Sfantul Nectarie si albinele

Minunea icoanelor neacoperite de albine dupa ce acestea au fost puse in stup,
Poza este facuta la Manastirea Esfigmenu

Text si foto: Tainele Muntelui Athos (Facebook)

Parintele Proclu - Cat iubeste Dumnezeu smerenia

Din viata Fericitei Stareţe Ana Iovanoglu

Într‑un an, în Duminica Ortodoxiei, Stareţa Ana ţinea în mâini o icoană în timpul procesiunii şi îl vedea în acelaşi timp şi pe Sfântul ce era pictat în icoană că merge înaintea ei.

Stareţa Ana avea atâta simplitate, încât nu‑i trecea prin minte nici un gând de mândrie, fiindcă pe toate le considera fireşti. Datorită fericitei ei simplităţi, evlaviei, curăţiei şi nevoinţei făcute cu mărime de suflet, s‑a învrednicit de multe ori să vadă Sfinţi. L‑a văzut pe Proorocul Ilie şi i‑a sărutat mâna; de asemenea, pe Cinstitul Înaintemergător şi a văzut şi semnul tăieturii de sabie pe grumazul său. Pe Sfinţii Teodori îi vedea adeseori trecând noaptea prin satul Doxato cu caii şi înveşmântaţi în haine ostăşeşti. Există o bisericuţă în afara satului închinată Sfinţilor Teodori. De aceea ei ocrotesc satul. L‑a văzut şi pe Sfântul Vasilie cel Mare slujind Sfânta Liturghie.

Mi‑a povestit că atunci când era la Ierusalim, a văzut‑o în vedenie pe Maica Domnului căutându‑l pe Fiul ei (pe Care atunci Îl întemniţaseră) şi întrebân­du‑i în durerea şi agonia ei pe ostaşi unde este, dar nimeni nu‑i răspundea. Spunea toate acestea printre suspine şi poate că în clipa când povestea se afla înaintea aceleiaşi privelişti. Atât de mult m‑a atras chipul ei în acea clipă, încât nu mai voiam să plec de lângă ea.

Extras din cartea Asceți în lume, Editura Evanghelismos – 2009.

Preluare dupa marturieathonita.ro

Viaţa Sfântului Sfințit Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrei

   Acest mare plăcut al lui Dumnezeu, Ipatie, Sfântul episcop al cetăţii Gangrelor, din ţara Paflagoniei, a fost unul din cei trei sute şi optsprezece Sfinţi Părinţi care au luat parte la întâiul a toată lumea Sinod, ce s-a adunat în Niceea la anul 325, pe vremea împărăţiei marelui Constantin (306-337), la care, cu ceilalţi Sfinţi Părinţi, ajutând dreapta credinţă şi fiind plin de Duh Sfânt, l-au mustrat pe Arie pentru eres şi l-au dat anatemei. Şi avea de la Dumnezeu mare putere în facerea de minuni, pentru că tămăduia toate neputinţele şi izgonea diavolii. Aşa, într-un sat, apele cele amare care curgeau din munţi, le-a făcut dulci; şi în alt loc a scos cu rugăciunea un izvor de ape calde, spre tămăduirea oamenilor.

Viaţa Sfântului Cuvios Ioan Scărarul

Care patrie şi cetate a odrăslit şi a crescut pe acest viteaz nevoitor, Ioan Cuviosul, mai înainte de pustniceştile lui nevoinţe, cu siguranţă nu pot spune - zice Daniil monahul, scriitorul vieţii acestuia. Care loc îl are acum pe acest dumnezeiesc şi minunat bărbat şi cu ce dulceţi de hrană fără de moarte îl hrăneşte, este adeverit, că într-acea patrie se află el acum, pentru care Sfântul Pavel, privighetoarea cea minunat glăsuitoare, a strigat: "Petrecerea noastră este în ceruri", unde cu nematerialnică simţire, cu negrăită dulceaţă săturându-se de necheltuitele bunătăţi, primeşte răsplătirile cele vrednice de sudorile sale şi pentru dureri are cinstea cea fără durere, moştenind cereasca Împărăţie cu aceia al căror picior a stat întru dreptate.

2018.03.25 - Braul Maicii Domnului la hramul Sihastriei Putnei

CURCUBEUL LEGAMANTULUI SFINTILOR INCHISORILOR

COMEMORAREA DE LA AIUD

CURCUBEUL LEGAMANTULUI SFINTILOR INCHISORILOR

Acest curcubeu a apărut in timpul săvărșirii acatistului Sfintilor din temnitele comuniste (fara sa fi fost nici urma de ploaie inainte)

Sursa: Atitudini.com (Facebook)

Din minunile Parintelui Justin Parvu

Mărturisirea de credință ortodoxă împotriva tuturor ereziilor a IPS Damianos, Arhiepiscopul Sinaiului

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă și credem ortodox suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, adică a Trupului lui Hristos. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului Lui.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este numai Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, arătăm şi respingem în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii.

Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică și propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia. Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, iar sfințenia este legată organic de Adevăr („Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul.” – Ioan 17, 17). Hristos e „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Erezia este minciună și blasfemie la adresa Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească, devenind o ideologie contrară Adevărului, tăind posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

Slujba de pomenire a martirilor din temnitele comuniste la Aiud

Sâmbătă, 24 martie, vom participa la Aiud, la comemorarea vrednicului de pomenire, Arhimandritul Justin Pârvu precum și a martirilor din temnițele comuniste, care și-au pierdut viața în temuta închisoare Aiud, dar și în celelalte lagăre de muncă forțată de pe întreg cuprinsul României. Acești eroi ai Neamului și martiri ai Bisericii lui Hristos nu au pregetat să-și jertfească anii tinereții pentru un ideal mai nobil – unitatea Neamului românesc și credința Bisericii străbune, pentru ca noi, astăzi, să purtăm mai departe cu demnitate și fără de frică credința în suflete și o Românie liberă și neatârnată.

Cu dor de o Românie demnă de altădată, cu dor pentru eroii cu suflete curate de crin, ce astăzi nu mai sunt, cu dor de Părintele Justin, să ne adunăm spre a lor cinstire și într-o inimă de rugăciune, așa cum ne obișnuia să ne învețe și Părintele Justin, la mănăstirea Înălțarea Sf. Cruci, din Aiud, prin săvârșirea unui parastas de pomenire a celor adormiți și totodată a unui acatist de mulțumire pentru acești sfinți ai închisorilor, sfinți ai României.

Slujba de pomenire va începe la ora 13.00, în vechiul osuar al mănăstirii.

Sursa: atitudini.com

E timpul să ne întoarcem la pocăință

Vedem pretutindeni o Românie obosită, epuizată, şi români blazaţi, nehotărâţi, incapabili de a da un sens răscumpărător propriei lor vieţuiri pe acest pământ. Suntem mai temători ca niciodată. Ne lăsăm dominaţi de frici de tot felul şi tăcem inacceptabil. În jurul nostru pare că totul se prăbuşeşte. Şcoala s-a transformat într-un sistem manevrat de oameni ce au pierdut dispoziţia de a fi profesori şi se comportă ca nişte funcţionari oarecare. Trăim într-un întreg stat funcţionăresc, în care robotesc funcţionari ocupaţi tot timpul, unde nu mai e timp ca să gândim. Rezultatul? Generaţii blazate, dezgustate de şcoală şi de viaţă. Dar nu e vorba doar de Şcoală, ci de România furată. Ni se fură pădurile, ni se fură pământul, ni se fură istoria. De ce nu reacţionăm? De ce stăm înţepeniţi şi privim la acest jaf, la acest prăpăd care în curând ne va cuprinde şi pe noi?

Tot mai abătuţi, tot mai demoralizaţi, tot mai sleiţi, încercăm să găsim o soluţie în acest univers deznădăjduitor al României de astăzi. Încă răzbat în noi indignarea şi revolta. Cum să răbdăm să fim cârpe de şters pe jos pentru cei ce proiectează viitorul cenuşiu-întunecat al ţării noastre? De ce să răbdăm să fim batjocoriţi de cinismul oamenilor ce nu iubesc ţara noastră, ce nu iubesc nimic din ce-i românesc? Desigur, am vrea să reacţionăm, însă ne lipseşte energia.

Perioada comunistă pe care a traversat-o poporul român a lăsat urme. Ne-am trezit legatarii unei atitudini obediente şi de parşivă supuşenie, ascultători fără discernământ şi cuminţi până la a consimţi orice ni se bagă pe gât. La şcoală am învăţat „să stăm în banca noastră”, iar acum nu deranjăm pe nimeni. Şi ne justificăm cu: „Putea să fie şi mai rău”. Suntem o specie reeducată? Păcatul şi frica au creat în România tipul adaptabilului, al subalternului care execută fără să manifeste simţ critic. Această gheboşenie a societăţii actuale care nu reacţionează apasă asupra fiecărei decizii, mutilând-o.

Ne văicărim tot timpul privind peisajul sinistru al politicii, ne dăm cu părerea despre absolut toate, comentăm, găsim mereu vinovaţi. Şi, totuşi, am putea să descoperim într-o bună zi că vinovaţii suntem noi. De ce? Fiindcă întârziem să înțelegem că singura noastră soluție, ultima, nu este decât pocăința.

Cum se ruga și de ce mergea Sfântul Gheorghe la Mănăstirea Văratec?

Din viata Sfintei Iuliana din Lazarevo

Într-o iarnă a fost atât de frig, încât pământul se crăpase din pricina gerului şi pentru o vreme ea nu s-a mai dus la biserică ci se ruga acasă. Într-o zi, foarte de dimineaţă, când preotul a intrat în biserica Dreptului Lazăr din sat, a auzit venind dinspre icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu o voce care zicea: „Du-te şi întreab-o pe milostiva văduvă Iuliana de ce nu vine la biserică să se roage. Rugăciunea ei de acasă este bineplăcută lui Dumnezeu, dar nu atât de mult ca rugăciunea din biserică. Dar trebuie să o cinsteşti căci are mai puţin de şaizeci de ani şi Duhul Sfânt sălăşluieşte întru ea”.

Sursa: doxologia.ro

La Editura Meteor Press a aparut cartea Maica Domnului, izvor nesecat de iubire - Minuni contemporane

La Editura Meteor Press a aparut cartea Maica Domnului, izvor nesecat de iubire - Minuni contemporane. Multumiri tuturor celor care au contribuit la realizarea ei

O puteti comanda de aici

Vlad Herman

Sfântul Patrick, apostolul Irlandei

Sfântul Patrick este cel mai iubit şi cel mai cunoscut sfânt al Irlandei. Sfântul Patrick, luminătorul Irlandei, s-a născut în jurul anului 381 d.Hr., într-un sat numit Bannaven Taberniae. Sfântul Patrick provenea dintr-o familie de slujitori ai altarului - bunicul său, Potitus a fost preot, iar tatăl său, Calpurnius, diacon.

Numele Patrick, sau Patrichie însemna în limba latină om de neam mare. Din relatarea vieţii sale, aflăm că la vârsta de 16 ani ajunge să uite de Dumnezeu. Când a împlinit această vârstă, satul în care se afla a fost jefuit de piraţi, iar el este vândut ca sclav în Irlanda. Ajunge păstor de oi pe muntele Slemish, în Antrim County. Plecarea în robie i-a schimbat desăvârşit viaţa. Din tânărul bogat şi lipsit de griji, ajunge o persoană care rostea cel puţin o sută de rugăciuni noaptea şi tot atâtea ziua.

Despre rugăciune

Athanasie Rakovalis - Minunile Sfântului Paisie Aghioritul

Mormantul Parintelui Justin Parvu - 11 martie 2018

Text si foto: Vlad Herman

Marturisesc ca aici am simtit in mai multe randuri mireasma cereasca trimisa de bunul Parinte Justin

Despre vedenia Sfantului Petru din Alexandria care l-a vazut pe Domnul Iisus Hristos cu camasa rupta de Arie

Caci, rugandu-ma, dupa obiceiul meu, fara de veste a stralucit in temnita o lumina mare si am vazut pe Domnul meu Iisus Hristos in chip de tanar ca de doisprezece ani, iar fata stralucea mai mult decat soarele, incat nu-mi era cu putinta a cauta spre slava cea negraita a fetei Lui. Si era imbracat cu o camasa alba de in, insa rupta de sus pana jos, pe care o strangea la piept cu amandoua mainile, acoperindu-si goliciunea Sa.

Vazand eu acestea, a cazut asupra mea frica si spaima si, cu multa temere, rugandu-ma Lui, am zis: "Mantuitorule, cine Ti-a rupt haina?" Iar Domnul a raspuns: "Arie cel fara de rusine mi-a rupt-o, caci a despartit de Mine pe poporul pe care l-am castigat cu sangele Meu! Pazeste-te ca sa nu-l primesti in sanul Bisericii, pentru ca are viclene si rele ganduri asupra Mea si asupra poporului Meu. Si iata ca vor sa te roage pentru el ca sa-l ierti. Dar tu sa nu-l asculti si sa nu primesti in turma un lup in loc de oaie. Porunceste lui Ahila si lui Alexandru, care vor fi episcopi dupa tine, sa nu-l primeasca."

Deci, iata ca v-am spus voua cele ce mi-a poruncit Domnul, iar daca nu veti asculta si nu veti face cele poruncite, eu de aceasta voi fi curat. Iar preotii Ahila si Alexandru au spus poporului toate cuvintele pe care le-a zis Sfantul Petru despre Arie si ceea ce le-a poruncit lor, ca sa nu-l primeasca in Sfanta Biserica, fiind lup si vrajmas al Fiului lui Dumnezeu."

Fragment din articolul realizat de Teodor Danalache pentru crestinortodox.ro

Moastele Sfantului Paisie de la Neamt

Foto: Vlad Herman

Clopotele si toaca de la Manastirea Petru Voda - 11 martie 2018

Video: Vlad HERMAN

Popas la manastiri nemtene (FOTO)

ZiarMM va ofera in cele ce urmeaza mai multe fotografii realizate zilele trecute la cateva manastiri din zona Neamt: Petru Voda, Neamt, Sihastria si Secu.

Locuri in care au trait mari duhovnici si sfinti, care acum isi dorm somnul de veci in locurile pe care le-am amintit. Locuri in care multi romani din tara si strainatate vin des pentru odihna sufleteasca si trupeasca, dar si pentru a se inchina la icoanele si moastele sfintilor.

Mai jos, cateva fotografii si o scurta descriere a acestora:

Text si foto: Vlad HERMAN, www.ziarmm.ro

Manastirea Diaconesti - Marie Bucura-te

Gheronda Efrem Vatopedinul - Smerenia este caracterul Lui Hristos

Sfantul Amfilohie de la Poceaev

Sfantul Amfilohie si Sfantul Iov sunt cei doi mari sfinti ai Lavrei Poceaev, cea mai mare Manastire de calugari din Ucraina. Moastele lor intregi stau marturie in racle, in biserica situata sub Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Intreaga viata a Sfantului Amfilohie a fost o jertfire de sine adusa lui Dumnezeu si aproapelui in numele dragostei, fiindca dragostea este principalul rod al vietii crestinului si scopul vietii monahale. Si dupa moarte el se arata grabnic tamaduitor, mangaindu-i si cercetandu-i pe cei aflati in primejdii.

Sfantul Amfilohie de la Poceaev - Viata

Sfantul Amfilohie s-a nascut pe 27 noiembrie 1897, in satul Ilovita Mica din regiunea Sumscina, in familia lui Varnava Golovatiuc. La botez a primit numele Iacov, in cinstea mucenicului Iacov Persul. In acest sat si-a petrecut Iacov copilaria, primind, impreuna de cei noua frati a sai, o educatie crestina.

Manastirea Petru Voda februarie 2018

Manastirea Paltin Petru Voda februarie 2018

O mărturie a Părintelui Proclu despre Părintele Justin

L-am cunoscut pe părintele Proclu în 1996 prin părintele meu duhovnic de atunci, părintele Paisie de la Mănăstirea Bîrnova. Eram tineri studenţi şi mergeam în excursii pe la mănăstiri. Aşa l-am întîlnit pe părintele Proclu.

Părintele Proclu avea marele dar de a găsi un suflet pierdut, de a-l ridica din deznădejde şi de a-l pune pe cale, de a-i aprinde dorul de Dumnezeu şi de a-i arăta că „Dumnezeu este Iubire”. De cîte ori mergeam la el, despre asta vorbea, despre dorul de Dumnezeu. Aş folosi un citat de la Sfîntul Talasie Libianul, care îmi place foarte mult şi mi se pare că îl caracterizează pe părintele Proclu: „Dorul întins întreg spre Dumnezeu leagă, pe cei ce-l au, cu Dumnezeu şi întreolaltă. Mintea care a dobîndit dragoste duhovnicească nu cugetă despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu dragostea. Cel ce a dobîndit dragoste rabdă fără să se tulbure supărările şi suferinţele ce-i vin de la duşmani. Singură iubirea uneşte zidirea cu Dumnezeu şi făpturile întreolaltă în acelaşi cuget”.

A venit odată cineva la el şi i-a spus: „A fost părintele cutare la noi, la mănăstire, şi a zis că eşti aşa și aşa, eşti rău şi înşelat…” Iar părintele a răspuns: „Îi puţin ce a zis despre mine. Dacă eram eu acolo, îl ajutam şi spuneam şi mai multe, încă a zis puţine”.

2 martie: Sfântul Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriţi

Acesta s-a născut în insula Naxos, din părinţi binecredincioşi, primind la botez numele Nicolae. Din fragedă pruncie a avut o aleasă înclinaţie spre cele duhovniceşti, fiind adesea găsit în paraclisul Sfântului Nicolae, aflat pe moşia părinţilor, unde, înfăşurat într-un cearşaf, petrecea timp îndelungat cântând toate cântările bisericeşti ştiute de dânsul.

După adormirea tatălui său, pe când Nicolae avea 19 ani, se mută împreună cu mama şi sora sa în Atena, iar la vârsta de 28 de ani se căsătorește, dobândind un copil. În 1879, este hirotonit diacon, iar în 1884, preot.

După plecarea soţiei sale la cele veşnice, vreme de 50 de ani a liturghisit zilnic, timp în care nu s-a îmbolnăvit niciodată, de la opt dimineaţa, până la două sau trei după-amiaza. Frânt de oboseală, mergea pe la casele celor apropiaţi ai săi şi se odihnea puţin, aşezat într-un fotoliu. Seara, la ora nouă, ajungea la una dintre biserici unde începea privegherea. Mânca în fiecare zi doar seara, iar în toate posturile mânca fără untdelemn. De praznice, cânta paraclisele lor până la Odovanie.