sâmbătă, 28 martie 2015

Găteala: mâzgăleli pe chipul lui Dumnezeu

Ce lume pierdută există astăzi! Femeile îşi pun în păr nişte cleiuri. Și cum mai miroase! Te apucă alergia. Când văd o femeie modernă, cu frumuseţi lumeşti şi parfumuri, mă scârbesc lăuntric. Mi-au spus: „Cutare a mers în Germania să înveţe estetica”. „Dar ce este estetica?”, am întrebat. „Estetica face pe cele bătrâne, tinere”, mi-a spus. Atunci mi-am adus aminte că văzusem cândva o bătrână ce avea o linie orizontală pe frunte. Întreb după aceea pe un cunoscut al ei: „Ce are, sărmana?”. „A, nimic, îmi spune, a făcut operaţie ca să i se întindă pielea şi să-i dispară ridurile”. Şi eu am crezut că s-a lovit şi s-a operat... . Unde ajunge lumea astăzi!
- Astăzi, Părinte, găteala n-o consideră un păcat.

- Da, aceasta am înţeles şi eu. Am văzut o fată care, deşi înainte era ca un înger, nu am mai cunoscut-o după aceea, aşa cum era vopsită. „Dumnezeu le-a făcut pe toate foarte bine, i-am spus, dar la tine a făcut o greşeală foarte mare!”. „De ce. Părinte?” mă întreabă. „Iată, sub ochii tăi n-a pus cerneală. Greşeala aceasta a făcut-o! În timp ce pe ceilalţi oameni i-a făcut frumoşi, la tine a făcut o greşeală! Bre, nu înţelegi? În felul acesta te urâţeşti! Ca şi cum ai avea o icoană bizantină şi tragi cu penelul într-o parte şi în alta şi o murdăreşti, o strici. Punem vopsele la chipul lui Dumnezeu? Sau ca şi cum un pictor ar fi făcut o icoană bună şi merge unul ce nu cunoaşte pictura, ia penelul şi face nişte mâzgăleli, stricând icoana pictorului. La fel faci şi tu. Este ca şi cum ai spune lui Dumnezeu: „Doamne, nu le-ai făcut bine; eu o să le îndrept!”.
O alta a venit într-o zi cu nişte unghii până colo, ca uliul, vopsite în roşu, şi-mi spune: „Copilul meu este grav bolnav. Fă rugăciune. Părinte! Fac şi eu rugăciune, dar...”. „Ce rugăciune faci?”, o întreb. „Tu zgârii pe Hristos cu aceste unghii! Taie-ţi mai întâi unghiile, şi se va face bine copilul tău. Pentru sănătatea copilului tău cel puţin să-ţi tai unghiile şi să-ţi ştergi vopselele”. „Să le vopsesc în alb, Părinte?”. „Eu îţi spun să nu le mai vopseşti şi să le tai. Să faci o jertfă pentru sănătatea copilului tău. Ce înseamnă aceasta? Dacă aşa ar fi fost bine, Dumnezeu te-ar fi făcut cu unghii roşii”. „Să le vopsesc în alb, Părinte?”. Înţelege-te dacă poţi!... „Aşa cum faci, aşa vei merge şi tu şi copilul tău”, mi-am spus în sinea mea. Pe copii îi răceşte mai mult mama când nu este îmbrăcată cu modestia şi încearcă chiar să-şi jumulească copiii.
Se poate ca cineva să fie puţin urât sau să aibă o infirmitate. Şi aceasta deoarece ştie Dumnezeu că astfel va fi ajutat duhovniceşte. Căci pe El îl interesează mai mult sufletul decât trupul. Toţi avem cele bune ale noastre, dar şi puţine cusururi - cruciuliţe, nu cruci - care ne ajută la mântuirea sufletului nostru.

Introdu e-mailul pentru abonare:

2 comentarii:

  1. https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/03/28/oculta-mondiala-pregateste-in-disperare-de-cauza-cel-de-al-treilea-razboi-mondial/

    RăspundețiȘtergere
  2. ULTIMELE ADĂUGIRI:

    Frați români, putem constata cu toții că România este în momentul de față (la ceasul dureros al adevărului) un stat în derivă, o națiune vlăguită asemenea unei bărci aflată pe un fluviu care se îndreaptă inevitabil spre marginea unei cascade sau prăpăstii amețitoare. Statul român însuși, autoritățile care-l conduc observăm că se află într-un grav proces de disoluție prin pierderea independenței sale militare, economice, politice, culturale... Suntem ca și o națiune supusă unui asediu și totodată o simplă colonie pentru interesele UE și SUA. Zeci de miliarde de euro părăsesc România în fiecare an și nu se întorc. Pământurile ne sunt cumpărate tot mai mult și totodată la un preț derizoriu, foarte mic... Capitalul românesc este la pământ, abia dacă mai există...
    Numai dacă avem în vedere plecarea la muncă în străinătate a circa 4 milioane de români (unul din cinci!), pierderea forței de muncă celei mai dinamice reprezintă o calamitate cum nu a mai cunoscut România niciodată în istoria sa! Chiar dacă unele rude primesc în țară un ajutor financiar. Consecințele nefaste sunt incomparabil mai mari: depopularea masivă a satelor românești și a orașelor, nenumăratele drame familiale (unele sporind imens rata divorțurilor), atragerea din exterior a specialiștilor români (inclusiv a elevilor dotați și studenților, racolați încă de pe băncile școlii!) cu burse și salarii extrem de atractive, proasta gestionarea a politicii și economiei naționale (evidentă prin lipsa acută de locuri de muncă în țară), schimbările de mentalitate și a stilului de viață (cel mai adesea în sensul negativ, preluând obiceiuri imorale sau anticreștine, unii lepădând chiar ortodoxia în care s-au născut!) etc.

    DIN PĂCATE, APROAPE TOȚI INTELECTUALII (CĂRTURARII) ȘI MULȚI DINTRE TINERII ROMÂNI (CARE NU CUNOSC ISTORIA NEAMULUI LOR) UITĂ CĂ IUBIREA DE ȚARĂ SAU PATRIOTISMUL ESTE O VIRTUTE IMPORTANTĂ. PRIN ASTA ÎȘI ABANDONEAZĂ IDENTITATEA NAȚIONALĂ, DEZERTEAZĂ DIN FAȚA INTERESULUI NAȚIONAL ȘI UITĂ SĂ MAI FIE ȘI ROMÂNI... UNII ASPIRĂ CHIAR SĂ DEVINĂ CETĂȚENI ,,EUROPENI” SAU ,,UNIVERSALI”?!... VOCAȚIA POPORULUI ROMÂN ESTE ÎNSĂ UNA PROFUND CREȘTINĂ. BISERICA ORTODOXĂ A FOST ȘI ESTE ,,MAICA NEAMULUI ROMÂNESC”. (M. Eminescu)

    Noi românii avem firește destui naționaliști care au fost asasinați de-a lungul vremilor (domnitori precum Mihai Viteazul, jurnaliști precum Mihai Eminescu, cântăreți precum Ion și Doina Aldea Teodorovici, politicieni precum Antonie Iorgovan și mulți alții) dar ca și până acum declar public că nu mă sperie moartea, ci doar pierderea mântuirii sufletului dacă nu aș mărturisi adevărul... Dacă voi fi asasinat, nu mă îndoiesc o clipă că se vor ridica alți români patrioți creștini, mult mai mulți decât până acum... Pentru că jertfa rodește întotdeauna pentru țară și neam, dacă viața noastră este dăruită lui Hristos și aproapelui nostru...

    Redăm în continuare un articol deosebit la care vă invit să reflectăm împreună și la comentarii veți găsi câteva filme istorice românești de cea mai bună calitate, care poate vor regenera unora sentimentul nobil al apartenenței noastre la o mare națiune creștin-ortodoxă, care a luptat multe veacuri cu mult curaj și eroism pentru pământul străbunilor și viitoarelor generații, pentru libertatea și apărarea credinței sale strămoșești poate ca niciun alt popor din lumea aceasta...

    Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie

    RăspundețiȘtergere