 martie 2013

Să postim cu adevărat!

  • Atunci când postul este însoţit de rugăciune, citire, priveghere, mers la biserică, spovedanie, Sfânta împărtăşire, de fapte bune şi mai ales de milostenie, atunci se face i pregătire foarte bună pentru Săptămâna Patimilor. Atunci vom simţi Sfintele Patimi. În toată această perioadă inima se va schimba, iar sufletul se va înmuia şi va simţi Patima lui Hristos cu mai multă putere. Va cunoaşte cât de mare este dragostea lui Hristos pentru om. Va vedea că Hristos Dumnezeu a petrecut o viaţă mucenicească pe pământ, ca să ne ajute pe noi, nepăsătorii, să ne nevoim. Dacă Hristos a suferit, noi, ucenicii Săi, vom alege altă cale?
  • Numai prin smerenie putem spori. Postul, dragostea, milostenia sunt bune. Însă ce este deasupra tuturor? Trebuie să ne smerim. Şi deasupra smereniei ce este? Discernământul Dacă lipseşte discernământul în lucrarea virtuţilor, greşim. Şi virtuţile au nevoie de cârmuire. Binele, dacă nu se face în chip bun, nu este bine. Dacă nu se săvârşeşte cum se cuvine din punct de vedere al modului, al metodei, al timpului şi al cantităţii, nu aduce folos, ci pagubă. Postul este bun, însă este mijloc, nu este scop. Mijloacele au un scop, iar aceasta este smerenia, si apoi discernământul.

vineri, 15 martie 2013

Naşterea în maternităţile româneşti – abuzuri, umilinţă, situaţii degradante

La solicitarea unor ascultătoare care acuză situaţiile degradante şi abuzurile din timpul naşterii, Sănătatea FM vă prezintă neregulile din maternităţile româneşti. Ce drepturi ale mamei şi ale copilului sunt încălcate în timpul travaliului şi imediat după naştere? De ce majoritatea femeilor nu sunt informate cu privire la procedurile medicale la care sunt supuse şi nu li se cere acordul? Cum decurg primele minute din viaţa copilului şi de ce mama îl întâlneşte uneori abia a doua zi? În fine, care sunt efectele psihologice ale acestor abuzuri? Despre toate acestea, am stat de vorbă cu Irina Popescu, moaşă de profesie şi preşedinta Asociaţiei pentru Naştere Naturală şi Alăptare.

Subiectul va fi dezvoltat în emisiunile următoare, prezentând poziţia actorilor implicaţi: Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor, UNICF, experţi internaţionali.

Maxim trei copii. Doar nu vrei sa mor de saracie!

Daca intrebi un tanar casatorit sau necasatorit cam cati copii si-ar dori sa aiba, iti spune cu hotarare ca unul, doi, s-au cel mult trei copii. Pe oricine ai lua la intrebari, nu ai sa gasesti un parinte sau viitor parinte care sa-si doreasca mai mult de trei copii, fie ca este credincios sau necredincios, fie ca este sarac sau bogat, sau in oricare alta situatie.

Filozofia nasterii copiilor este ca unul ar fi cel mai usor de crescut si fara sacrificii prea mari, doi insa este totusi mai bine decat unul deoarece ar creste copii mai frumos impreuna si, Doamne fereste, in caz ca te dezamageste unul din ei, sau iti moare inaintea ta, macar stii ca-l ai consolare pe celalalt. In schimb trei copii este deja dorinta unor inimi largi.

miercuri, 13 martie 2013

Profesor Dr. Pavel Chirilă: "Vaccinările nu sunt obligatorii"

V-aţi întrebat de ce nu sunt primiţi la grădiniţă, la şcoală sau la liceu copiii din România dacă nu au multe, extrem de multe vaccinuri făcute???  V-a informat cineva corect şi complet asupra efectelor şi riscurilor la care sunt expuşi copiii în urma vaccinării???  V-a cerut cineva acordul pentru ca vaccinul să fie administrat copilului???  Şi-a asumat cineva răspunderea şi dacă da…cum???

     Începem dezvăluirile de azi, pagini cumplite din „Dosarul Secret” al vaccinurilor, cu interviul luat de Cristela Georgescu reputatului Profesor Dr. Pavel Chirilă. Citiţi, înţelegeţi şi…povestiţi şi celor care nu ştiu!!!

     1.Domnule doctor, care este schema de vaccinare pentru un copil în România?

      Până la 3 ani, schema de vaccinare propusă de Ministerul Sănătăţii, cuprinde… 26 de vaccinuri (incluzând şi rapelurile); chiar dacă nu sunt 26 de înţepături se ajunge la aceasta cifră datorită polivaccinurilor ( ex: Infarix conţine 6 tulpini).

      2.Ce inseamna schema obligatorie si cate vaccinuri cuprinde ea? Dar cea optionala?

      Noţiunea de obligatoriu şi opţional este… falsă. Nici o vaccinare în Europa nu este obligatorie. Zic medicii de familie că este obligatorie, dar legal nu este. Reglementarea românească prevede obligativitatea medicului de a vaccina copilu ldacă părinţii cer lucrul acesta şi dacă nu există contraindicaţii.

Povestea masacrului de la Moisei

O căsuţă modestă, ninsă sumar, care te priveşte de dincolo de drum, cu orbitele ei lipsite de ochi, şi un altar solar din piatră, străjuit de Omul pădurii, Omul nopţii, Omul apelor sau Omul care horeşte, nu pot cuprinde în imaginea lor dimensiunea reală a unei crime săvârşite de hortişti în ziua sfântă a Cuvioasei Parascheva, în 1944. Tabloul trebuie obligatoriu întregit cu chipul hărţii României hăcuite, aflată în tinda locuinţei, pe care scrie: „România mutilată este singura icoană pe care trebuie să o aveţi în suflet şi gând. Ea cuprinde toţi morţii, toată durerea şi toată nădejdea noastră“. Abia atunci vei înţelege, plenar, motivaţia odiosului masacru de la Moisei.
Câteva obiecte personale, chipurile înrămate a 29 de  români, străini de sat, şi o troiţă ridicată peste osemintele lor. Ceva mai sus, pe o colină, dincolo de calea ferată, 44 de trepte de piatră, un altar solar străjuit de 12  stâlpi-oameni, fără chip, oameni măşti care ţipă în muţenia lor: „Să nu se mai tragă în oameni nevinovaţi!; Să nu se mai prade grânele din hambare şi fructele din pomi!; Să nu mai fie aruncaţi feciorii în războaie!; Să nu mai fie închisă lumea în ţarcuri!; Să nu se mai ia vitele din bătătură; Să nu mai fie pângărite fiicele omului!; Să nu mai fie spurcat meleagul cu tranşee, sârmă ghimpată şi icre ale morţii!; Să nu mai piară oameni, în dorul lor de libertate, pe drumurile înstrăinării!; Să nu se mai dea foc caselor oamenilor!; Să nu mai existe lagăre ale morţii!“

luni, 11 martie 2013

Pelerinaje la mormantul Parintelui Arsenie Boca

Pentru pelerinaje la mormantul Părintelui Arsenie Boca te poti înscrie la numerele de telefon 0744496656, 0724291384, 0749183247. Pornirea se face din Baia Mare.

(Foto)model vs. icoană

“Ni s-a tot spus, în ultimii 20 de ani, că România are nevoie de modele. România are nevoie de adevăr, nu de modele. România are nevoie de icoane, adică de ferestre către adevăr, nu de modele. Din 1945 încoace, românilor li s-au oferit doar modele, fotomodele, manechine politice, păpuşi: lideri de carton, guru de plastic, siluete intelectuale proiectate pe pereţii peşterii. Caracteristic (foto)modelului e faptul că îţi vinde ceva. Caracteristic icoanei e faptul că mărturiseşte.

(Foto)Modelul îţi ia ochii. Icoana îţi curăţă, şi astfel îţi redă, privirea. (Foto)Modelul dă din şolduri, din glezne sau din barbă. Icoana e liniştită, eliberând statornic lumină. (Foto)Modelul driblează, cu mijloace fizice sau intelectuale. Icoana ţi se dăruieşte. Modelul te momeşte din tine în urmărirea dorinţei. Icoana te întoarce la matca acelui “chip” şi te porneşte pe drumul acelei “asemănări” pe care le porţi deja în tine. Modelul te aţâţă să te lepezi, egoist, de realitate ca să-ţi astâmperi pofta de a poseda o himeră. Icoana te face să asumi realitatea ta şi pe a celorlalţi, te face liber.”

"Daca un om sau o realitate nu e icoană, atunci nu e nimic”

Mircea Platon

vineri, 8 martie 2013

Care este sarbatoarea femeii crestine?

Crestinismul sarbatoreste femeia intr-un mod smerit, asa cum se cade. De fapt nici nu e normal sa existe o sarbatoare diferentiata pe sexe, ca din moment ce exista o sarbatoare a femeii, logic ar fi sa existe si o sarbatoare a barbatului, dar aceasta nu este.

 De aceea credem ca femeia este subapreciata atunci cand i se inchina o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-si asigura conditia de om. Crestinismul nu sarbatoreste firea umana, ci cinsteste nevointele laudabile ale sfintilor, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, mucenite sau cuvioase, dupa nevointele lor. Dar exista o zi anume, prin care Biserica cinsteste femeile impreuna, si anume ziua mironositelor, Duminica mironositelor, zi in care sunt slavite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mantuitorul, unele chiar pana la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosite Maria Magdalena.

joi, 7 martie 2013

Moisei, mănăstirea oblăduită de duhul sihaştrilor

Mănăstirea Moisei, din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, respiră şi astăzi în ritmul timpului mitic. Nicăieri în spaţiul românesc, strămoşii şi moşii nu sunt mai unchiaşi şi mai mătuşi, în sens spiritual, ca în Moiseiul secolului XXI. Veacurile s-au topit, amalgamându-se cu evenimente cu tot într-un şuvoi ca o combustie din care se hrăneşte viaţa, istoria înseşi. Şi-n această lume în lume, călugărul aduce din ancestral în prezent ordinea, rugăciunea şi nevoirea, ca unelte cu care omul se curăţă la inimă pentru a se înfăţişa Domnului în chipul lui adamic.   

Eu cred că istoria Mănăstirii Moisei trebuie ascultată de la  părintele protosinghel Teofil Pop, stareţul aşezământului, din două motive: pentru că sfinţia sa poartă în exprimare inflexiunile graiului tainic al locului, aşa cum vine el din începuturi, şi pentru că părintele s-a aşezat cu slujirea proprie şi cu cea a obştei la capătul timpurilor ce curg, în linie dreaptă, dinspre veacul al XIII-lea sau al XIV-lea spre azi. În răstimp, pe la Secătura Popească, pe Dealul Popii sau la Sălaşul Popeasca, prin Muntele Măgura, s-au nevoit în post şi rugăciune aprinsă sfinţi părinţi isihaşti. Chipuri îngereşti care, atunci când plecau la Domnul, îşi înfăşurau trupurile în coajă de molid, lipită la capete cu răşină, încredinţându-şi-le pământului aproape de bisericuţa acoperită de muşchi. Doar duhul lor a rămas să vegheze din ceruri lucrarea fraţilor din veac.

Gheorghe Vâlcea, tâmplarul Părintelui ARSENIE BOCA: "Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani"

Material aparut in revista Formula AS

I-a sculptat crucea de mormânt părintelui Arsenie Boca. A lucrat, ca tâmplar, alături de el, timp de 12 ani, devenind buni prieteni. Astăzi, Gheorghe Vâlcea este unul dintre puţinii martori ai ultimilor ani petrecuţi pe pământ de părintele Arsenie

"Să-mi faci crucea"

Noiembrie, 1989. Afară ninge uşor şi fulgii se lipesc de fereastră. Dalta muşcă încet din lemnul tare. Printre lacrimi, cu o durere surdă în inimă, tâmplarul a sculptat deja un nume - "Arsenie". Ar trebui să mai scrie încă un cuvânt. Doar atât. "Ieromonahul". Un­spre­­zece litere. Dar nu poate. Durerea îl apasă din ce în ce mai tare şi gândul că nu-l va mai vedea niciodată pe părintele Arsenie Boca îi sfredeleşte inima. Îi răsună în minte cuvintele de la ultima întâlnire: "Să vii la mine la mor­mânt, că te voi putea ajuta mai bine decât acum". Dar despărţirea e prea grea şi-i întu­necă nădejdea. Începe să lucreze la prima lite­ră. Un "I" înalt şi zvelt, desenat chiar de părintele Arsenie în timp ce se afla pe patul de moarte. Încet, pri­virea i se împăienjeneşte şi lacrimile îi curg pe obraz.

Părintele Arsenie venise în urmă cu câte­va luni la el, la spital. Pe Gheorghe Vâlcea îl chi­nuia o dure­re cumplită de picioare. Suferea de ea încă din tinereţe, dar acum nu-i dădea nici­cum pace, aşa că se inter­nase. Părintele a sosit neanunţat. În salon, câţiva bărbaţi îşi omorau timpul jucând zaruri şi flecărind lucruri lu­meşti. Când a deschis uşa, au înlemnit cu toţii. În jurul bărbatului cu barbă albă şi ochi sfredelitori plutea ceva, o boare de sfin­ţenie nenumită, care te ţintuia. A venit la el la pat şi i-a spus simplu - "Nea Vâlcea, aş dori să vii cu mine să-ţi arăt ce trebuie să mai faci la Prislop".

Transformarea relaţiei sexuale într-un fel de sport sau divertisment

Cum de a ajuns omenirea să fie prinsă în această uriaşă criză a sănătăţii mentale pe care o presupune consumul de pornografie? Cum de a ajuns omul să se comporte mai rău decât oricare dintre animale? Răspunsul este simplu: A fost convins încetul cu încetul că nu este decât un animal mai evoluat şi, ca atare, trebuie să renunţe la valorile sale morale şi spirituale care îl definesc ca om, îmbrăţişând cu toată puterea consecinţele satisfacerii instinctului sexual.

Sensul profund al sentimentului de dragoste a fost înlocuit dedorinţa sexuală, ataşamentul sufletesc a fost substituit de exacerbarea excitaţiei şi a plăcerii sexuale şi, în consecinţă, viaţa de familie a fost înlocuită cu o viaţă sexuală complet liberalizată. Într-adevăr, instinctul de reproducere este extrem de important pentru existenţa lumii vii, căci prin el devine posibilă perpetuarea speciilor. De legile sale nu poate face abstracţie nici un animal, chiar dacă anumite condiţii de existenţă nu-i permit întotdeauna să se reproducă. Şi la om acest instinct este unul dintre cele mai puternice, suficient ca să-i marcheze viaţa. Insă spre deosebire de animale, omul poate să-l ignore pentru atingerea unui ideal mai înalt sau a unui sentiment mai puternic cum ar fi, spre exemplu, dragostea.

luni, 4 martie 2013

IN PREMIERA: Mii de preoţi şi credincioşi martiri, condamnaţi pentru credinţă, au fost ucişi în închisorile comuniste

Cea mai premiată producţie a Antenei 3, emisiunea de anchete şi reportaje – "În Premieră cu Carmen Avram"– a revenit duminică, 3 martie, cu un nou sezon.

Echipa emisiunii "În Premieră" a prezentat un reportaj referitor la tăcerea suspectă care învăluie un subiect delicat: miile de preoţi şi de credincioşi martiri ucişi în închisorile comuniste.

Parintele Amfilohie Branza - Inocenta ca virtute, indecenta ca pacat

Conferinta organizata pe data de 8 decembrie 2005 la Suceava.






sâmbătă, 2 martie 2013

Virgiliu Gheorghe: "Fidelitatea, copiii multi, viata religioasa, timpul petrecut impreuna salveaza familia"

-Cine salveaza pana la urma familia? De fapt, intrebarea mea ar fi ca o concluzie la ceea ce am discutat. Care este la ora actuala cel mai mare dusman al familiei, si cine salveaza pana la urma familia?

- Fidelitatea, copiii multi, viata religioasa, timpul petrecut impreuna, acestea sunt [cele care salveaza familia]. Sunt lucruri foarte simple si foarte practice pe care omul modern nu le mai ia in considerare, si cand le intelege este prea tarziu. 

De exemplu, am cunoscut oameni care, dupa prima ruptura, s-au intros la Biserica - stiti ca, omul cand are necazuri vine, mai mult se indreapta catre Biserica - si au descoperit alte sensuri ale vietii lor. Nu se poate sa traiesti conectat la o cultura a erotismului si sa fi satisfacut de viata de familie, pentru ca acea cultura presupune altceva.

Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică al Universităţii Aristotel din Tesalonic și autorul cărților ""Revrăjirea lumii sau de ce nu mai vrem sa ne desprindem de televizor", "Știinta si razboiul sfarsitului lumii. Fata nevazuta a televiziunii", "Efectele televiziunii asupra mintii umane" și "Pornografia, maladia secolului XXI".

Fragment din emisiunea Universul Credinței, difuzata pe TVR 1, 24 februarie 2013

Civilizatia lumii moderne - O cultura a caderii

Merge vorba, și merge bine despre civilizația lumii moderne cum că ar fi o cultură a căderii. Se pare că atletismul acesta în căutarea fericirii printre lucrurile materiale a acaparat generații întregi de oameni lipsiți de simplitatea și fericirea omului cumpătat, echilibrat și fericit. Dar nimeni nu vine să ne învețe cu forța cu privire la modul în care să ne trăim viața. „Regizorul” de serviciu știe să programeze pe fiecare în parte la cursa nemiloasă a alergării către cele materiale și ale deșertăciunii. De pildă în mijlocul lumii acesteia încă mai viețuiesc oameni simpli care știu să-și ierarhizeze prioritățile „căutând mai întâi Împărăția Cerurilor știind că toate celelalte i se vor adăuga„ prin milostivirea lui Dumnezeu și în ciuda diavolului, căci așa ne zice Domnul:„Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.” (Mt.6, 34).

S-AU TREZIT - Mitropolitul Ardealului: Preoţii ortodocşi riscă pedepse administrative dacă oficiază slujbe în Biserica de Gheaţă

Cununia şi botezul sunt interzise pentru creştini ortodocşi în singura biserică de gheaţă din România situată la peste 2.000 de metri altitudine, în masivul Făgăraş, la Bâlea Lac (Judeţul Sibiu), iar preoţii riscă pedepse administrative în cazul în care continuă să oficieze asemenea slujbe, a anunţat sâmbătă, într-o conferinţă de presă, Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza.

Nori negri deasupra României

Pe 20 mai 1990, când încă mai credeam că vor veni vremuri mai bune şi pentru poporul român, noi nefăcând nimic mai mult decât să ne uităm la televizor, bucurându-ne că am scăpat de comunism – aşa ni se părea pe atunci, că am scăpat –, poetul creştin Ioan Alexandru punea o întrebare esenţială pentru viitorul neamului nostru: Cum pot conlucra românii la mântuirea lor în situaţia de acum?

Interlocutorul era poate cel mai mare filozof român al sfârşitului de secol XX, Petre Ţuţea, spirit viu şi cunoscut mărturisitor creştin al închisorilor comuniste. Răspunsul acestuia a fost foarte clar:

„- Simplu, ducându-se la Biserică. Şi folosind ştiinţa ca peria de dinţi. Tot ce spune ştiinţa să nu-i lase cu gura căscată şi tot ce spune un popă de la Cucuieţii din Deal să considere adevăr ritualic. În Biserică se mântuiesc. Are un instrument de mântuire poporul român că are Biserică şi preoţi. Ce altceva să caute?!”

vineri, 1 martie 2013

Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane!

                           Nu pentru-o lopatã de rumenã pâine,
                           nu pentru pãtule, nu pentru pogoane,
                           ci pentru vãzduhul tãu liber de mâine,
                           ridicã-te Gheorghe, ridicã-te Ioane!

                           Pentru sângele neamului tãu curs prin santuri,
                           pentru cântecul tãu tintuit în piroane,
                           pentru lacrima soarelui tãu, pus în lanturi,
                           ridicã-te Gheorghe, ridicã-te Ioane!

                           Nu pentru mânia scrâsnitã'n mãsele,
                           ci ca s'aduni chiuind pe tãpsane
                           o claie de cer si-o cãciula de stele,
                           ridicã-te Gheorghe, ridicã-te Ioane!