O, ştii omule, că din prima şi ultima zi a vieţii tale alergi mereu. Îţi transporţi sufletul sprelimanul Împărăţiei lui Dumnezeu, în căruţa trupului tău.Te-ai gândit cum să-ţi pregăteşti această căruţă: Nici un om chibzuit nu încarcă lemne, fânsau altceva în carul său, până nu-l pregăteşte mai întâi: -îl lungeşte, pune lanţuri, prăjini şiapoi încarcă povara pe care doreşte să o transporte.Dacă pentru încărcătura unei poveri obişnuite ne pregătim căruţa cu atâta grijă, cu atâtmai vârtos trebuie să ne pregătim căruţa trupului cu lanţurile înfrânării, pentru ca să putemtransporta cu pace sufletul nostru. Dacă noi oamenii nu îndrăznim să încărcăm o căruţă nepregătită, cu atât mai vârtos Domnul nostru nu va revărsa Harul Său într-un trup neîngrijit şi un suflet pustiit.Nu o spun eu, ci Sfântul Apostol Pavel, care zice: „orice faceţi cu cuvântul sau cu lucrul,toate să le faceţi ca pentru Domnul.”
În numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi luiDumnezeu Tatăl, iar vorbirea voastră să fie cu sare dreasă şi nu cu grabă să ascultezăbavnic să vorbească. Zăbavnic la mânie dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu-şiţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.De aceea când vorbeşti, omule, gândeşte-te că vorba ta rămâne scrisă în sufletul celui ceo ascultă - să te zideşti pe tine şi pe el cu fiecare cuvânt - şi el şi tu sunteţi ai lui Hristoscare pentru noi creştinii este temelia vieţii noastre. Iar pe această temelie care se zideşteaur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrul fiecăruia se va face cunoscut. Îl va dape faţă ziua Domnului - prin foc. Şi dacă lucrul pe care l-a clădit va rămâne, va lua plată.
Nu uita că eşti o cărămidă duhovnicească din marea clădire a Bisericii lui Hristos.Rămâi cuminte în acest zid socotindu-te legat de celelalte cărămizi cu mortarul iubirii.Nu te smulge din linia acestui zid duhovnicesc rotunjindu-ţi cuvintele dintr-o frământătură curată a gândurilor şi arde-le în cuptorul minţii luminate şi apoi le trimite pe marele şantier al vieţii omeneşti.Clădirea construită astfel, niciodată nu se va prăbuşi.Fericiţi cei ce mor în Domnul căci faptele lor vin cu ei - trăiesc în veşnicie.Omule, trebuie să-ţi schimbi viaţa - retează cu foarfeca voile tale - crengile rele:sudalmele, neascultările şi va rămâne un pom care nu va putrezi în veac - este cuvântul luiDumnezeu.
Parintele ARSENIE BOCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu