Batjocura la adresa lui Hristos in purul stil ecumenist

Printre ei si un preot roman din Franta (minutul 51.50)

Tweet

Ioan Ianolide: Tristetile unui detinut

Deţinutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Şi totuşi el e trist şi îngrijorat. Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării ţării se profilează ca stăpâni şi ai lumii ce va veni.

Este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenţi şi fără precedent. Viţelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material şi a finalităţii neantice. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor va fi atotputernic şi va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie.

Tweet

Cum se cuvine a sta în Biserică

Ce poate fi mai înfricoşător decât aceste lucruri. Că Biserica este cer şi că mai înainte şi casele erau biserici, iar acum Biserica este mai defăimată chiar decât o casă. Că într-o casă este rânduială şi fiecare îşi face slujba lui, iar în biserică este mare tulburare si neîncetată frământare de lume, ca într-un târg. Şi doar ştiţi că biserica nu este loc de petrecere, ci loc sfânt şi îngeresc, este Împărăţia lui Dumnezeu şi însuşi cerul. Adu-ţi aminte de Sfânta Masa aceasta, pentru ce pricină este pusă şi Cine se află pe ea. Știu că cel nebotezat nu cunoaşte această taină, dar tu ştii ce să înţelegi când auzi pe Proorocul zicând: „Aşa zice Domnul, depărtaţi-vă de la pământ şi vă suiţi la cer”. Că Biserica cer se numeşte. Adu-ţi aminte al cui Nume se cinsteşte în Biserică! Iar acum voi faceţi în biserică mai mult râs decât în târg. 

Tweet

Parintele Eftimie Mitra: “Scrisoarea parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa nu are valoare testamentara”

In scrisoarea catre parintele Iustin Parvu, parintele Gheorghe Calciu, nu scrie ca nu doreste sa fie dezgropat, ci chiar dimpotriva, mentioneaza ca: “daca din diferite ratiuni voi fi dezgropat”…

Scrisoarea e un act de smerenie profunda in duhul Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe.

   Afland de vestea neputrezirii trupului parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa nu putem spune decat ca ne-am bucurat. Martirul anticomunist a fost placut lui Dumnezeu pentru viata sa exemplara, cu caderile si urcusurile momentelor prin care a trecut. Indiferent daca, sfintele sale moaste, s-ar fi dezgropat sau nu, cei care i-au cunoscut viata stiau ca e un placut al lui Dumnezeu. Parintele Eftimie Mitra de la schitul “Sfintii Români”, cu radacini in manastirea Petru Voda, unde l-a si cunoscut pe preotul marturisitor, spune ca scrisoarea trimisa parintelui Justin Parvu e un act de smerenie fiind interpretata de mass-media in mod fortat ca fiind un act oficial testamentar.

-L-ati cunoscut pe părintele Gheorghe Calciu?

-Cu mila lui Dumnezeu l-am întâlnit de câteva ori la manastirea Petru Voda. Eram rasofor și am purtat câteva discuții cu sfintia sa. I-am luat si patru interviuri pe care le-am publicat in revista “Puncte Cardinale” si alte cateva publicatii. Nu as putea spune ca l-am cunoscut atat de aproape, dar a fost suficient cat sa imi dau seama ca nu era un om ca noi ceilalti. Avea un duh de pace care se simtea in preajma sa. In acelasi timp se vedea la sfintia sa si o fermitate pornita dintr-o convingere interioara.

-In ce consta aceasta fermitate?

-In primul rand in crezul sau si in dragostea de neam. Vorbea clar si fara ezitari despre erezia ecumenista, despre cipurile biometrice, despre neam si tot ceea ce este romanesc. Cand am fost prima data la manastire, ca pelerin, am primit de la parintele Iosif Pasca un manunchi de foi xeroxate care cuprindea cele sapte cuvinte ale parintelui Calciu. In acele cuvinte se vedea taria de caracter si puterea cuvantului parintelui Calciu. Asa am inceput sa prind drag de sfintia sa. As recomanda oricui sa le citeasca, chiar daca sunt din perioada comunista, ele sunt valabile si azi, cu atat mai mult cu cat ce se intampla atunci se repeta azi, dar sub alta forma.

Tweet

Parintele Arsenie Boca despre CUM ARATA UN EPISCOP ADEVARAT

“Sunt vremuri, şi împrejurări în toate vremurile, când spunând adevărul şi propovăduind îndreptarea îţi poţi pune viaţa în primejdie de moarte. Aşa s-au întâmplat lucrurile în zilele luiIoan Botezătorul şi a lui Irod şi aşa s-a întâmplat în zilele Sfântului Ioan Gură de Aur şi a împărătesei Eudoxia, fiindcă Ioan cerea dreptul văduvei împotriva împărătesei. Sfântul Ioan Gură de Aur a zis odată, apărând văduva, cuvintele acestea: “iarăşi se tulbură Irodiada, iarăşi cere pe tipsie capul lui Ioan“. Pentru curajul său de a apăra săracul împotriva bogatului Sfântul Ioan a trebuit să ia calea exilului, prigonit de împărăteasă, până când, sfârşit de puteri, a murit pe drum. Iar Eudoxia era ariană.

Un creştinism fără recunoaşterea lui Iisus Hristos ca Dumnezeu şi stăpân al lumii nu-ţi obligă viaţa la a o face mai curată. Iar cu cât viaţa se face mai necurată cu atât te întuneci dinspre Dumnezeu, până la a-L tăgădui cu totul şi a I te face vrăjmaş declarat. Viaţa trăită fără grijă, numai pământeşte, la asta te duce.

Tweet

Sfantul Ioan Gura de Aur: Cel care caută laudele nu este om liber

Dar ia daţi-mi o definiţie a slavei! Ce este, aşadar, slava? Este, va spune cineva, faptul de a fi admirat de toţi. Şi cum te vor admira, pe drept sau pe nedrept? Pe nedrept? Atunci nu e vorba de admiraţie, ci de linguşire şi batjocură. Pe drept? Dar asta e cu neputinţă, pentru că oamenii judecă părtinitor.

 Sunt influenţaţi de patimile lor şi-i admiră pe cei care slujesc dorinţelor lor. Şi dacă vă îndoiţi, priviţi-i pe cei care-şi cheltuie banii şi le umplu de bani pe femeile desfrânate, pe lăutari şi pe dansatori. Cel care caută laudele nu este om liber. Pentru că nu face ceea ce-i place lui, ci ceea ce place altora. Astfel, slava deşartă nu va întârzia să-l scoată de pe drumul virtuţii.

 

(Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 37)

Tweet

Parintele Amfilohie Branza, primit de mai multi copii la biblioteca "Alba Iulia" din Chisinau

Tweet

Parintele Amfilohie Branza si maicile de la Diaconesti, la Chisinau (VIDEO)

Agăţată în coasta muntelui şi ascunsă pe jumătate sub aripa pădurii, mănăstirea Diaconesti pare un cuib de pasare rară… Duhovnicul obştei mănăstirii este Parintele Amfilohie Brânză. Cine doreşte să afle mai multe despre această mănăstire şi vieţuitorii ei pot merge în Ţară, la mănăstirea Diaconesti. Dar pentru mulţi dintre cei care nu au această posibilitate, graţie relaţiilor pe care le are mănăstirea cu ASCOR Chişinău şi Fundaţia “Vasiliala”, filiala Chişinău, Parintele Amfilohie a venit la Chişinău cu o parte din obştea măicuţelor de la Diaconeşti. A venit să se întâlnească cu fraţii de peste Prut, să-i cunoască mai bine, să comunice, să le dea sfaturi în diverse dileme ale vieţii cotidiene şi, în dar… un frumos buchet de colinde.

Între timp au vizitat comunitatea mănăstirilor “Sfîntei Înălţări a Domnului” - Noul Neamţ de la Chiţcani, "Sfânta Cuvioasa Parascheva” de la Hâncu, “Nașterea Maicii Domnului” de la Curchi, sediul ASCOR Chişinău şi Fundaţiei “Vasiliala”, filiala Chişinău. Colinde, comunicare, discuţii-dezbateri, schimb de opinii cu creştini ortodoxşi, dar şi cu persoane de alte confesiuni, cu tineri, părinţi, copii au constituit agenda vizitei comunităţii obşteşti de la mănăstirea Diaconesti la Chişinău. Relaţia de parteneriat cimentată în ultimii doi ani dintre Biblioteca “Alba Iulia” şi ASCOR Chişinău, Fundaţia “Vasiliala”, filiala Chişinău a favorizat o vizită a părintelui Amfilohie Brânză şi a celor 15 măicuţe la bibliotecă.

Tweet

Sfantul Iustin Popovici: "Cel mai cumplit e să fii om într-o lume în care există numai moarte şi nu există Înviere"

„Omul este cea mai mare valoare din toate lumile. El este un mic dumnezeu în noroi. Aş fi cârtit împotriva lui Dumnezeu că m-a făcut om, dacă n-ar fi trăit Hristos pe pământ.

Această lume ar fi o mare farsă, ar fi o cumplită batjocură dacă nu ar fi omul mai puternic decât moartea. Mai puternic decât moartea! Aceasta e chemarea! 

Aceasta este lozinca omului care gândeşte normal, a omului care caută sensul vieţii! Oare este sensul vieţii să devenim viermi? Oare pentru asta ne-a făcut Dumnezeu? Nu, totul e mizerabil. Totul e cumplit. Dar cel mai cumplit e să fii om într-o lume în care există numai moarte şi nu există Înviere.”

Sfantul Iustin Popovici

Tweet

Paisie Aghioritul: Tinerii în fața celor două căi ale vieţii

Părinte, ce trebuie să răspundem tinerilor care întreabă dacă viaţa monahală este mai înaltă decât cea în căsătorie?

- Mai întâi trebuie să-i faceţi să înţeleagă care este menirea omului şi care este sensul vieţii. Apoi să le explicaţi că cele două căi pe care le-a trasat Biserica noastră sunt binecuvântate, pentru că amândouă îi pot duce în Rai, dacă trăiesc după Dumnezeu. Să pre­supunem că doi oameni vor să meargă la un loc de închinare. Unul merge cu autobuzul pe drumul princi­pal, iar celălalt merge pe jos, pe o cărare. însă amân­doi au acelaşi scop. Dumnezeu şi de primul se bucură şi de celălalt se minunează. Rău este numai atunci când cel care merge pe cărare îl judecă în sinea sa pe celălalt care merge pe drumul public, sau invers.

Tweet

Părintele Justin: Cu cît vremurile sînt mai tulburi şi mai grele, cu-atît sînt mai bune pentru mîntuire

Reporter: – Cîţi credincioşi păstoriţi la această mănăstire?

- În prezent avem 120 de vieţuitori, din care şase preoţi ieromonahi, doi diaconi, 40 de monahi, 15 fraţi, 40 de maici, trei medici (două maici şi un călugăr) şi 14 surori. Maicile şi surorile locuiesc la trei kilometri de aici şi le-am dat, ca ascultare, să se ocupe de un laborator de plante medicinale. La nivelul Mănăstirii Petru Vodă ne mai ocupăm şi cu îngrijirea şi educarea a 22 de copii orfani din clasele I – VIII – avem şi trei copii de sîn – precum şi cu adăpostirea şi îngrijirea a 22 de bătrîne.

- Cine vă finanţează aceste frumoase acte de milă pe care le faceţi?

- Banii sînt cei proveniţi de la laboratorul de plante medicinale, însă nu ne-am putea descurca nicicum fără aportul credincioşilor care vin la noi de pretutindeni.

- Ce moaşte se găsesc la mănăstirea sfinţiei voastre?

- La noi se găsesc moaştele Cuviosului Pavel, ale Sfîntului Ierarh Ghelasie, precum şi ale Cuvioşilor Paisie, Sila şi Nathanail, acestea din urmă fiind donate de către Mănăstirea Putna. Tot la noi se mai află părticele din 20 de sfinţi necunoscuţi (donaţi de călugărul Serafim), o părticică dintr-unul din cei 14.000 de copii ucişi de Irod în Ierusalim, precum şi două cranii de eroi necunoscuţi, luate de la cimitirul din Aiud.

- Se aude că aici ar exista şi o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a lăcrimat…

- Da, aşa este. Pe 14 Septembrie anul curent, chiar la Înălţarea Sfintei Cruci, o femeie, oarbă şi mamă a cinci copii, s-a rugat, seara, timp de două ore la această icoană. La un moment dat, ea a simţit că se întîmplă ceva deosebit şi m-a înştiinţat şi pe mine, însă nu i-am dat atenţie. A doua noapte, o tînără din Bucureşti, făcînd metanii la această icoană, a izbit-o un miros plăcut şi deosebit. Neştiind ce se întîmplă, a aprins o lumînare şi a privit la faţa icoanei. Apoi l-a anunţat pe paracliser, care, la rîndul lui, m-a înştiinţat şi pe mine despre această minunată întîmplare. Am luat lumînarea şi, cercetînd, am observat că din palmele Pruncului se prelingea Sfîntul Mir. Da, se prelingea pînă la picioarele Lui.

- Ce semnificaţie are această minune?

Tweet

Feciorie și căsătorie

Sf. Părinţi consideră că fecioria, ca stare, este superioară căsătoriei. Pr. Stăniloae afirmă că dacă cineva consideră că ar putea să trăiască necăsătorit să o facă negreşit, indiferent dacă la mânăstire sau nu. Dumneavoastră aveţi altă părere?

Eu nu am altă părere, ci spun numai că sub aspect al dăruirii până la mucenicie, căsătoria este superioară călugăriei. În rest, suntem de acord cu ce zice nu numai Pr. Stăniloae, ci şi Sf. Pavel: „Cel ce poate să stea necăsătorit ca şi mine, să rămână, iar cel ce nu poate, decât să ardă, să se căsătorească”. Sub acest aspect este clar. Priviţi icoana Înfricoşătoarei Judecăţi sau icoana în care se arată stările de o parte şi de alta şi veţi vedea: ceata cuvioşilor, ceata mucenicilor, ceata apostolilor şi aşa mai departe, deci veţi vedea că ceata mucenicilor este superioară cetei călugărilor.

Tweet

95 de ani de la nașterea unuia dintre Sfinții Închisorilor, Ioan Ianolide

Frânturi de mărturisiri

Timp de trei ani am scris aceste pagini tensionat, urmărit, singur. Nu le pot reciti. Nu le pot sistematiza. Sunt bătrân şi bolnav. Nu mai pot lupta, nu mai pot rezista dar nu pot muri fără a mărturisi tuturor oamenilor, cinstit şi obiectiv, celece am trăit, am văzut şi am suferit. Sunt 16 ani de când ne-am eliberat plângând, sufocaţi, trişti din Aiud şi de când ne simţim întemniţaţi de statul ateist. Nu avem libertate, nu avem mulţumire sufletească, nu avem dreptul de a ne exprima, de a mărturisi public. Îmi fac o datorie sfântă faţă de lumea întreagă în a comunica cele petrecute aici şi sunt conştient că nu îmi risc viaţa, ci sufletul. Căci dacă m-ar ucide pentru această mărturisire de adevăr aş fi fericit dar ei ucid sufleteşte, ei distrug omul, ei ne vor unelte ale iadului lor şi asta mă înspăimântă.

Tweet

Creştini vs. Credincioşi

Mereu am fost fascinat de dialogul mistic, tainic, şoptit dintre arhiereul liturghisitor şi viitorul diacon, care îşi aşteptă Sfânta Taină a Hirotoniei. În faţa Sfântul Altar, îl ajută pe episcop să se spele pe mâini, simbol al marelui moment ce urmează: Hristos iese să se jertfească pentru păcatele noastre. În această emoţie liturgică, arhiereul îl întreabă, şoptit, pe candidat: „Câţi sunt credincioşi?”. Iar el, în vâltoarea momentului, răspunde: „Toţi suntem credincioşi!”.

Un răspuns liturgic, am putea spune, o formulă ce stă acolo, în Liturghier, de cel puţin o mie de ani. Un răspuns spus de pe buze, în acele momente de încărcare duhovnicească şi emoţională. În acelaşi timp, o formulă care exprimă o mare realitate: diferenţa dintre creştini şi credincioşi.

Tweet

Despre manifestarea inchizitorială a cetei ateiste

Ceata "raţionalist-progresistă" s-a dovedit de cele mai multe ori complet iraţională, complet betonată în convingerile lor care nu pot fi străpunse nici de cele mai rezonabile argumente de genul cifrelor pe care le prezinţi aici. Asistăm astfel la un soi de gândire şi manifestare inchizitorială, culmea, împotriva unui cult care nu a avut nicio legătură cu Inchiziţia. 

Argumentelor raţionale care li se opun, ei le răspund cu sloganuri şi axiome, practic cu dogme rumegate pe de rost. Iar în nesimţirea lor cea mare afirmă că religia este manipulatoare şi că încătuşează conştiinţele, când anti-teismul lor are toate simptomele fanatismului religios.

"Lupul Vicios"

Tweet

Îmbrăcămintea necuviincioasă a femeilor

Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar. Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! 

Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii - povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu - să se îmbrace cuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii. Femeile care intră în biserica lui Dumnezeu îmbrăcate necuviincios şi fără ruşine, fac voia diavolului. Mai bine să nu calce pe la biserică, fiindcă în afară de faptul că nu au nici un folos din asta, îi vatămă şi îi smintesc şi pe ceilalţi credincioşi din biserică.

Îmi pare rău că sunt nevoit să cercetez şi să mustru. Nu vreau acest lucru, şi poate că-i întristez şi pe cei răspunzători de asta. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş cerceta. Îndreptaţi-vă şi atunci voi înceta şi eu să cercetez. Vai mie dacă voi tăcea, văzând asemenea fărădelegi!

Părintele Filotheu Zervakos

Tweet