Ortodoxia pe intelesul tinerilor! Pornografia si internetul

Internetul este cu adevărat o bombă sexuală. Exagerez cumva?! Nici o altă maşinărie sau invenţie născocită de om nu adună, în acelaşi loc, atâtea grozăvii, atâtea pofte şi invitaţii la desfrânare. Tehnologia de ultimă oră permite chiar simularea actului sexual. Cum mai pot sta liniştit, spuneţi-mi, dacă eu sunt la serviciu şi ştiu că băieţelul sau fetiţa mea au Internetul la îndemână?!
Copiii sunt primele victime ale pornografiei pe Internet. Curiozitatea, anturajul, nereuşitele în plan social îi determină pe copii şi pe adolescenţi să facă, mai cu seamă când nu sunt supravegheaţi, primii paşi spre această bombă cu ceas care este Internetul şi spre site-urile sale deocheate. În momentul de faţă sunt foarte multe site-uri care îi invită la desfrânare pe utilizatori. Două simple apăsări de buton îţi pot aduce în faţa ochilor grozăvii inimaginabile, cum ar fi: pornografia infantilă, zoofilia, homosexualitatea, fetişismul, masochismul şi multe altele.
Un dumnezeiesc părinte ne învăţa odinioară că, dintre toate mădularele din care este alcătuit omul, atunci când treci la cele veşnice, primul organ care putrezeşte este ochiul, pentru că el în viaţă a greşit cel mai mult. Desfătări, mângâieri, iscodiri curioase şi vicioase! Este cineva în stare, dintre noi, după ce a poftit şi a desfrânat cu ochiul, să-şi oprească trupul să desfrâneze şi el?
Pornografia ca termen vine din limba greacă şi înseamnă reprezentarea prin diverse mijloace – audio, video, grafică, schiţă, desen – a corpului uman, cu scopul de stârni libidoul. Plecând de la acest verb mic – a stârni, putem să ne dăm seama că studiul unor astfel de materiale aduce după sine ceva, iar acel ceva, de după stârnire, nu poate fi decât un păcat vecin cu patima, care poate îmbolnăvi trupul şi mai ales sufletul.
Întrebaţi un medic ce părere are despre cei care practică autosatisfacerea şi dacă aceştia au vreo şansă să nu se îmbolnăvească[1]?! Cu „ajutorul” Internetului, Onan are tot mai mulţi adepţi. Dacă cu ceva zeci de ani în urmă aveam televizorul, care ne hrănea fantezia bolnavă, apoi a apărut videoplayerul, acum avem Internetul – această armă de distrugere a sufletelor prin pozele de o grosolănie nemaiîntâlnită, prin filmele hardcore şi softcore (aşa cum sunt catalogate), care pot fi vizionate şi de copii, prin jocurile pe calculator cu imagini care pot fi manipulate digital spre simularea actului sexual, şi altele asemenea lor.
Cineva, printr-o logică a firii remarcabilă, a afirmat că nu există practic măcar un singur utilizator de Internet care să nu caute să intre măcar o dată, din curiozitate, pe un site cu tentă erotică sau pornografică.
Copiii nu sunt expuşi doar la contactul cu acest tip de site-uri, ci şi la lucruri mult mai rele.
Un gigant al IT-ului remarca faptul că victimele violurilor sunt în special fete care nu au împlinit 18 ani. Aceste fete minore reprezintă peste 60 % dintre victimele unor astfel de agresiuni. Aceeaşi statistică arată că victime ale abuzurilor de natură sexuală cad şi copiii sub 11 ani. Unul din cinci adolescenţi care utilizează regulat Internetul spune că a primit propuneri indecente, propuneri nedorite, de natură sexuală. Uşor de observat că Internetul „educă” altfel decât ar putea-o face un părinte căruia îi pasă de copilul său.
Astfel de abuzuri creează traume psihice şi fizice pe viaţă, cu consecinţe negative asupra întregii societăţi.
Publicitatea agresivă pe Internet aduce o nouă tendinţă – aceea de a erotiza produsele. Produsele scoase la vânzare au culori, simboluri, mişcări care aţâţă şi duc mintea consumatorului direct la actul sexual (ex. într-o reclamă, chipsurile se ating între ele – se simulează contactul sexual – ca să dea naştere unei noi generaţii de cartofi prăjiţi). Tendinţa de a prezenta produsul ca adjuvant, ca afrodisiac, ca mijlocitor sau chiar ca obiect sexual nu mai poate fi pusă la îndoială.
Toate acestea au un scop. Scopul este să ni se arate tuturor că trăim ca oameni doar la nivel sexual, că oamenii trăiesc libertatea maximă pe care şi animalele o au, că experienţa sexuală este totul şi că totul este consum şi schimb de energii şi hormoni.
Publicitatea făţişă are rădăcini şi mai bine înfipte şi nu mai miră pe nimeni că pe un site despre frumuseţile naturii sau chiar despre credinţă vede un banner care, o dată accesat, te poartă spre magazine on-line cu afrodisiace, jucării sexuale, lenjerie intimă.
Consecinţele uitării de Dumnezeu[2], când ne facem slugi trupului nostru, sunt de multe ori imediate; aşa vin boli, necazuri, ispite, intrarea de bunăvoie în focul iadului. Dacă protopărinţii noştri, Adam şi Eva, au adus întuneric asupra lumii întregi prin păcatul lor, oare cum putem noi să credem că dacă desfrânăm putem aduce în viaţa noastră lumină, sănătate şi bucurie adevărată? Tocmai pentru păcatul acesta, al neascultării de divinitate, a fost nevoie de o aşa mare Jertfă – cea a Mântuitorului Hristos pe Cruce.
Poate că palmele pe care le-a primit Iisus trebuiau îndurate şi ca să se şteargă şi fărădelegile noastre făcute prin pipăitul cu mâna. Poate că bicele şi schingiuirile au brăzdat trupul nevinovat al Domnului şi ca să ni se şteargă greşeala de a ne mângâia trupurile spre desfrânare cu orice prilej. Poate că buzele Mântuitorului au suferit de sete sau arsura oţetului şi ca să ni se ierte desfrânarea cu gura. Iisus a cărat în spate Crucea pe care urma să fie batjocorit, umilit şi omorât şi ca să ni se ierte, prin greutatea Crucii, uşurătatea cu care noi răspundem afirmativ propunerilor păcătoase.
Hristos ne-a arătat dragostea cea bună tocmai ca să nu mergem spre dragostea prost înţeleasă, dar noi în mijlocul acestei societăţi moderne, zgomotoase şi deşănţate alegem parcă mai abitir păcatul, diversificarea lui, omorârea bietului suflet.
Ce urât este să constaţi că pentru împreunare animalele aşteaptă un timp al lor, au o ciclicitate a simţurilor, pe când omul, dacă ar putea, ar servi idolilor în fiecare ceas!
Erotismul pe Internet are atât de multe faţete şi atât de multe arme ale ispititorului, încât nu poate fi înfrânt decât prin voinţa noastră, întărită de Hristos, de a ne feri ochii de astfel de orori. Trebuie să încercăm să iubim buna cuviinţă, natura, viaţa de familie, cu bucuriile dar şi cu necazurile ei, viaţă în care creşterea şi educarea copiilor ocupă un loc de căpătâi.
Să iubim cu dragostea cea adevărată, lăsată nouă ca testament de Hristos Omul desăvârşit, Care a suferit toate batjocoririle lumii fără să aibă umbră de păcat. Acesta, de pe scaunul slavei Sale, priveşte acum la toate aceste desfrânări, care, puse în balanţă cu Jertfa de pe Cruce, nu au cum să nu aducă osânda.
Erotismul şi pornografia făţişă sunt elemente ale societăţii moderne, deşi au rădăcini în vechime. Societatea aceasta de la începutul mileniului al treilea este una mai „privilegiată” în ce priveşte păcatul. În epoca în care nu exista radio sau televiziune, bogaţii îşi angajau orchestre, care pentru întreţinere necesitau sume fabuloase. Acum, un telefon mobil care nu costă mult se poate conecta oricând la Internet. „Accesul” la păcat a fost facilitat şi încurajat, devenind mai ieftin şi mai sofisticat. Tocmai această uşurătate ne face nesuferiţi faţă de dreptatea dumnezeiască, iar cataclismele tot mai dese, dezlănţuirea unor maladii noi, războaiele sunt semne că generaţia aceasta a întrecut măsura.

http://www.nistea.com