Ce urmareste Dumnezeu

Pană la judecata din urmă, mantuirea se poate dobandi oriunde, şi pe cimpuri de bătaie; şi se poate dobandi şi din iad; şi se poate pierde oriunde, şi in mănăstiri, şi in ceata sfinţilor Apostoli, şi s-a pierdut şi in Rai. Talharul, răstignit pentru faptele sale, a sărit de pe cruce in Rai şi Lucifer ca fulgerul a căzut din Ceruri. Orbul din naştere căpătă vederea şi a văzut pe Dumnezeu şi a vorbit cu El, iar fariseii templului o pierdeau zicand că-i păcătos şi are drac. Cereau semn şi umblau să omoare pe Lazăr, cel inviat a patra zi din morţi. Orbia răutăţii, stand de-a pururi impotriva Adevărului, nu are leac, dar are pedeapsă. Inima infrantă şi smerită insă, Dumnezeu nu o va urgisi. De aceea infruntand mandria, a zis că vameşii şi păcătoasele vor lua-o inaintea “drepţilor”, in Impărăţia Cerurilor, şi că se face bucurie in Ceruri pentru un păcătos ce se intoarce.

Această intoarcere urmăreşte Dumnezeu să ne-o caştige, insă nu poate, dacă nu ne invoim şi noi. De aceea ne poartă pe tot felul de căi şi ne cheamă cu tot felul de surle şi, dacă trebuie, ne grăieşte şi cu tunul.

Ceea ce urmăreşte Dumnezeu in tot chipul e mantuirea sau intoarcerea noastră duhovnicească spre El şi Acasă, chiar dacă mai rămanem şi in viaţa aceasta. Oamenii insă legaţi in neştiinţă, scurţi la minte şi slabi in credinţă urmăresc viaţa pămantească şi toată mahnirea lor e pentru trupuri.

Cat ţine forma aceasta de viaţă oamenii vor fi amestecaţi: cei din Noul Testament, fiii harului, cu cei din Vechiul Testament pe care numai frica legii ii mai ţine in randuială şi oamenii fără nici un testament, oamenii fărădelegii şi ai neoranduielii fără leac, fiii celui rău.

Din Parintele Arsenie Boca, “Cararea Imparatiei”