Patriotism-Naţionalism-antisemtism: clarificări esenţiale şi de ce e bine pentru România să fim naţionalişti!

De câte ori mass-media urlă “naţionalist”, “rasist”, “antisemit”, cei care i-au căzut în plasă dau placizi din cap, sau cel mult pun de un gând vag dezaprobator, după care schimbă canalul.  E timpul ca să lămurim problema odată pentru totdeauna – când le permitem duşmanilor noştri ( da, România are duşmani! ) să ne caracterizeze folosind şi mai cu seamă DEFININD proprii lor termeni, lupta e deja pierdută. Haideţi mai bine să-i clarificăm, pentru a ne lămuri poziţia odată pentru totdeauna:

Pe plan mondial, inclusiv în ţara noastră, prin toate mijloacele se duce o luptă acerbă contra naţionalismului. Cel mai frecvent acesta este acuzat de rasism, xenofobie şi mai ales de antisemitism. Sunt aceste acuze reale în toate cazurile? Să încercăm precizarea conţinutului acestor noţiuni atât de controversate.
În primul rând, ce se înţelege prin termenul de naţionalist? Naţionalist este cel ce-şi iubeşte neamul căruia îi aparţine,fiind dispus să pună în slujba acestuia tot ce are el mai de preţ. Ce este de condamnat în această atitudine?

Din acest punct de vedere unul dintre cele mai naţionaliste popoare este poporul evreu şi cu toate acestea nimeni nu-l condamnă pentru naţionalismul său. Cel mai adesea naţionalismul este catalogat ca fiind de dreapta sau de extremă dreaptă. Să nu uităm că statul Israel este condus de un guvern de extremă dreaptă şi cu toate acestea nimeni nu protestează contra acestui regim,cu excepţia evreilor moderaţi. Desigur nu se poate afirma că toate ideologiile naţionaliste sunt benefice şi că în cadrul lor nu s-ar putea ajunge la excese care ar confirma acuzele ce li se aduc. Exemplul cel mai grăitor este nazismul care a fost şi rasist, şi xenofob şi antisemit.

Termenul de antisemitism este total denaturat în concepţia actuală şi este atribuit naţionaliştilor care de cele mai multe ori nu au nici în clin, nici în mânecă cu relele de care sunt acuzaţi. În plus antisemitismul este asociat poporului evreu şi numai lui.Nimic mai eronat.

Termenul de evreu este atribuit poporului israelian din sec XVIII. Până atunci, începând cu Vechiul Testament şi până în sec XVIII,acest termen nu era menţionat în documente şi acte oficiale.Cea mai mare parte a evreilor de astăzi nu au sînge semit, cu excepţia evreilor sefarzi, foarte reduşi numeric. Restul sunt chazarii aschenazi, un trib turco-mongol din regiunea dintre Marea Neagră şi Marea Caspică. În sec VIII acest trib a fost pus în situaţia de a opta între religia creştină şi cea musulmană. Pentru a nu deveni victime ale conflictului dintre mahomedani şi creştini, aceştia au ales religia mozaică şi în anul 741, Bulan, conducătorul tribului chazar, adopta mozaismul că religie oficială. Astfel chazarii asiatici devin evrei prin religie,fără să aibă sânge semit. Adoptând religia iudaică au pus accentul pe ideea “poporului ales” care trebuie să stăpânească lumea.

Cei mai autentici şi mai numeroşi semiţi sunt popoarele arabe, dar nimeni nu face referire la ele când utilizează termenul de antisemit,ci doar la evrei.În aceste condiţii poporul israelit devine cel mai antisemit popor din lume, datorită urii de moarte ce o nutreşte faţă de arabi. În concluzie,cred că ar fi corect termenul de antiiudaism în locul celui de antisemitism. Naţionalismul autentic în România a fost cel al Mişcării Legionare. Încă de la apariţia ei în anul 1927, s’a pus de bunăvoie sub ascultarea şi trăirea credinţei în Iisus Hristos şi sub ocrotirea Sfântului Arhanghel Mihail, conducătorul oştilor cereşti şi învingătorul asupra lui Lucifer. Doctrina legionară şi-a propus să creeze un nou tip de om care să trăiască în spiritul creştin şi să jertfească pentru neamul său tot ce are mai de preţ. În aceste condiţii un bun creştin nu este capabil să-şi urască semenul,nici să-l prigonească sau să-l nedreptăţească. Esenţa credinţei creştine se reduce la fraza: “Ceea ce doreşti să-ţi facă ţie oamenii, fă-le şi tu lor”.

În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om şi nu puţine sunt exemplele care demonstrează acest fapt. Începând cu jertfa lui Moţa şi Marin,care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pământul Spaniei catolice şi terminând cu numeroasele exemple date în închisori, când legionarii au ajutat, cu sacrificii, pe cei care-i prigonisera în trecut,inclusiv pe evrei.

Sunt numeroase exemple date în memoriile lor, de cei ce au beneficiat de ajutorul primit. Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele sau,cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism,rasism sau xenofobie? Din ce motiv i se atribuie ML atributul de mişcare extremistă? Poate pentru faptul că a creat eroi care şi-au dat, fără nici o ezitare, pentru Hristos şi Neam, şi aceştia sunt extremişti faţă de oamenii obişnuiţi. Şi Biserică creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sunt sfinţii decât creştini extremişti?Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teoria la modă ce incriminează extremismul ar trebui să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi biserici.

Extremismul este nociv atunci când duce la exces anumite principii izvorâte din dorinţa de dominare,exploatare şi impunerea cu forţă a unei ideologii străine de morala creştină acceptată pe arii întinse în toată lumea.

În concluzie,extremismul poate fi în unele cazuri pe drept acuzat de pericol potenţial pentru societatea în care îşi desfăşoară activitatea,după cum un extremism izvorât din principii morale, în cazul României din credinţa creştină majoritară, nu poate fi decât benefic şi ar contribui esenţial la redresarea morală a poporului român, morală grav afectată în cei 50 de ani de regim comunist ateu.

Sursa: Lumea dupa Eufrosin