La mulţi ani de Sfântul Andrei!

Urez aici tuturor celor care poartă numele Sfântului Apostol Andrei un sincer la mulţi ani! :)

40.000 de oameni la mormântul lui Arsenie Boca, la 21 de ani de la moartea acestuia

Aproape 40.000 de creştini s-au strâns, ieri, la mormântul părintelui Arsenie Boca, de la Mănăstirea Prislop, din judeţul Hunedoara, pentru a comemora 21 de ani de la moartea propovăduitorului credinţei, cunoscut şi ca mare profet.

Slujbe religioase, lumânări aprinse şi mii de flori. Aşa au comemorat creştinii, ieri, 21 de ani de la decesul părintelui Arsenie Boca, înmormântat la Mănăstirea Prislop, din judeţul Hunedoara. Jandarmii care au asigurat ordinea susţin că de vineri, de când a început pelerinajul, aproape 40.000 de oameni s-au rugat la mormântul părintelui Boca. Marele preot, cunoscut şi ca

Gura mutului - Manuscris cu răspunsuri date în scris de Arsenie Boca din vremea când nu putea vorbi

• Pot să mă căsătoresc cu un străin?

Nu vreau ca neamul acesta, care are o aşa de mare chemare la Dumnezeu, să se corcească

• Să-i iubim pe toţi oamenii, dar nimic din cele omeneşti.

• Asceza (înfrânările de orice fel), fără iubire, e departe de Dumnezeu.

• Ştii că Mântuitorul şi Împărăţia lui Dumnezeu locuiesc şi înăuntrul nostru. De aceea, nu ne mântuim noi, ci El ne mântuieşte. Dar, pentru neputinţele firii noastre, slăbite de păcat, nu trebuie să ne întristăm, că şi Dumnezeu se întristează cu noi. Dumnezeu iubeşte o pocăinţă senină; aş zice zice că pocăinţa cea mai plăcută lui Dumnezeu a fost a femeii ce a greşit mult, dar în loc de orice altă pocăinţă, L-a iubit cu atât mai mult pe Iisus. Vreau să zic, dacă nu v-aţi tot măcina mintea cu păcatele - ajunge cât le pomeniţi în spovedanie -, dacă nu v-aţi otrăvi gândul cu ele, aţi lăsa toate înapoi şi v-aţi însenina faţa şi inima de dragul lui Dumnezeu, care poate El ceea ce la oameni este cu neputinţă... Seninătatea, asta care nu scade, asta aş vrea să o prindeţi de la mine.

Ei sunt mai normali decât noi...

În România, în continuare (ştiu că am mai spus acest lucru într-un număr mai vechi pe aceeaşi temă, făcut acum cîţiva ani...) oamenii cu diferite feluri de dizabilităţi... nu există.

Mai concret, nu pot fi văzuţi de noi, ceilalţi, fără dizabilităţi (aparent) normali, aproape nicăieri în spaţiul public. Nu-i vedem decît foarte rar plimbîndu-se printre noi prin parcuri, luînd masa la restaurant sau intrînd la un spectacol. Ce să mai vorbim de... îmbrîncindu-se alături de noi prin mijloacele de transport în comun. Sau drept colegi la locul de muncă.

Nu-i putem vedea, decît, de cele mai multe ori, în propriile lor case, în sînul

Din cugetarile lui Petre Tutea

1. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

2. Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.

Acum ştiu, am aflat şi eu…

Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte încă în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră, încât ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor.

Cordonul bunicii - poveste pentru copiii necăjiţi şi părinţii lor

- Bunico, spune-mi o poveste, te rog…

- O poveste? Dar nu ţi-am mai spus de un an de zile. Doar acum ştii să citeşti singură, iubita mea, spuse bunica. Ce, ai terminat şi cartea primită de Sfântul Nicolae?

- Nu, bunico, dar îmi plac mai mult poveştile spuse de tine. De când am învăţat să citesc mama m-a rugat să te las în pace, să nu te obosesc, să citesc singură. Dar îmi e dor de o poveste spusă de tine…

- Bine, spuse bunica. Vino aici, lângă fotoliu. O să îţi spun o poveste mai tristă…