În urma repartiţiei, în 1988 ajunge să locuiască în Caransebeş, unde Dumnezeu îi îndreaptă paşii spre credinţa ortodoxă. Dumnezeu i-a dat putere să ierte şi să meargă mai departe cu seninătate şi cu lumina în suflet pentru că El este lumină, iubire, iertare, bucurie şi speranţă. Părintele Arsenie Boca i s-a descoperit ca prin minune, călăuzindu-i paşii spre Mănăstirea Prislop.
– Eu am crezut că acest gând al traducerii este gândul meu, dar sunt convinsă că părintele Arsenie a rânduit aşa. Nu ştiu de ce m-a ales pe mine, am simţit, pur şi simplu, chemarea lui. Nu pot explica… Am avut o dorinţă imensă de a face ceva. Gândul acesta mi-a venit în vara lui 2004 când am constatat, de fapt, că lumea şi maghiarii „mei” nu înţeleg cum să trăiască întru Hristos. O parte din ei trăiesc necununaţi, nebotezaţi. Şi am zis, că nu au ce citi, nu au de unde afla învăţături mântuitoare, fiindcă ei nu au acces la scrierile ortodoxe. Traducând cărţile am avut senzaţia că sunt singura ortodoxă maghiară de pe globul pământesc. Nu ştiam de niciun ortodox maghiar atunci. Aşa simţeam că sunt singură. Aveam doar binecuvântarea duhovnicului meu şi binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Daniel , atunci Episcop vicar de Vârşeţ, care a fost ucenicul părintelui Arsenie. Cu greu am început. Nu cunoşteam termenii duhovniceşti în limba maghiară, aveam doar o carte de rugăciuni si Hymnologionul în limba maghiară. Dar simţeam chemarea părintelui Arsenie şi minunile prin care mă ajuta să duc la bun sfârşit această lucrare.
– L-aţi cunoscut personal pe părintele Arsenie Boca?
– Nu l-am cunoscut. Nu aveam cum, din păcate. Pe vremea când trăia părintele Arsenie, eu eram încă atee. Şi când mă gândesc că pe vremea când eram studentă la Braşov şi părintele Arsenie atunci picta biserica din satul Drăgănescu, de lângă Bucureşti, dar mai venea şi la Sinaia cu siguranţă, acolo avea atelierul de pictură, iar eu eram aşa de aproape de el dar eu nici de Dumnezeu nu ştiam atunci, darămite de părintele Arsenie.... Deci, nu l-am cunoscut personal, dar când am ajuns la mormântul lui, şi am îngenuncheat… Parcă-l cunoşteam. Parcă era rudă cu mine. Asta am simţit. Şi pe urmă, paşii pe care i-am făcut… pur şi simplu mă duceau înainte. Simţeam că trebuie să fac ceva. Aveam aşa o dorinţă arzătoare să fac traducerea. Nu pentru că sunt vrednică de aşa ceva, pentru că nu pentru vrednicia mea m-a ales părintele Arsenie. De fapt, nu ştiu de ce m-a ales, dar cu mare drag şi dragoste am tradus, şi cu destulă trudă, pentru că nu aveam pe atunci baze. Ulterior am aflat că au apărut şi alte cărţi ortodoxe în Ungaria, şi m-am bucurat mult de ele. Când traduceam cărţile şi când nu ştiam la cine să apelez pentru sfaturi, în special pentru termeni duhovniceşti în limba maghiară, am apelat la Preasfinţitul Părinte Sofronie, pe atunci Episcop la Jula şi Preasfinţia Sa m-a ajutat recomandându-mi-l pe părintele protos. Calinic, secretarul de la Episcopie.
– Eraţi botezată înainte la o altă confesiune?
– Eram botezată la reformaţi. Dar nu recunoşteam existenţa lui Dumnezeu. Pot să afirm că am fost mai rea decât diavolul, care admite existenţa lui Dumnezeu şi se cutremură de El. Din păcate, aşa am fost crescută şi de societate, şi de familie.
– Cum aţi ajuns să păşiţi pe calea cea dreaptă?
– Dumnezeu când vede că omul nu vrea să creadă sub nici un chip îi dă pălmuţe. Mai mici, mai mari… Şi credinţa, tot dar de la Dumnezeu este. Deci, eu nu am făcut nimic. El mi-a dat totul. Dar eu cred că este o chemare dinainte. Când mă gândesc că la botez am răsturnat apa de botez cu care m-a botezat preotul reformat... Poate a fost un semn. Dumnezeu hotărăşte dinainte, de noi depinde dacă acceptăm chemarea şi îndemnul Lui. În 1996, de sărbătoarea Sfântului Dimitrie Basarabov m-am convertit la Ortodoxie. Dumnezeu mi-a rânduit un duhovnic deosebit, care prin rugăciunile lui, prin exemplul lui deosebit, m-a ajutat să fac acest pas. În mocirla duhovnicească în care eram înainte îmi trebuia un duhovnic puternic, curat şi exemplu deosebit pentru mine, pentru a urma sfaturile lui. Rugăciunile duhovnicului m-au ajutat enorm şi el m-a convertit. Botezul a fost ca un vis.
– Cu ajutorul părintelui duhovnic aţi ajuns să-l cunoaşteţi pe părintele Arsenie?
– Consider că rugăciunile lui m-au ajutat. De părintele Arsenie am aflat din revista „Formula AS”, dar atunci era doar o curiozitate pentru mine. Într-o bună zi, în vara lui 2002, trecând prin zona Haţegului, am zis să intrăm cu familia la Mănăstirea Prislop. Şi atunci l-am simţit pe părintele Arsenie, îngenuncheată la mormântul lui şi rugându-mă lui.
– După traducerea cărţilor părintelui Arsenie Boca, cum au fost acestea apreciate de maghiarii din România?
– N-am făcut lansări de carte. Ele au ajuns la câţiva oameni din mână-n mână. Am făcut câteva cadouri, şi câteva am vândut la un preţ minim. Eu nici nu ştiam, cu adevărat, unde îi găsesc pe acei maghiari interesaţi de aceste cărţi. Ei cu siguranţă există şi în timp probabil că se vor afla. Din mână-n mână, de la om la om, aşa cum am aflat şi eu de părintele Arsenie, sper să afle cât mai mulţi interesaţi de părintele Arsenie, atât din România, cât şi Ungaria, sau din alte ţări. Pentru că sunt convinsă de faptul că părintele Arsenie Boca este sprijinitor puternic al Misiunii Ortodoxe Maghiare. Ne ajută pe noi maghiarii să ne apropiem de Ortodoxie. Pentru că de la traducerea cărţilor lui încoace, tot ce mi s-a întâmplat a fost sub semnul lui.
Cărţile au fost traduse de mine, dar corectate au fost de Annamária Abodi, o creştină ortodoxă convertită şi ea de la reformaţi. Mult am mai căutat o persoană care să se ocupe de corectura traducerii. După un an de căutări, Dumnezeu şi părintele m-au ajutat să dau de ea. Fără sprijinul Annamariei nu puteau să apară cărţile. Am cunoscut persoane ortodoxe dar şi maghiari care nu sunt ortodocşi, dar se pare că se vor converti. Şi încet, încet ei apar din ce în ce mai mulţi, aşa se pare că ei există, dar nu ştiu încă unii de alţii.
Cărţile acestea sunt dăruite şi de maghiari şi de români la cunoştinţele lor maghiare şi astfel sunt citite de tot felul de oameni. Recent am aflat de o doamnă romano-catolică din România, care se oprea de la facerea de copii, dar după ce a citit cartea „Ridicarea căsătoriei la înălţimea de Taină” („A házasság felemelése a Szentség magaslatára”) a luat decizia să rămână însărcinată la vârsta de 37 ani. Ea mărturiseşte că revine periodic la capitolele din carte care au marcat-o. Astfel, cartea părintelui Arsenie Boca a devenit un reper de viaţă pentru această cititoare maghiară.
***
Cărţile cu învăţăturile şi mărturii despre părintele Arsenie, în traducerea doamnei Csilla Gyöngyvér Florescu se pot procura astfel:
1. „Lelki gyöngyszemek” de la doamna Csilla, prin adresa e-mail: florescu_csilla41@yahoo.com şi telefon: +40-742/025-995 sau +40-255/514-993;
2. „A házasság felemelése a Szentség magaslatára”, Ed. Agaton, prin adresa e-mail: cartea.ortodoxa@gmail.com şi telefon: +40-740/798-366 sau +40-268/211-290.
Anca Butar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu