Manipularea neamului - Părintele Pimen Vlad

Viaţa Sfântului Mare Mucenic Mina

Sfantul Mucenic Mina era egiptean de neam iar cu credinţa creştin şi cu slujba ostaş, fiind sub stăpânirea tribunului Fermilian în Mitropolia Cotuanului. Atunci împărăţeau Diocleţian şi Maximian, împăraţi păgâni care au dat poruncă în toate părţile ca, creştinii care nu se vor închina idolilor, să fie munciţi şi omorâţi toţi; încât credincioşii pretutindeni erau siliţi spre jertfe idoleşti.

    Atunci fericitul Mina, nerăbdând să vadă nevoia aceea, nici voind să privească cum se cinstesc idolii cei fără de suflet, şi-a lăsat ostăşia şi s-a dus în munte în pustie, mai bine voind a vieţui cu fiarele decât cu poporul care nu cunoaşte pe Dumnezeu. Şi umbla din loc în loc prin munţi şi prin pustietăţi, învăţând Legea Domnului, iar cu postul şi cu rugăciunea curăţindu-şi sufletul său, slujea ziua şi noaptea adevăratului Dumnezeu. Apoi trecând multă vreme, s-a făcut un mare praznic idolesc în cetatea Cotuanului, la care adunându-se mulţime de popor păgânesc, se făceau diferite jocuri şi privelişti, alergări de cai şi lupte în cinstea necuraţilor zei, la care privelişte privea toată cetatea cu luare aminte, de pe locuri înalte.

Sfântul Nectarie, viață, minuni, români - p. Pimen

Viata Sfantului Nectarie de la Eghina

Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinti canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul mării Marmara. Părinţii săi au fost oameni săraci, dar foarte evlaviosi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfintilor Parinti. Aici, sufletul său incepe să-L descopere pe Hristos prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.

  La vârsta de douăzeci de ani, povăţuit de Duhul Sfant, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios, unde predă religia la o şcoală. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie numită "Noua Mânăstire" (Nea Moni), primind tunderea în monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazar. După câteva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon de către mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeşte numele Nectarie, pe care avea să-l poarte toată viaţa.

PĂRINTELE PROCLU: „P. JUSTIN ESTE UNUL DINTRE CEI MAI MARI SFINȚI PE CARE I-A DAT ROMÂNIA!”

 Aflați din mărturia lui Matean Alin Marius, cât de puternică era legătura duhovnicească dintre cei doi mari povățuitori duhovnicești ai Moldovei: Părintele Proclu și Părintele Justin Pârvu. O mărturie minunată despre cum comunică și cum se smeresc sfinții între ei. PĂRINTELE PROCLU: „P. JUSTIN ESTE UNUL DINTRE CEI MAI MARI SFINȚI PE CARE I-A DAT ROMÂNIA!”

„De ce, oare, Părintele mi-a spus asta?”

Nedorind să-l reținem mult pe părintele, ne-am luat rămas bun și am urcat la maica Filofteia ca să o salutăm, urmând să ne întoarcem ulterior spre casă. Țin minte că și maica Filofteia era la fel de binedispusă, deși sora care o îngrijea, și care era de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă, ne-a spus că se simte destul de rău.

155 de ani de la nașterea „Geniului științei creștine” – Nicolae Paulescu

Om de ştiinţă, savant român, flacăra nestinsă de credinţă în duh românesc.

Istoricul Nicolae Iorga astfel îl caracterizează pe prof. Paulescu: „A trăit ca un mucenic şi a murit ca un sfânt. Înfăţişează în chipul cel mai expresiv pe învăţatul român, aşa cum îl fac cele mai bune tradiţii ale ţării noastre”.

Icoană a adevăratului „Om” pentru care ştiinţa este scara către Dumnezeu şi oglindirea duhului românesc în lucrurile Adevărului.

Nichifor Crainic, titularul catedrei de Mistică de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București a descris astfel sfârșitul savantului: “A trăit ca un ascet ortodox și a murit în paradisiaca seninătate sufletească, primind Sfintele Taine din mâna părintelui Ghiță de la biserica lui parohială din București, cu hramul Sfântul Mina. Viața lui a fost viața aproape ireproșabilă a sfinților. Ce pildă covârșitoare de naționalism creștin ne-a lăsat omul acesta, care își îngenunchia geniul și imensa-i știință în fața Sfântului Potir, care a dorit ca rămășițele lui pământești să fie înfășurate în flăcările tricolorului românesc!”.

Un fragment din Sfânta Cruce a Răstignirii lui Iisus Hristos și o părticică din moaștele Sfântului Nectarie ajung în Baia Mare

Cu binecuvântarea Preasfințitului Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, la Biserica ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Baia Mare va fi adus, în perioada 7-10 noiembrie, un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci (pe care a fost răstignit Iisus Hristos) și racla cu o parte a cinstitelor moaște ale Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina.

Racla cu o particica din moaștele Sfântului Ierarh Nectarie va fi pusă spre închinare în Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Baia Mare începând cu ziua de joi 7 noiembrie ora 16.00, până duminică 10 noiembrie ora 20.00, după care se va întoarce la București. În această perioadă Sfânta Biserică va fi deschisă în intervalul orar 7.00-22.00.

Programul Bisericii Sfinții Arhangheli „Mihail și Gavriil” cu ocazia hramului și primirii sfintelor moaște este următorul:

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

In fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinsteste Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti celor fara de trupuri. Deci, pe 8 noiembrie nu ii praznuim doar pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, ci pe toate cetele ingeresti care nu s-au despartit de Dumnezeu.

Lumea ingereasca a fost creata de Dumnezeu din nimic, nu din ceva preexistent si nici din fiinta Sa. Referatul biblic despre creatie nu vorbeste in mod precis despre crearea ingerilor. Sfintii Parinti afirma ca la creatie nu se vorbeste explicit despre ingeri din doua motive:  evreii, inclinati spre idolatrie, ar fi cazut usor in ratacirea idolatra a popoarelor vecine si ca in cartea Facerii se urmareste numai infatisarea inceputului lumii vazute.

In ceea ce priveste ierarhia ingereasca, Dionisie Areopagitul vede cetele ingeresti in numar de noua, asezate in cate trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stapanii; Incepatorii, Arhangheli, Ingeri. Biserica si-a dat consimtamantul asupra acestei ierarhii prin introducerea ei in pictura bisericeasca.

Pentru ca ingerii sunt netrupesti, la ei nu se poate vorbi de sex si nici de o transplantare a speciei (Fac 6,2), deci, ei nu se casatoresc, nu se inmultesc (Matei 22,30) si nici nu mor (Luca 20, 35-36). Ingerii isi transmit unii altora propriile lor ganduri si hotarari fara sa rosteasca cuvinte. Insa, pentru indeplinirea slujbei lor, pot lua infatisare omeneasca (II Reg 6,17), pot sa vorbeasca, sa manance, sa apara imbracati si uneori purtand aripi (Fac. 32,25; Luca 24, 4; Matei 28,3; Apoc 14,6).

Lucrarea principala a ingerilor este aceea de a-l intari si sustine pe om in a transfigura lumea.

Sarbatoarea Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil

Aceasta sarbatoare a fost la origine o simpla aniversare anuala a sfinti­rii unei biserici a Sfantului Arhanghel Mihail, ridicata la termele lui Arcadius din Constantinopol. Astfel, ea apare in cele mai vechi sinaxare ca fiind o sarbatoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai tarziu ea a de­venit o sarbatoare comuna a tuturor Sfintilor Ingeri.

In Mi­neiele ortodoxe intalnim alte patru zile liturgice consacrate pomenirii Sfintilor Arhangheli sau unor minuni facute prin pu­terea lor:

- Pe 6 septembrie, se savarseste pomenirea unei minuni facute de Sf. Arhanghel Mihail, la Chones, in  Colosse din Frigia;

- Pe 26 martie, a doua zi dupa praznicul Buneivestiri, praznuim Soborul (Adunarea) mai-marelui voievod Gavriil;

Viața Sfântului Gherasim din Kefalonia

Sfântul Gherasim, Noul Pustnic al Chefaloniei, s-a născut în satul Trikkala din Peloponez. În primii ani ai maturității s-a călugărit pe insula Zakynthos, după care a plecat la Muntele Athos unde a devenit schimonah, studiind împreună cu pustnicii de pe Sfântul Munte.

Cuviosul și purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru Gherasim cel nou, sihastru cel din Peloponez, ale cărui sfinte moaște sunt în Chefalonia, în pace s-a săvârșit.

Sfântul Gherasim, Noul Pustnic al Chefaloniei, s-a născut în satul Trikkala din Peloponez. În primii ani ai maturității s-a călugărit pe insula Zakynthos, după care a plecat la Muntele Athos unde a devenit schimonah, studiind împreună cu pustnicii de pe Sfântul Munte.

Primind binecuvântare de la părinți, călugărul s-a dus la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt Dătător de Viață al Mântuitorului. După ce a vizitat multe din locurile sfinte din Ierusalim, Muntele Sinai, Antiohia, Damasc, Alexandria și Egipt, el s-a întors la Ierusalim, devenind îngrijitor de candele la Sfântul Mormânt.

Minuni contemporane - Părintele Pimen Vlad

Cum au fost descoperite moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost îngropată ca o străină, nimeni neştiind cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină. Se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au aruncat la ţărm, iar un sihastru care trăia acolo, a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rânduiala creştinească. Săpând deci o groapă, „aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred şi plin de mireasmă”.

Din viata si minunile Sfintei Parascheva de la Iasi

Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu multe averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea dreapta credinţă în Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducînd la lumină pe Cuvioasa, întîi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu.

După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: "Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie". Îndată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a întîlnit un sărac; ascunzîndu-se de maica sa şi dezbrăcînd hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă.

Imagini din dronă: în zbor peste rândul de închinători ai Sfinților Parascheva și Pantelimon

Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț

Stihiră de la Litia Sfântului Pantelimon, glasul I – „Cu nevoință bună te-ai nevoit”

Îndemnuri din pustie, de la Pr. Lavrentie: cum să ne rugăm sfinților și de ce să-i cinstim?

Mănăstirea Neamț

A lăsat sala de operații și s-a retras în inima pădurii. „Sufletul meu a zis: «asta căutam»!”

Viata Sfântului Siluan Athonitul

(Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie modestă de țărani ruși, alcatuită – pe lângă părinți – din cinci băieți și două fete. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credință, blândețe și de multă înțelepciune, îi este primul model în viața sa lăuntrică. Încă de mic copil, de la vârsta de 4 ani, Simeon și-a pus în gând că atunci “când va fi mare sa caute pe Dumnezeu în tot pamântul”.

Auzind mai apoi de viața sfântă și minunile săvârșite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan), tânarul Simeon și-a dat seama că  “daca există Sfinți, înseamnă că Dumnezeu e cu noi și n-am nevoie să străbat tot pământul să-L gasesc.”

La vârsta de 19 ani, Simeon, înflăcarat de dragostea lui Dumnezeu, simte o transformare interioară și atracția pentru viața monahală. Tatăl sau este însă categoric:

“Fă-ți mai întâi serviciul militar, apoi esti liber să te duci.”

Sfântul Părinte Arsenie m-a protejat de ploaie

În marea Sărbătoare a Sfântului Ilie, seara, după rugăciune, m-am pregătit să merg la sfânta troiță la închinăciune. La mine era vreme ploioasă, ploaie torențială, eu m-am ridicat de la rugăciune și fără să realizez să mă îmbrac, am plecat la sfânta troiță fără pelerină. 

M-am închinat și am făcut câteva fotografii și m-am întors în casă. Când am ajuns în casă am vrut să merg să mă schimb de haine și să mă șterg pe păr, dar când am pus mâna pe cap, părul îmi era uscat și hainele mele erau uscate fără nicio picătură de ploaie. Atunci am realizat că Sfântul Părinte Arsenie m-a protejat de ploaie.

Savetuca Hort

Notă: Această persoană are în curtea casei o troiță închinată Părintelui Arsenie Boca.

O nouă minune a Sfântului Ioan Rusul în România: Vindecă o femeie bolnavă de cancer

Un băiat credincios din Târgu Mureș îmi scrie pe 12 iulie. Soția lui, Ramona a fost diagnosticată cu cancer la plămâni. Au făcut și RMN și CT. Peste tot diagnosticul implacabil. Oamenii sunt foarte credincioși. M-au întrebat dacă pot veni să îi citesc rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan Rusul pe cap. Au venit de la 600 de kilometri. Soția tocmai ieșise din spital. Era foarte slăbită. Le-am citit rugăciuni. Plângeau. 

Tumora era de 8 cm. Le-am zis: Ramona o să se facă bine și o să veniți să mulțumiți Sfântului Ioan Rusul. Fata a dat din cap cu tristețe. Le-am dat canon Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul sf Ioan Rusul în fiecare seara. Au mers în Grecia în Insula Evia și s-au închinat la moaștele Sfântului Ioan. 

Ramona în timpul rugăciunii către Sfântul Ioan a văzut pe perete o icoană vie cu chipul Sfântului. Pe 4 septembrie soțul Ramonei îmi scrie. S-au dus la CT și doctorii n-au mai găsit niciun cancer. Era cât un cap de copil. E imposibil din punct de vedere științific să dispară așa, a zis doctorul, minunându-se. Mi-au scris să public această minune ca toți să creadă în puterea lui Dumnezeu revărsată în sfinții Lui. Mulțumim, Sfinte Ioan Rusul!

Părintele Ioan Istrati

Nașterea Maicii Domnului

Domnul, Cel ce locuieşte în cer, vrând să Se arate pe pământ şi să vieţuiască cu oamenii, mai întâi a pregătit loc de sălăşluirea slavei Sale, pe Preacurata Maică Să. Pentru că este obicei la împăraţi ca mai înainte să-şi pregătească, în cetatea în care vor să meargă, palatul de petrecere. Şi, precum palatele împăraţilor pământeşti se zidesc de prea înţelepţii lucrători din materiale mai scumpe, la loc mai înalt, mai frumoase şi mai desfătate decât alte locuinţe omeneşti, a trebuit a se zidi aşa şi palatul cerescului împărat al slavei.

Predica Părintelui Hariton - Mănăstirea Petru Vodă, 1 septembrie 2024

Mănăstirea Putna: Încheierea sărbătoririi Adormirii Maicii Domnului (2024)

O MINUNE RECENTĂ A LUI IOAN IANOLIDE

Sfinții Închisorilor ne arată pe zi ce trece că sunt cu adevărat sfinți și mari ocrotitori și mijlocitori ai noștri către Dumnezeu. Aflați o arătare minunată a mărturisitorului Ioan Ianolide chiar în ziua Adormirii Maicii Domnului. 

O zi de mare bucurie duhovnicească a fost pentru mănăstirea Paltin ziua de 15 august, când maicile au sărbătorit pe ocrotitoarea lor prea-aleasă și hramul mănăstirii: Adormirea Maicii Domnului.

După o zi minunată și tihnită, în care simțeai parcă cum sfinții îngeri o petrec, alături de noi, pe Maica Domnului în cântări și rugăciuni, o altă întâmplare minunată ne-a bucurat sufletele de încredințarea ajutorului dumnezeiesc.

Doamna Constanța, soția mărturisitorului lui Hristos din temnițele comuniste, Ioan Ianolide, se află în azilul din incinta mănăstirii Paltin, încă din luna februarie a acestui an. Dânsa și-a dorit de mulți ani să își petreacă ultimele clipe pământești în mănăstirea de maici, ctitoria Părintelui Justin Pârvu. De asemenea dorința ei a fost ca atunci când Domnul va rândui trecerea ei dincolo, să fie înmormântată alături de soțul dânsei la mănăstirea Paltin Petru-Vodă. Astfel, la cererea familiei, Ioan Ianolide a fost deshumat de la mănăstirea Cernica și adus la mănăstirea Paltin. La dorința credincioșilor, iubitori ai sfinților din închisori, care și-au sacrificat viața pentru credință și neam, mănăstirea Paltin a pus spre închinare o parte din cinstitele sale oseminte.

Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Viața Maicii Domnului – de la Cincizecime până la Adormirea ei

1. Propovăduirea la Athos

A venit ceasul când Apostolii aveau să se împrăștie pe pământ și să propovăduiască Evanghelia. Însă pentru locul unde avea să meargă fiecare, aveau să tragă la sorți. Au tras la sorți și pentru Maica Domnului. Sorțul arăta pentru ea îndepărtata țară a Ivirilor, iar ea a primit și se pregătea pentru aceasta. Însă Fiul ei avea alt plan. Îi poruncește prin Arhanghelul Gavriil: „Să nu mergi în Iviria. Nu pleca din Iudeea. Mergi deocamdată în peninsula Athonului”. Pe atunci peninsula era locuită de idolatri.

Deși se pregătise să meargă în Iviria, acum a schimbat planul. A plecat cu Sfântul Ioan Teologul spre Athos (astăzi Sfântul Munte). Când a ajuns la limanul peninsulei, s-au petrecut semne mari și înfricoșătoare. Copacii, casele și vârful Athonului se închinau marii vizitatoare.

Procesiune spre peștera Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla

Viata Sfintei Teodora de la Sihla

In luna august, ziua a saptea, facem pomenirea Prea Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, care a sihastrit multi ani, la sfarsitul secolului al XVIl-lea, intr-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt.

Aceasta floare duhovniceasca de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori-Neamt, din parinti binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Tatal ei, Stefan Joldea Armasul, avea dregatorie ostaseasca, asa cum si numele il arata, fiind paznic al Cetatii Neamtului si "armas", adica facator de arme pentru cei ce aparau vestita Cetate a Moldovei. Iar mama sa, al carei nume nu ne este cunoscut, se ingrijea de casa si de buna crestere, in frica de Dumnezeu, a celor doua fiice, Teodora si Maghita (Maghiolita).

Fiica mai tanara s-a mutat curand la Dumnezeu iar fericita Teodora, ajungand la varsta randuita a fost casatorita de catre parinti, impotriva vointei ei, cu un tanar evlavios din Ismail. Dar, neavand ei copii, iar sufletul Teodorei fiind ranit de dragostea pentru mirele ei lisus Hristos inca din copilarie, ardea de dorinta unei vieti cu totul curate, inchinate numai lui Dumnezeu. La aceasta o indemna si duhovnicul ei, precum si firea ei singuratica, ravna pentru rugaciunea de taina si amintirea marilor sihastri ce se nevoiau in acea vreme prin padurile si muntii din tinutul Neamt - vechii ei sfatuitori.

Schimbarea la Fata a Domnului

Din Evanghelia dupa Matei 17, 1-9

În vremea aceea a luat Iisus cu Sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus pe ei într-un munte înalt, în singurătate. Şi s-a schimbat la faţă înaintea lor aşa încât faţa Sa strălucea ca soarele, iar hainele Sale se făcuseră albe ca lumina. Şi iată că s-au arătat lor Moise şi Ilie, vorbind împreună cu Iisus. Atunci, începând Petru, a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă să fim ; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi una lui Ilie. 

Dar pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit pe ei şi iată un glas din nor a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care bine am voit; pe Acesta să-L ascultaţi. Şi auzind ucenicii, au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte tare. Dar apropiindu-se Iisus, s-a atins de ei şi le-a zis: sculaţi-vă şi nu vă temeţi. 

Atunci, ridicându-şi ochii lor, n-au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau ei din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: să nu spuneţi nimănui cele ce aţi văzut, până nu se va scula din morţi Fiul Omului.

Arhim. Hariton - Despre neviclenie

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a aprobat 16 canonizări

 În zilele de joi și vineri, 11-12 iulie 2024, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfășurat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Principalele hotărâri noi ale Sfântului Sinod sunt următoarele:

a) Aprobarea canonizărilor pentru 16 sfinţi români, urmând ca textele liturgice ale unora să fi completate, iar ale tuturor să fie diortosite într-o viitoare şedinţă a Sfântului Sinod. Aceşti sfinţi sunt:

PATRIARHIA ROMÂNĂ ÎI CANONIZEAZĂ PE PR. ILIE LĂCĂTUȘU ȘI CONSTANTIN SÂRBU

Preoții mărturisitori Constantin Sârbu și Ilie Lăcătușu sunt propuși pentru canonizare – aflăm de pe site-ul Patriarhiei Române, basilica.ro.

NOI CANONIZĂRI

Preoții mărturisitori Constantin Sârbu și Ilie Lăcătușu sunt propuși pentru canonizare. Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a discutat slujbele lor miercuri seară, în Sala Sinodală a Reședinței Patriarhale din București. Pe agenda lucrărilor a figurat și aprobarea unui al treilea proiect de text liturgic: cel pentru Cuv. Arsenie de la Prislop.

Părintele Patriarh Daniel, care este și Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, a anunțat agenda întrunirii și a făcut precizări suplimentare referitoare la sfinții care urmează să fie canonizați până în 2025, Anul Centenar al Patriarhiei Române.

Textele au fost supuse spre aprobarea Sinodului Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, „pentru că ei și-au sfârșit viața pământească pe teritoriul canonic al Arhiepiscopiei Bucureștilor, deci al Mitropoliei Muntenei și Dobrogei”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

Mănăstirea Sihăstria: Priveghere la cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos

Minune la Muntele Athos: Maica Domnului a servit la masă pelerinilor veniți la Schitul Prodromu

Ierom. Ilarion - La Duminica Sfinţilor Români

Taina frumuseții Duhului Sfânt

Din viața Părintelui Justin Pârvu: Primii ani după detenție

Era în primăvara lui 1964. Aveam doar opt ani și mi-a rămas foarte bine întipărit în minte episodul providențial al vederii pentru prima dată a Părintelui Justin Pârvu. Eram cu mama mea, Cristina, cam de aceeași vârstă cu Părintele, și cu bunica mea Agripina, care era de aceeași vârstă cu mama Părintelui, Anica Pârvu. Mama se născuse în satul Petru Vodă și-l cunoștea foarte bine pe copilul Iosif Pârvu, deoarece au urmat împreună școală primară din satul natal, iar bunica Agripina, care locuia într-o casă mică, bătrânească, de lângă biserica satului, împărtășea durerea familiei Pârvu pricinuită de arestarea fiului lor, deoarece din cei nouă frați ai ei, o parte fuseseră la rându-le anchetați sau arestați de regimul comunist.

Din relatările Maicii starețe Justina Bujor despre viețuirea minunată a Părintelui Justin

Maica stareță, sfinția voastră ați stat mult în preajma Părintelui Justin Pârvu, fiind cea mai apropiată dintre ucenicii săi, pentru început ne puteți spune cum l-ați întâlnit pe Părintele?

Nu pot spune că eu am fost cea mai apropiată din ucenicii săi, pentru că în primul rând cu duhul trebuie să fii aproape de sfinți, așa că poate sunt mulți alții care i-au fost mult mai apropiați decât mine, chiar dacă eu mai toată ziua stăteam lângă sfinția sa, dar contează cât de mult te-ai apropiat de virtuțile sale, cât de mult a putut vasul tău încăpea să se umple cu duhul său.

Prima oara l-am cunoscut pe părintele Justin în ianuarie 1998, în perioada când eram studentă în anul V la medicină în Iași. Scopul venirii mele la Petru Vodă era strict pentru a vizita mănăstirea și a ajuta o persoană (unul din prietenii mei) să se apropie de Dumnezeu. Nici nu aveam măcar în gând să intru la părintele Justin, considerând că nu am nicio problemă importantă. La timpul respectiv nu cunoșteam foarte multe despre părintele Justin, pentru că nu era mediatizat deloc, știam doar că făcuse ani grei de temniță și că e luminat de Dumnezeu. Printr-o întâmplare, o fată care se afla la arhondaric[1] m-a întrebat dacă am intrat la părintele Justin și mi-a arătat unde e chilia, insistând să merg chiar în clipa aceea. Am intrat în chilia părintelui. Eram fascinată, Părintele m-a întâmpinat cu un zâmbet larg și simțeam că parcă ne cunoaștem de o viață. M-a întrebat de unde sunt, ce fac. Eu i-am explicat că voiam o viață mai simplă, eventual la țară, la munte, ca nu vreau carieră medicală într-un mare spital. Și sfinția sa a început să-mi spună ca acest cabinet modest pe care îl caut eu, trebuie să fie ca o chilie de maică și după câteva minute a zis că vrea să facă un spital în Petru Vodă și atunci când termin facultatea să vin direct la el să lucrez la acest spital. Eu i-am răspuns fără nicio șovăire: Da, părinte! Am plecat cu o bucurie imensă în suflet, încredințată fiind în sufletul meu că va trebui să dau ascultare acestui Părinte, care îmi părea mai cunoscut decât proprii mei părinți.

După această primă întâlnire am plecat așadar cu traseul vieții schimbat. Am început să vin foarte des la Petru Vodă, atât în anul V, cât și în anul VI de facultate.

După sărbătoarea Paștilor din 1999, părintele Justin împreună cu părintele Ioan Șișmanian au mers 2 km mai spre vale, spre sat și au ales locul pentru noul așezământ. Imediat s-au apucat de construit primele două clădiri ale noastre. Cu o lună înainte de a termina facultatea, părintele Justin m-a anunțat că peste o săptămână vrea să mă rasoforească[2], trecând peste alte etape ale noviciatului. Și din nou i-am răspuns, atât de liniștită: Da, părinte! Și am venit.

Pentru o peri

oadă de câteva luni până când s-a putut locui în noile clădiri, am stat în mănăstirea de călugări. În această perioadă intram foarte des la sfinția sa, mă întreba tot timpul cum stau cu învățatul, avea grijă să-mi dea ceva de mâncare la pachet ca să merg pe dealuri și prin păduri să învăț pentru licență. Eu eram fericită că voi termina cu examenele și că voi reuși să trăiesc o viață liniștită în mănăstire. Dar lucrurile nu au decurs chiar așa, ci părintele m-a trimis să fac anul de stagiu la Piatra Neamț în 2000, apoi mi-a dat ascultare să continui să  fac și rezidențiatul.

Părintele nu se oprea numai la viața mănăstirească și la izolarea ta ca și călugăr, dimpotrivă te îndemna să dezvolți în continuare ceea ce ai acumulat în lume, găsindu-ți cu mare iscusință talantul pe care îl aveai și te punea la treabă să-l lucrezi. Nu insista ca noi să ne rupem de familie, ci dorea ca noi să-i aducem și pe ei cât mai aproape de mănăstire și de Dumnezeu. Cu timpul, multor maici le-au urmat și mamele lor în monahism.

Minuni ale Parintelui Justin Parvu - Vindecător de cancer

Tămăduieşte cancerul de esofag

Cu puţin timp înainte ca Părintele Justin să fie internat în spital, în urma bolii necruţătoare de care suferea, au intrat în chilia Părintelui Justin un tânăr de 22 de ani, Cosmin, cu mama sa. Erau din Brăila şi Cosmin suferea de cancer de esofag într-o fază destul de avansată, încât abia reuşea să mai mănânce acuzând dureri mari la înghiţire. Veniseră la Părintele să îl întrebe dacă să înceapă tratamentul de chimioterapie şi sa ia o binecuvântare, cu multă nădejde în rugăciunile sfinţiei sale. Părintele i-a binecuvântat şi le-a spus să nu înceapă chimioterapia, ci să urmeze un tratament naturist. Cosmin, pe lângă durerea fizică pe care o suferea, mai purta în suflet o durere şi mai mare – părinţii lui erau despărţiţi şi îşi dorea cu tot sufletul ca aceştia să se împace pentru a-şi reîntregi familia, în sânul căreia a crescut. S-a rugat în taină Părintelui şi a plecat.

Cosmin şi mama sa au ascultat întocmai cuvântul Părintelui şi, cu rugăciune, spovedanie şi împărtăşanie, au biruit boala. După un nou consult la medic, cancerul dispăruse şi Cosmin putea înghiţi uşor. Nu după mult timp, în săptămâna luminată, Cosmin se întorcea la mănăstire să îi mulţumească Părintelui Justin pentru darul vindecării cu care l-a binecuvântat. Nu l-a mai văzut însă pe părinte. Mare i-a fost uimirea când a auzit că Părintele era internat în spital, suferind de aceeaşi boală, cancerul.

Riscuri pentru sănătatea mintală la noua generație (conferință) - Dr. Virgiliu Gheorghe

Arhim. Hariton - Femeia samarineancă şi dialogul care mîntuieşte

Deshumarea Mărturisitorului Ioan Ianolide, 25 Mai 2024

Sfântul Ioan Rusul vindecă şase metastaze!

O doamnă, Ioana, de vreo 50 de ani, a venit la noi la Biserică. Era însoțită de mai mulți din familie. Printre lacrimi mi-a mărturisit că are cancer și 6 metastaze la ficat, plămâni, sâni și stomac.

M-a terminat. Mi-am înghițit lacrimile. Îmi venea să urlu acolo în Biserică, de durere. De revoltă.

I-am citit rugăciunile de sănătate cu o disperare și o ură pe cel rău de nu vă pot spune. Și un acut sentiment al neputinței în fața rânjetului hâd al morții care cosește suflete în voie. L-am chemat pe Sfântul Ioan Rusul în ajutor. Dar era prea greu. Șase metastaze.

M-am ascuns în Altar să îmi ascund lacrimile. Femeia a plecat dusă de rude pe brațe. N-am fost bun de nimic toată duminica aia.

După o lună, am văzut-o iar la rândul de credincioși. Mi-era frică de ea. Mă temeam că îmi va reproșa că nu m-am rugat îndeajuns.

Sfantul Ioan Rusul

Sfantul Ioan Rusul s-a nascut intr-un sat din Rusia, in jurul anului 1690. Sfantul Ioan Rusul a participat ca soldat in razboiul rusilor impotriva turcilor din anul 1711. A fost luat prizonier de catre tatari in luptele pentru dezrobirea Azofului si vandut unui ofiter superior turc.

Tinerii luati prizonieri in acea zona, au ales sa renunte la credinta in Hristos si s-au facut musulmani. Sfantul Ioan Rusul a refuzat sa urmeze exemplul prietenilor sai si a rabdat cu mult curaj chinurile venite din partea asupritorilor.

Vindecarea unui muribund, de către Sfântul Ioan Rusul

Ilias Papakostas, originar din Evritania, Grecia, când s-a întors din America în țara sa natală, s-a îmbolnăvit grav de pneumonie, infecție a intestinelor și cardiopatie. I se apropia sfârșitul. În zadar doctorii încercau să-l salveze. Patruzeci de zile s-a luptat cu moartea.

Într-o zi, la bolnav a venit în vizită un prieten de-al său, avocat în Volos. Acesta i-a spus mamei deznădăjduite a bolnavului că, odată, în Halkida, a auzit vorbindu-se despre un oarecare Sfânt Ioan Rusul. Bolnavul, după cum povestește el însuși, se găsea într-o așa stare rea, încât nu simțea și nici nu era în stare să urmărească cele spuse de vizitator. A auzit doar cuvântul „Rusul”.

În ziua următoare, după cum relatează Papakostas, starea mea s-a înrăutățit în mod primejdios. Nu puteam să dorm, ci îmi petreceam ultimele ore în agonie. Așteptam moartea. Atunci, dintr-odată, am simțit că vreau să dorm și nu am întârziat să adorm foarte adânc. În timpul somnului am avut un vis neobișnuit, pe care nu-l voi uita niciodată! Am văzut cum se deschide ușa salonului meu și cum intră un tânăr cu o cămașă albă. M-a salutat și m-a întrebat cum mă simt. 

Sfântul Ioan Rusul, Iacov Tsalikis, Brâul Preasfintei - Părintele Pimen Vlad

Sfintii Imparati Constantin si Elena

Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe 21 mai peSfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei birui). 

Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: "instinctu divinitatis" = "prin inspiratie divina", ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu.

Izvorul tămăduirii: izvorul iubirii

„Îngerul a strigat”

Mănăstirea Sihăstria: Slujba Învierii Domnului nostru Iisus Hristos

Invierea Domnului, Manastirea Nera, 2024 - Hristos a inviat!

Vinerea Mare cu Părintele Justin la Mănăstirea Petru Vodă, 2009

Mănăstirea Sihăstria: Denia celor 12 Evanghelii

Sf. Ioan Gură de Aur – Predică la Sfânta și Marea Joi: Despre Sfânta Cină

Sf. Ioan Gură de Aur

Predică la Sfânta și Marea Joi

*

„ Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, întru Mine petrece şi Eu întru el”
(In. 6, 56)

Despre Sfânta Cină

Noi avem de gând a ne apropia de masa cea prea sfântă, care umple pe fiecare de o sfială cucernică. Să ne apropiem dară de ea cu o conştiinţă curată. Să nu fie aici vreun Iuda, care poartă în inimă înşelăciunea împotriva aproapelui său, să nu fie vreun înrăutăţit, care ascunde în sufletul său otrava prihanei.

Aici se află de faţă Însuşi Hristos, spre a găti pentru noi această masă, căci nu omul a putut să prefacă pâinea şi vinul în trupul şi în sângele lui Hristos, ci preotul stă acolo numai spre a înfăţişa pe Hristos şi a săvârşi rugăciunea; numai harul şi puterea lui Dumnezeu lucrează acea prefacere. „Acesta este trupul Meu” (Lc. 22, 19). Aşa se rosteşte cuvântul, care aduce acea prefacere. Precum glasul acela, care a zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi pământul” (Fac. 1, 28), deşi era numai un cuvânt, dar a trecut în faptă, şi a înmulţit omenirea, aşa şi la Cina cea Sfântă glasul acesta al lui Dumnezeu înmulţeşte harul la toţi cei ce se împărtăşesc din ea cu vrednicie.

Aratarea Mantuitorului Iisus Hristos Sfantului Serafim de Sarov

Cuviosul Serafim de Sarov (1759-1833), acest mare sfânt al Ortodoxiei, era întărit în lupte de pronia dumnezeiască, cu care îi alinau sufletul. Diacon fiind, vedea câteodată la slujbe cum sfinţii îngeri slujeau împreună cu monahii.

„Cândva – povesteşte chiar el – slujeam în Joia Mare. Am spus cu umilinţă, de lângă Sfântul Jertfelnic «Doamne, mântuieşte pe cei umili şi acoperă-ne pe noi». După care am ieşit în faţa uşilor împărăteşti şi am spus sfârşitul rugăciunii întreite «şi în vecii vecilor».

În acel moment a strălucit în faţa mea o lumină. Mă uit într-acolo şi văd pe Domnul nostru Iisus Hristos cum strălucea mai mult decât soarele în lumina orbitoare. Îl înconjurau toate puterile cereşti ale îngerilor, arhanghelilor, heruvimilor şi serafimilor.

Intrase prin poarta de vest şi plutind prin aer, a stat în faţa amvonului. Ridicându-şi mâna Sa, a binecuvântat pe slujitori şi pe creştini şi apoi a intrat în locul de lângă uşile împărăteşti unde se găseşte icoana Lui. Inima mea s-a umplut de lumină şi de bucurie pentru El”.

Demn de consemnat este că vedenia a avut loc în timpul intrării preoţilor în Sfântul Altar, care simbolizează intrarea lor în cer.

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, p. 68) via doxologia.ro

Stihiri Joia Mare, Manastirea Nera, 2023

Sfantul Iosif Marturisitorul, episcopul Maramuresului

In stravechiul pamant romanesc al Maramuresului, a existat o viata si organizare bisericeasca ortodoxa, care poate fi urmarita inca din primele veacuri crestine. Pe la mijlocul veacului al XV-lea, fratii cneji Drag si Dragos (primul "descalecator" in Tara Moldovei), au ctitorit o manastire, cu hramul Sfantului Arhanghel Mihail, in satul Peri (azi in Ucraina subcarpatica). In 1391, la rugamintea urmasilor acestor ctitori, manastirea a fost declarata "stavropighie" a Patriarhiei, cu alte cuvinte ii era subordonata direct. In aceasta manastire si-au stabilit resedinta unii episcopi ortodocsi, care indrumau viata duhovniceasca a credinciosilor din Maramures. Dar in satele din nordul acestui pamant romanesc s-au asezat treptat si unii credinciosi ruteni, care-si aveau propriul lor episcop, cu sediul la Muncaci (azi Mukacevo, in Ucraina).

Episcopii romani din Maramures s-au straduit sa mentina credinta ortodoxa si constiinta nationala in sufletul pastoritilor lor de aici. Acesti episcopi, ca si calugarii din schiturile si manastirile maramuresene, au pastrat stranse legaturi cu fratii lor de-o limba, de un neam si de o credinta din Moldova invecinata.

Sfântul Ioan Rusul: Schimbarea veșmintelor sale a fost finalizată, așa cum ceruse el

În data de 18 apriie 2024 a avut loc schimbarea veșmintelor Sfântului Ioan Rusul, cu ușile Bisericii închise.

Se deschide Altarul și se schimbă veșmintele doar când Sfântul o cere. El apare fie prin vis, fie prin viziune credincioșilor din întreaga lume și le cere să informeze Biserica locală din Procopius că a venit vremea schimbării.

Dorința lui acum a fost: haine albe cu trandafiri. Potrivit preotului Bisericii, Ioannis Markos, Sfântul s-a arătat la aproximativ 35 de persoane.

Cât despre ceea ce a purtat până anul acesta, acestea ajung împărțite ca binecuvântare pentru creștini din întreaga lume.

Ultima dată când a cerut din nou să-i fie schimbate veșmintele de pe Sfintele mMoaște a fost în anul 2005.

Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui!

Corul Mănăstirii Sihăstria – Prochimenul „Dat-ai moștenire”, glasul VIII, de Ioan Zmeu

Din minunile Sfântului Ioan Rusul: „Trebuie să primeşti operaţia pe creier”

 Un cunoscut inginer din Atena, după mai multe analize de laborator, află de la medici că durerile de cap foarte puternice şi schimbările pe care le simţea în starea de sănătate se datoresc unei tumori maligne, unui cancer la creier. Doctorii îl îndeamnă să se hotărască singur sa i se facă operaţia: trebuie tăiată cutia craniană deasupra frunţii, apoi de jur împrejur şi, după aceea, să i se extragă tumoarea. Întreabă dacă pot apărea şi efecte secundare; i se spune care sunt pericolele, riscurile că operaţia să nu reuşească, tot adevărul. Inginerul nu acceptă operaţia şi începe să aibă crize din ce în ce mai dureroase.

Mai multe icoane din Rusia izvorăsc mir

Sfântul Serafim Sobolev: Rostiți Rugăciunea lui Iisus, lovind pe cuvântul „Doamne” sau „Iisuse” ca un cui în inimă. Atunci inima va fi atinsă treptat de har

Rostiți Rugăciunea lui Iisus, lovind pe cuvântul „Doamne” sau „Iisuse” ca un cui în inimă. Atunci inima va fi atinsă treptat de har, iar numele lui Iisus va alunga din inimă gândurile necurate. Chiar dacă ne rugăm mecanic, este mai bine decât să nu ne rugăm deloc. 

Dacă din o mie de rugăciuni spun una din inimă, cu suspin adevărat, e bine! Și această rugăciune sinceră va înveseli toate celelalte rugăciuni mecanice. Eu însumi am experimentat că lacrimile îmi fac inima mai ușoară. Am observat că Domnul aude și împlinește întotdeauna rugăciunea în perioadele de necazuri mari. Domnul este aproape, dacă Îl chemi, El va răspunde imediat! 

Sfântul Serafim Sobolev

Sfântul Gavriil Georgianul despre cei care părăsesc credința ortodoxă

“Oricine părăsește din anumite motive credința ortodoxă și se convertește la o altă credință, sectă, indiferent dacă este o persoană laică sau una duhovnicească, credeți-mă cu tărie că, chiar și dacă trăiește ca un sfânt, tot nu se va mântui.” 

Sfântul Gavriil (Urghebadze)

Sfântul Luca al Crimeei: Luaţi putere din numele lui Iisus!

O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi! Luaţi putere din numele lui Iisus!”. 

Sfântul Luca al Crimeei

O icoană din Rusia izvorăște mir

Sfântul Nicolae Velimirovici: Membrii individuali ai Bisericii pot pierde lupta, dar Biserica nu poate pierde războiul.

Membrii individuali ai Bisericii pot pierde lupta, dar Biserica nu poate pierde războiul.

Iuda a căzut, dar Biserica a învins. Arie și Macedonie și-au pierdut sufletele prin erezie, dar Biserica a câștigat biruitoare.

Iulian Apostatul a căzut, Biserica a biruit.

Islamizații au cazut, dar Biserica a triumfat.

Puterea ateistă din Rusia s-a scaldat în urale, dar Biserica a triumfat.

Imperiile au căzut, dar Biserica a rămas vie.