Mărturii despre Părintele Arsenie Boca

Părintele Arsenie ne-a spus odată cum a început el activitatea la Sâmbăta. Era în postul Crăciunului şi picta o icoană a Mântuitorului, pe care n-a terminat-o. În timp ce picta a auzit o voce tainică: „Arsenie, nu Mă mai picta pe icoană, că vremea s-a apropiat. Mergi şi pictează în inimile oamenilor, prin cuvântul tău. Spune-le că vin peste ei necazuri şi suferinţe”.

( Pr. Sofonea Ioan )

N-am aşteptat mult şi Părintele a intrat în Biserică. Ţin minte că, ajungând în faţa sfântului altar, s-a uitat la noi şi ne-a întrebat care are cel mai mare necaz. Cineva din mulţime a spus că o femeie în vârstă care era paralizată de la brâu în jos. Iar Părintele Arsenie, privind-o pe femeie a spus: “Da mă, ea are necazul cel mai mare”. S-a apropiat de ea şi i-a zis: “Ştii tu, mătuşică, de ce eşti aşa?”. Bătrâna dădea din cap că nu ştie şi plângea cu amar. Din cauza plânsului nu putea vorbi şi atunci a dat din cap că nu ştie. “Lasă mătuşică nu mai plânge atâta că îţi poartă cineva de grijă. Şi ştii cine?” Şi arătă cu degetul în sus grăindu-i: “Dumnezeu”. “Că şi aşa cocioaba asta se rablageşte ea”, a mai spus părintele referindu-se la corpul omului. “Şă ştii – i-a mai spus părintele – că tu duci sau porţi păcatele lui Gheorghe a lui [cutare], a lui Vasile a lui [cutare], a lui Ioan a lui [cutare] – spunând numele sau porecla pe care o aveau în sat acele rude ale ei – tu le duci pe toate acestea, pe tine au căzut”.

O mamă s-a dus cu fiul ei, care avea în jur de 18 ani, la Părintele Arsenie. Când femeia s-a aflat în dreptul Părintelui, a început să-şi laude copilul şi a zis: “Părinte, am un băiat cuminte, nu bea, nu fumează, nu are treabă cu fetele. Este un băiat foarte cuminte! Părintele, privindu-l, a zis cu un glas domol, zâmbind: “Da mă, îi cuminte”, apoi a adăugat să audă toată lumea: “Mă, nu mai preacurvi cu mâna, mă!”, lăsând-o blocată pe biata femeie şi pe copilul ei.

Două femei au venit la Părintele Arsenie, la Drăgănescu. Dar, cum au apărut le-a şi întrebat Părintele: „Ce aveţi în bagaje?” şi a şi băgat mâna în traista lor. A scos o rudă de salam şi le-a mustrat că în Săptămâna Mare ele mâncau salam. A aruncat salamul la cei doi câini ai părintelui Bunescu, dar nici câinii nu au mâncat. Mârâiau şi se uitau la Părintele Arsenie.

( Paraschiva Ciucea)
Doi ingineri, soţ şi soţie din fabrica unde am lucrat şi eu, au divorţat din vina părinţilor lui. Când l-a văzut pe Părintele Arsenie, femeia ( Elena G. ) a început să plângă şi să-i spună de situaţia ei, că a divorţat de soţul ei din vina socrilor şi că are şi o fetiţă şi nu ştie ce să facă. Părintele Arsenie îi spune, zâmbind: „Lasă, mă, nu mai plânge, că după 7 ani vă veţi împăca”. Nu ştiu dacă inginera l-a crezut sau nu pe Părintele Arsenie, pentru că 7 ani nu sunt 7 zile sau 7 săptămâni, sau 7 luni, ci … 7ani. Cert este că exact la 7 ani s-au împăcat, au mai făcut un copil, iar astăzi trăiesc în pace şi bună armonie.

( Bogdan Juncu )

Odată, l-am găsit pe Părintele la Biserica din Drăgănescu. Freca pe un perete cu o perie pentru pardoseală. Îi zic: „Ce greu lucraţi aici, Părinte!”. Şi dânsul îmi zice: „Asta nu mi-i greu, tu; mi-s grele ale voastre!”.

( Sârbu Elisabeta)

Mă duceam la Părintele împreună cu alţi credincioşi, bărbaţi şi femei, pentru a-i vindeca sau pentru a le rezolva problemele. Odată însă, mi-a zis Părintele: „Să ştii că şi binele are o limită… Sunt lucruri în care nici noi, preoţii, nu ne băgăm”.

( Bica Ioan )

Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii” – i-a răspuns Părintele.

( Maria Matronea )

Părintele Arsenie ţinea foarte mult ca mamele să lase copiii să vină pe lume. Zicea că sfârşitul lumii vine când copiii nu se mai nasc şi când mulţi oameni vor muri înecaţi sau ca urmare a accidentelor, crimelor, fulgerelor. Multe rele vin peste noi, că noi trebuie să plătim sângele şi păcatele celor ce nu vor să ştie ce e păcatul, ale acelora care umblă în plăceri şi omoară ( părinţii pe copii şi copiii pe părinţi ).

( Maica Glicheria )

O femeia trecută de 60 de ani, din Sâmbăta de Jos, de plângea că fiul ei s-a apucat de băut şi o bate cu lanţul de câte ori se îmbată. Părintele a ascultat-o, privind ţintă în ochii săi, apoi l-am auzit cum ridică vocea: „Pe tine te bat de fapt cele 22 de avorturi pe care le-ai făcut! Ştii ce înseamnă asta? Auzi acum: asta înseamnă tot atâtea suflete care s-au dus pe lumea cealaltă, fără a fi fost botezate şi nu vor putea intra în Împărăţia Cerurilor din cauza ta! În schimb, tu ai strâns bani şi ţi-ai făcut ditamai cavoul, de parcă după moarte vei rămâne acolo”.

( Lucia Chima )

S-au dus două doamne la Drăgănescu, la Părintele. Părintele o întrebă pe una dintre ele: „Câţi ani ai?”. Ea zice: „33”. „Şi câţi copii ai avut? Îţi spun eu: 32”. Eu mă gândeam că nu putea să aibă tot câte un copil la un an, dar ea a spus apoi că făcea chiuretaje şi de 3-4 ori pe an. Pe urmă, Părintele a întrebat-o şi pe cealaltă doamnă câţi copii a avut şi i-a spus că a făcut semne la piciorul de la masă şi a ajuns până sus. Zice Părintele: „Doi dintre ei ţi-au spus: "Mamă, de ce nu ne-ai lăsat să venim pe lume, că ne făceam sfinţi" . Vezi mă, pe ea am putut-o ierta, dar pe tine nu te iert”.

„În biserică la Drăgănescu, o cetăţeancă îi spune Părintelui: „Părinte, băiatul meu are 38 de ani şi nu se poate însura. Părintele i-a zis: „E şi normal! Doar pe ceilalţi copii i-aţi trimis pe apa sâmbetei, iar acum, familia voastră se stinge. De aceea băiatul nu se poate însura”.

( Silvia Pătrucean )

Odată, se strânsese multă lume la Mănăstirea Sâmbăta. Înainte de a începe slujba, Părintele Arsenie a zis: „Acum începem Sfânta Liturghie. Toţi mucării ( sectarii) să plece”. Unii au plecat, alţii nu au plecat, iar cei ce au rămas, au dormit tot timpul cât s-a ţinut Sfânta Liturghie. Când a terminat slujba, Părintele Arsenie le-a zis: „Acum sculaţi-vă!”. Unii mucări au spus: „Părinte, vrem să ne întoarcem”. Iar părintele le-a zis: „Întoarceţi-vă, dar această pată nu se va şterge niciodată”.

( Olimpia C. )

Odată, la Sfânta Liturghie care se făcea la altarul din pădure, Părintele a strigat: „Mărie, din cutare sat, fă-ţi cruce!”; şi Măria: „Nu fac!”. Părintele îi zice a doua oară: „Fă Mărie cruce!”; ea din nou zice: „Nu fac!”. A treia oară strigă Părintele: „Fă Mărie cruce; piei diavole din zidirea lui Dumnezeu!”. Atunci biata Mărie s-a trezit şi a zis: „Fac, Părinte, fac”. Mai târziu, părintele îi zice: „Să vii să te botez, că ţi-ai dat mirul pe apă şi ai curvit cu fiu-tău la secta voastră”. A botezat-o Părintele şi i-a dat canon să umple cu gura o bute cu apă şi apoi să intre în ea şi să facă baie. Şi când a intrat în ea s-a umplut butea cu şerpi.

( Sârbu Elisabeta )

Apoi, ştiindu-şi plecarea din lumea aceasta, ne-a spus: „Era un ciobănaş care fluiera frumos şi oamenii îl auzeau, dar nu-l luau în seamă prea mult. Într-o zi, ciobănaşul a plecat şi toţi oamenii s-au alarmat, întrebând peste tot: Unde a plecat ciobănaşul care cânta frumos? . Dar nu l-au mai găsit”. Sunt sigur că de dânsul a vorbit.

( Morar Gheorghe )

Părintele Arsenie zicea: “Mă, strigaţi când aveţi necazuri: “Ajutaţi-mă”, că eu vă aud de acolo de unde sunt şi v-ajut mai mult decât când sunt în viaţă. Strigaţi numai, că eu v-ajut”.

Articol realizat cu contribuţia lui Dan Sorin