vineri, 25 martie 2022

Folosul citirii acatistului Bunei Vestiri

„Eu, părinţilor şi fraţilor, sunt venit aici de la vârsta de 18 ani. Mi-am petrecut viaţa mai mult în pustie, la chiliuţa mea. Odată, pe când ascultam o predică, părintele respectiv spunea că dacă citim Acatistul Bunevestiri a Maicii Domnului de douăsprezece ori, ni se va îndeplini orice dorinţă care ne este de folos. Auzind acestea, m-am minunat şi am început să le spun şi oamenilor să citească acest acatist, dar de 40 de ori.

Trece o perioadă de timp, şi, pe când mă aflam la Tesalonic, vine o femeie la mine şi spune că a făcut precum i-am spus, citind acatistul, şi s-a vindecat de cancer; altcuiva i s-a rezolvat rapid o problemă. Auzind acestea, am rămas pe gânduri. Să vă spun drept: nu citisem niciodată acest acatist; mă ocupam mai mult cu rugăciunea inimii.

EXCLUSIV: “Schimbă-ți viața”! Din minunile Părintelui Arsenie Boca


“Schimbă-ți viața”

Era prin anul 2010 când cu ajutorul lui Dumnezeu am fost într-un pelerinaj în Țara Sfântă ( Ierusalim).

Eram în grup aproximativ 70-80 de persoane.

După ce am vizitat multe locuri Sfinte din Ierusalim am fost într-una din zile la Biserica Sfântului Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos. Aproape de locul Sfântului mormânt se află un loc unde Iudeii l-am biciuit și l-au pironit pe Domnul nostru Iisus, deasupra acelui loc se află o masă cu 4 picioare, ghidul ne-a atenționat că din când în când Dumnezeu îngăduie ca unii oameni să audă chiar în zilele noastre acele bătăi de piroane și bici cu care a fost chinuit Domnul.

Am pus urechea concomitent cu alți pelerini pe acea masă și cu mila lui Dumnezeu vă mărturisesc că am auzit piroanele și loviturile de bici perfect, ca și cum ar fi chiar lângă mine. Auzind acele bătăi am întrebat pelerinii care se aflau lângă mine dacă ei aud ceva. Toți au zis că nu aud nimic.

joi, 17 martie 2022

CONFERINȚA SFINȚII ÎNCHISORILOR CONTINUĂ SÂMBĂTĂ, 19 MARTIE


Sâmbătă, 19 Martie, ora 17.30, va avea loc la Teatrul Luceafărul din Iași, conferința anuală în memoria martirilor și mărturisitorilor din temnițele comuniste.

Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de ocrotirea și pilda mucenicilor lui Hristos și eroilor acestui neam obidit și mult încercat. Ani la rândul, osemintele și icoanele acestor mucenici ai Bisericii au izvorât mir și daruri de vindecări celor bolnavi. Sfinții noștri vor să fie proslăviți, vor să ne ajute în biruința noastră personală dar și în cea a crezului nostru comun de reînviere duhovnicească pe acest pământ românesc și profund ortodox.

Cinstind memoria Părintelui Justin Pârvu, inițiatorul acestor conferințe de mărturisire a lucrărilor minunate ale sfinților din închisori, conferențiarii precum: Arhim. Hariton, starețul mănăstirii Petru Vodă, maica stareță stavrofora Justina, stareța mănăstirii Paltin, Pr. Prof. Mihai Valica, domnii senatori Sorin Lavric și Claudiu Târziu, doamna Zoe Rădulescu și Monahul Valerian Grecu (supraviețuitori ai gulagului comunist), teologul Danion Vasile și alții vor încerca sa transmită, pe cât este cu putință, o parte din suflul și vitejia martirilor, precum și virtuțile creștine cu care aceștia și-au desăvârșit sufletul.

Să avem rugăciunile și ocrotirea Părintelui Justin și a tuturor sfinților români din închisorile comuniste! Amin!

Sursa: atitudini.com

Din viata Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan

Iar după ce Cuviosul Gherasim s-a dus către Domnul şi s-a îngropat de către părinţi, după a lui Dumnezeu purtare de grijă leul nu s-a aflat atunci în lavră. Venind după puţină vreme, îşi căuta stareţul său. Iar Savatie, ucenicul lui Gherasim, văzând leul, a zis către dânsul: "Iordane, stareţul nostru ne-a lăsat sărmani şi s-a dus către Domnul!"

Apoi îi dădu hrană, zicându-i: "Ia şi mănâncă!" Dar leul nu voia să primească hrană, ci lua aminte adeseori încoace şi încolo şi căutându-şi stareţul, adică pe Cuviosul Gherasim, răcnea foarte tare, mâhnindu-se. Iar Savatie şi ceilalţi bătrâni îl mângăiau, zicându-i: "S-a dus stareţul către Domnul, lăsându-ne pe noi!" Dar nu puteau să-l potolească din strigare; şi cu cât ei socoteau a-l mângâia prin cuvinte, el cu atât mai mult se tânguia şi făcea mare strigare, răcnind şi schimbând glasuri şi cu faţa şi cu ochii, arătându-şi mâhnirea pe care o avea nevăzându-şi stareţul.