Explicaţia pare simplă fiind de natură lingvistică. Prejudecata este împrăştiată de scriitoarea germană Christa Pőppelmann care în cartea ei 1000 de erori din cultura generală. Incredibil, dar adevărat! (ed. All, 2009, Bucureşti, pag. 254) demontează şi această prejudecată potrivit căreia „Moise avea coarne”:
Multe reprezentări, spre exemplu renumita statuie a lui Michelangelo, îl arată pe Moise cu coarne, care de altfe, se întâlnesc doar la diavol şi satiri. Însă nicăieri în Biblie nu sunt pomenite coarnele lui Moise. Totul se bazează pe o greşeală de traducere, care în timp a fost corectată. În exod după ce Moise ar fi primit a doua oară tablele cu cele 10 porunci, faţa sa ar fi devenit strălucitoare. Cuvântul ebraic „strălucitor” poate însemna şi „a avea coarne”, de aici rezultând eroarea de traducere din secolul IV.Aşadar părintele Arsenie Boca totuşi a putut „să ştie” când l-a pictat pe Moise la Drăgănescu, ce nu a ştiut Michelangelo cu secole în urmă şi anume că în limba ebraică cuvăntul corn mai are şi înţelesul de rază sau strălucire, astfel că Moise când a coborât de pe muntele Sinai cu tablele legii era învăluit de o strălucire Dumnezeiască încât poporul lui Israel ce-l aştepta, nu putea să-i privească faţa. Nicidecum că s-ar fi înfricoşat de …coarnele care probabil îi crescuse în timp ce primea de la Dumnezeu tablele legii. Este absurd. Şi totuşi Michelangelo a rămas în istoria culturii ca un mare geniu renascentist a cărui reprezentări încornorate ale patriarhului Moise, deşi stupide, au dăinuit în timp.
Revenind la părinele Arsenie Boca şi pictura în cauză de la Drăgănescu, acesta, iluminat de Duhul Sfânt, nu numai că a ştiut cu adevărat semnificaţia cuvântului în contextul pasajului biblic respectiv dar a împăcat ambele sensuri ale cuvântului într-un mod strălucit reprezentând două raze de lumină care intră în fruntea lui Moise asemenea unor coarne. Aceste „coarne” de lumină nu apar în părţile laterale ale tâpmplei ca la alte animale ci în frunte ! Semnificaţie ce o putem bănui şi noi întrucât fruntea este exteriorizarea părţii „gânditoare” dar şi „meditatoare” a creierului (când stai mult pe gânduri îţi freci fruntea) sau poate bineînţeles să aibe şi alte semnificaţii mai adânci pe care numai părintele să le cunoască ori cel care vrea Dumnezeu să-i facă cunoscute tainele Sale, pentru că nu-i aşa, numai Dumnezeu îl poate înţelege pe Dumnezeu !
Oricât de geniali ne-ar plăcea să ne înfăţişăm unei lumi a căror naţiuni sunt tot mai frustrate de supremaţie culturală, ambasador al faptului de a fi mai civilizat, mai modern, mai emancipat, şi de ce nu mai inteligent ca celălalt vecin de lângă tine, să nu uităm că adevărata cunoaştere este de la Dumnezeu şi în fond „genialitatea” omului e un gunoi în raport cu GENIALITATEA lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu