luni, 19 iunie 2017

VACCINAT SAU NEVACCINAT: CINE SE SIMTE MAI RĂU? (I)

Tot mai multe statistici arată că, în zilele noastre, copiii se îmbolnăvesc tot mai des și mai facil – alergiile, astmul, anxietatea, bolile autoimune, autismul, hiperactivitatea, problemele de atenție și de învățare sunt doar câteva din cele mai comune afecțiuni ale copilăriei secolului XXI. În S.U.A., 43% din cele 32 de milioane de copii suferă de cel puțin o formă de boală cronică, neincluzând în această listă obezitatea.
La ora actuală în lume, boli altădată rare precum autismul, tulburarea de deficit de atenție (ADD), diabetul zaharat de tip 1 sau sindromul Tourette sunt tot mai des întâlnite. Cu toate acestea, numărul studiilor care analizează cauzalitatea și efectele acestor afecțiuni este destul de redus. Spre deosebire de părinții lor, copiii de astăzi au de patru ori mai multe șanse să dezvolte o boală cronică.
Iar dacă bunicii noștri, copii fiind, nu au avut nevoie de pastile pentru a se trata, generația de astăzi împlinește visul oricărui reprezentant farmaceutic: în America, peste un milion de copii cu vârsta sub 5 ani primesc medicație psihiatrică. Dintre copiii cu vârste mai mici de 17 ani, mai bine de 8,3 milioane au urmat astfel de tratamente medicamentoase, iar în orice lună din an, unul din patru copii urmează un tratament medicamentos.

Mâncarea de tip fast food, predispoziția genetică, consumul de televiziune, jocurile video, expunerea la pesticide și plastic – toți acești factori sunt implicați și contribuie la creșterea numărului și tipologiilor bolilor, deși cauzalitatea exactă este încă supusă cercetării. Cu toate acestea, un alt factor, vaccinarea, a rămas neevaluat, în ciuda faptului că ultimele generații de copii au primit vaccinuri în doze tot mai numeroase: 50 de doze de 14 vaccinuri până la vârsta de 6 ani, 69 de doze de 16 vaccinuri până la vârsta de 18 ani.
Suntem asigurați că vaccinurile sunt „sigure și eficiente”, chiar dacă există voci oficiale din domeniul medical care recunosc că, uneori, acestea sunt grevate de efecte adverse serioase, ce includ decesul, și că nu există studii care să evalueze pe termen lung consecințele complexe asupra stării de sănătate. În mod surprinzător, până recent nu a fost realizat aproape nici un studiu care să compare felul în care, în timp, starea de sănătate evoluează la copiii vaccinați și nevaccinați.
Cu toate acestea, un studiu-pilot în care au fost incluși copii cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani, școlarizați acasă, în sistem de tip homeschooling, în patru state din America, a comparat 261 de copii nevaccinați cu 405 copii parțial vaccinați, sau vaccinați conform programului național de vaccinare. Studiul a fost publicat pe 27 aprilie 2017, în Journal of Translational Sciences, și a evaluat starea generală de sănătate a copiilor în funcție de vaccinările raportate de către mame și de diagnosticele puse de către medici. Rezultatele au arătat corelații îngrijorătoare între vaccinări și bolile de natură imunologică, precum alergiile, și cele de natură neurologică, precum autismul.
Au fost notate următoarele concluzii:
– copiii vaccinați erau de 3 ori mai dispuși la un diagnostic de tulburare de spectru autist comparativ cu copiii nevaccinați (OR 4.3);
– copiii vaccinați erau de 30 de ori mai dispuși la un diagnostic de rinită alergică decât copiii nevaccinați;
– copiii vaccinați erau de 22 de ori mai dispuși să primească medicație pentru alergii decât copiii nevaccinați;
– copiii vaccinați aveau un risc de 4 ori mai mare de a fi diagnosticați cu deficiențe de învățare comparativ cu cei nevaccinați (OR 5.2);
– copiii vaccinați erau cu 300% mai predispuși la un diagnostic de ADHD decât copiii nevaccinați (OR 4.3);
– copiii vaccinați erau cu 340% mai predispuși la dezvoltarea pneumoniei decât copiii nevaccinați (OR 4.4);
– copiii vaccinați erau cu 300% mai predispuși la un diagnostic de infecție auriculară decât copiii nevaccinați (OR 4.0);
– copiii vaccinați erau cu 700% mai predispuși la o intervenție chirurgicală de drenaj auricular decât copiii nevaccinați (OR 8.01);
– copiii vaccinați erau de 2,5 ori mai predispuși la un diagnostic de boală cronică comparativ cu cei nevaccinați.
Homeschooler vs. homeschooler
Problema pe care o au studiile ce doresc să realizeze o comparație între copiii vaccinați și cei nevaccinați e aceea că ele au loc prea târziu, cu aproape 100 de ani după vaccinarea majorității copiilor – de exemplu, în S.U.A., 95% din copiii sunt vaccinați. Așadar, eșantionul de control al acestor studii pe termen lung este unul extrem de redus. Au existat studii care au comparat copiii vaccinați din America cu cei din comunitățile amish, însă această comparație nu este considerată ca fiind una validă, mulți cercetători argumentând că există prea multe variabile, în afară de vaccinuri, ce influențează starea de sănătate a copiilor: dieta, lipsa poluanților, timpul petrecut în natură, timpul redus petrecut în fața ecranelor etc.
Prin urmare, autorii studiului, Prof. Anthony Mawson de la Departamentul de Epidemiologie și Biostatistică al Facultăţii de Științe Medicale din cadrul Universităţii Jackson State și Brian D. Ray, președintele National Home Education Research Institute din Oregon, au inclus în studiu copii din familii ce optaseră pentru școlarizare acasă, tendință observată în tot mai multe familii și comunități din America. Au fost incluse în studiu familii din statele Florida, Louisiana, Mississippi și Oregon.
 Trend-ul bolilor
Atât copiii vaccinați cât și cei nevaccinați s-au îmbolnăvit pe durata studiului. După cum era de așteptat, copiii vaccinați erau mai feriți de anumite infecții, cele față de care și fuseseră imunizați: aveau un risc cu 71% mai mic de varicelă (OR 0.26), un risc cu 75% mai mic de tuse convulsivă (pertussis) (OR 0.3) și un risc cu 87% mai mic de rubeolă (OR 0.1).
Cu toate acestea, în timpul epidemiilor de pojar și oreion nu a fost observată o protecție mai mare oferită de vaccin copiilor imunizați, copiii din ambele grupuri înregistrând același procent de infecții cu pojar, oreion, hepatită A, hepatită B, gripă, rotavirus și meningită (atât virală, cât și bacteriană).
De fapt, copiii nevaccinați au fost mai bine protejați decât cei imunizați împotriva acestor boli. Începând cu anul 2000, Centrul de Control și Prevenție a Bolilor (CDC) din S.U.A. recomandă ca până la 15 luni să se realizeze 4 vaccinări împotriva a 7 infecții pneumococcice diferite (număr ridicat la 13, din 2010). Cu toate acestea, copiii vaccinați incluși în studiu erau cu 340% mai predispuși la pneumonie, comparativ cu cei nevaccinați (OR 4.4).
 Afectarea cerebrală
Așadar, care este costul acestei protecții scăzute împotriva varicelei, tusei convulsive și rubeolei oferite de vaccin?
Legătura dintre autism și vaccinare este una din cele mai controversate la ora actuală. Numărul diagnosticelor de autism a crescut într-un ritm alarmant: în anii 1980, era înregistrat un caz la 10.000 de copii; la începutul anilor 1990, un caz la 2.500 de copii. Acum 5 ani de zile, unul din 88 de copii era diagnosticat cu autism; astăzi, unul din 68.
În studiul de față, riscul diagnosticului de tulburare de spectru autist era de patru ori mai mare în rândul copiilor vaccinați, comparativ cu cei nevaccinați (OR 4.3).
Oficial, CDC nu atribuie o cauză exactă apariției tulburărilor de spectru autist. De asemenea, la ora actuală, nu există nici o formă eficientă de tratament curativ.
În expunerea sa, CDC încă citează rezultatele unui studiu publicat în 2004 în Pediatrics, studiu ce respinge existența unei legături între vaccinuri și autism, în ciuda faptului că unul din autorii studiului, cercetător în cadrul CDC, William Thompson, a recunoscut faptul că el împreună cu colegii săi au ascuns și distrus informații ce arătau legătura dintre autism și vaccinul ROR: „Doamne, nu-mi vine să cred că am făcut aceasta! Dar am făcut-o!”, mărturisea Thompson într-o convorbire telefonică înregistrată, purtată cu Prof. Brian Hooker, bioinginer în cadrul Universității Simpson și tată de copil autist.
Această mărturisire a lui William Thompson a stat la baza documentarului realizat în 2016 (Vaxxed: From Cover-Up to Catastrophe) de către Andrew Wakefield, gastroenterologul ce a fost printre primii medici care, la sfârșitul anilor 1990, au sugerat existența unei posibile legături între autism și vaccinul ROR.
În plus, CDC nu menționează faptul că guvernul federal a fost forțat, în urma dovezilor prezentate, să admită influența vaccinării în apariția autismului și că a oferit despăgubiri familiilor ce au ajuns în instanță cu aceste cazuri, acest lucru având loc atât în S.U.A., cât și în Europa.
Afectarea creierului și a sistemului nervos ca urmare a vaccinării nu reprezintă o realitate nouă. De zeci de ani, literatura de specialitate descrie numeroase cazuri de paralizie, atrofie, scleroză în plăci, encefalomielită, narcolepsie, sindrom Guillain-Barré apărute ca urmare directă a vaccinării.
Așadar, cum afectează vaccinurile funcțiile sistemului nervos? În studiul de față se arată că riscul copiilor vaccinați de a dezvolta deficiențe de învățare este de cinci ori mai mare decât în cazul copiilor nevaccinați (OR 5.2), riscul de ADHD este de patru ori mai ridicat (OR 4.3), iar riscul apariției unor afecțiuni neurologice precum afectarea creșterii și dezvoltării creierului sau a sistemului nervos central asociată unui diagnostic de deficiență de învăţare (ADHD) este de trei ori mai mare.
Mercur, aluminiu și mai ce?
Este demonstrat faptul că substanțele ce intră în compoziția vaccinurilor afectează activităţile și funcțiile cerebrale. Robert Kennedy Jr. este una din persoanele publice ce au subliniat pericolele utilizării mercurului (thimerosal) drept conservant, precum și influența acestuia în apariția autismului.
Aluminiul este un adjuvant care, odată intrat în organism, se comportă ca o neurotoxină, studiile arătând influența sa asupra funcției imunitare. Cercetări recente arată clar că aluminiul nu este eliminat din corp la câteva zile sau ore după vaccinare, ci rămâne în organism și poate migra în diferite organe, precum nodulii limfatici, splina sau creierul. Au fost publicate studii care au arătat legătura directă dintre vaccinurile ce conţin aluminiu și apariția sindromului oboselii cronice, a miofascitei macrofagice, a numeroase boli autoimune, a maladiei Alzheimer și autismului.
FDA nu contestă toxicitatea aluminiului, ci doar faptul că, în cantitatea în care este conținut de vaccinuri, nu este suficient pentru a induce aceste efecte. Însă FDA calculează acest risc în funcție de expunerea orală la substanță, nu cea intravenoasă/intramusculară. Chiar și în acest caz, sunt descrise, la animalele de laborator, afectări ale memoriei și afectări ale funcțiilor musculare și metabolice atunci când femelele au fost expuse la aluminiu în timpul sarcinii și alăptării.
Prin urmare, injectarea aluminiului este cu atât mai puțin sigură. Un review publicat în anul 2014 analiza efectele aluminiului în apariția autismului, notând că „este evident că această manieră de expunere la aluminiu, orală sau topică, induce un efect toxic chiar și la doze mici”.
În afară de metale toxice precum aluminiul și mercurul, vaccinurile mai conțin și contaminanți ca: ADN al celulelor fetale umane avortate, ADN de origine animală, retrovirusuri și alți contaminanți metalici ce nu sunt cuantificați și ale căror efecte nu au fost niciodată studiate, după cum arată și un studiu realizat în Italia și publicat în 2017.
(va urma)
Celeste McGovern
Traducere de Asist. Univ. dr. Veronica Gradinariu

Introdu e-mailul pentru abonare:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu