Despre inteleptii lumii acesteia

Iata cum striga dumnezeiescul parinte Ioan de Kronstadt, in urechile tuturor, ca sa ne trezeasca sufletele amortite de mreaja inteleptilor lumii de astazi, intelepti ce nu sunt cu o iota mai nevinovati decat fariseii si saducheii care l-au osandit pe Hristos acum doua mii de ani. Ii cunoasteti? Ati auzit de ei? Darwin, Nietsche, Dawkins, Hawking, si toata sleahta de atei, de eretici si de amagiti care amagesc la randul lor. Peste tot a inaintat bezna necredintei in mintea trufasa a invatatilor lumii acesteia. Ii auzim acum la tot pasul, oriunde ne-am afla, cum gadila patimile oamenilor cu invatatura lor, omorandu-le sufletele cu necredinta si erezia. E imbacsita lumea pana la refuz de invatatura lor nebuna.

Oamenii de asa zisa stiinta invata despre o evolutie a omului din animale, ca mai apoi sa ne comportam ca niste animale. Medicii te indeamna sa-ti pierzi fecioria care in ochii lor a ajuns o boala, ca mai apoi sa se intrebe cu ipocrizie de unde atatea boli venerice. Artistii si muzicienii s-au molipsit de duhul senzualitatii si al sentimentalismului, uscand sufletele celor care le admira "iscusinta". Psihologii te invata despre reincarnare si universuri paralele, ca mai apoi sa se intrebe prosteste de ce oamenii sunt mai bolnavi si nu mai sanatosi. Si cate si mai cate nebunii nu invata acestia?! In fiecare invatat lipsit de credinta, a patruns duhul intunericului si al minciunii, caci cine se lipseste de Izvorul Vietii si al Adevarului nu inoata decat in intuneric si minciuna, oricat de frumos ar fi poleite cu discursuri si argumente speculative.

***

Doamne, cât de nemăsurat ai mărit Tu neamul omenesc prin întruparea Ta şi prin îndumnezeu-omenireaTa şi prin Pururea Fecioara, de Dumnezeu Născătoarea, care Te-a întrupat, şi prin omenirea pe care ai ales-o în sfinţii cei fără număr. Şi -o, groază ! - cât îşi bat joc de Tine şi de Biserica Ta, de învăţătura Ta, de tainele şi de dumnezeieştile Tale slujbe ucenicii lui Tolstoi şi aşa-numita intelectualitate, care s-a întunecat la minte. Doamne, până când această batjocură? Până când îndrăcirea aceasta? Doamne,pogoară-Te să zdrobeşti acest munte al necredinţei. Fie!

***

Voi, intelectualii, aţi părăsit înţelepciunea cerească şi v-aţi apucat de deşertăciunea pământească, de o minciună, de un miraj, de întuneric nepătruns şi veţi fi pedepsiţi prin însăşi nebunia voastră, prin patimile voastre. Aţi dispreţuit apa vie, lumina de viaţă făcătoare, sarea pământului, şi veţi fi pedepsiţi în stricăciunea voastră veşnică, nu veţi vedea în veci lumina lui Dumnezeu, ci veţi rămâne în întuneric. I-aţi preferat lui Hristos pe Lev Tolstoi, pe marii scriitori lumeşti, care au înmulţit la nesfârşit scrierile lor, încât nu mai are creştinul când să se apuce de cuvântul lui Dumnezeu, care este izvorul curăţiei, luminii, dreptăţii, vieţii şi fericirii veşnice.

***

Lumea este o adunare de suflete moarte, al căror cap şi stăpânitor este diavolul, tatăl minciunii. După înţelesul său cel adevărat, Biserica este adunarea sufletelor vii, al căror Cap este Hristos, Dătătorul deviaţă şi Mângâietorul. Lumea zace în rău. Lumea este adunare de oameni orbi (cu ochii inimii). Biserica este adunarea celor ce văd totul în lumina adevărată. Toţi oamenii care nu s-au născut a doua oară, duhovniceşte, sunt supuşi orbirii inimii - însă tagma păruţilor învăţaţi şi scriitori ai lumii funcţionăreşti, studenţeşti, feministe, sunt supuşi în cea mai mare parte pierzătoarei orbiri care vine din trufaşa părerede sine. Şi asta cu atât mai rău cu cât ei nu-şi dau seama de nenorocirea lor: o vor vedea când vor trage să moară şi când toată viaţa lor li se va arăta ca în palmă.

Intâmplările de acum adeveresc cuvintele acestea. In orbirea lor sufletească, ei săvârşesc fapte nebuneşti. Deci, nu vă ţineţi capetele prea sus şi prea semeţ, voi, savanţilor, care sunteţi necredincioşi (chiar dacă nu toţi). Sunteţi departe, departe de adevărata înţelepciune şi adevărata cunoaştere şi de izvorul vieţii, de calea cea adevărată. Mulţi dintre voi, negustând din adevărata înţelepciune, care este înţelepciunea creştină, şi necrezând în Hristos ca în adevăratul Dumnezeu, necrezând în Evanghelia Lui, necrezând în Biserica Lui, singura învăţătoare nerătăcită şi dreaptă a adevărului şi singura dătătoare a vieţii, sunteţi orbi şi morţi, cu toate că vă credeţi înţelepţi. Domnul este preaînţelept: Unde este înţeleptul ? Unde este cărturarul ? Unde este întrebătorul veacului acestuia? Au nu a făcut nebună Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? (1 Cor. 1,20). Dacă vreţi să aveţi adevărata cunoaştere, adevărata înţelepciune şi viaţă, lepădaţi-vă trufia, părerea de sine, îngâmfarea, smeriţi-vă cu adevărat, mergeţi să luaţi din nou învăţătură de la foştii pescari şi lăsaţi înţelepciunea voastră putredă, stricăcioasă şi nebună. Coborâţi-vă de pe înălţimea voastră, aşezaţi-vă mai jos, plecaţi-vă capetele şi auzul spre adevărurile dinainte de veci.

Da! Nu la LevTolstoi, care a înnebunit cu totul, este înţelepciunea, ci la Biserică, pe care el o calcă în picioare, la Apostoli şi la Evanghelişti şi la Sfinţii Părinţi, Dascălii lumii, încetaţi să mai beţi apa moartă a romanelor şi a tuturor cărţilor, care se înmulţesc la nesfârşit, ale puturoasei înţelepciuni lumeşti. De nu veţi asculta, veţi rămâne în veac învăţaţi orbi, ce nu cunosc calea adevărată, şi în păcatele voastre veţi muri, şi veţi moşteni veşnicul întuneric. Destul v-aţi bătut joc de veşnicele şi viile adevăruri: deşteptaţi-vă din aţipeala păcatului şi din hipnoza pătimaşă de care voi ne învinuiţi întru totul pe nedrept şi pe care noi v-o punem în seamă cu toată dreptatea.

***

Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca prin învăţătura Sa, prin minunile Sale, prin pilda Sa, prin pătimirile şi prin moartea Sa să refacă şi să mântuiască neamul omenesc, să îl lumineze, să-l curăţească,să-l înnoiască, să-l înfrumuseţeze cu toată virtutea şi să-l unească cu Sine pe veci. Iar Lev Tolstoi şi scriitorii asemeni lui au apărut şi trăiesc pe pământ ca să întunece, să strice prin ateismul, prin necredinţa şi anarhia lor mulţimea fără număr a celor ce îi urmează, care citesc scrierile lor cele hulitoare. Doamne, pierde-i de pe pământ sau întoarce-i la credinţă, smereşte drăceasca lor trufie!

(Sf. Ioan de Kronstadt)

Via Ortodoxia Tinerilor