luni, 5 noiembrie 2012

Bețiile de ziua numelui

Mulți creștini serbează ziua numelui înconjurați de cei dragi din familie și alți invitați. Numai că de cele mai multe ori se îmbată în această zi. Despre, sfinții ale căror frumoase nume le purtăm (Ioan, Gheorghe, Nicolae, Vasile, Maria...) nu scrie nicăieri că erau iubitori de alcool și de petreceri cu mare risipă. Spre exemplu Sfântul Nicolae a fost un mare făcător de minuni și sfânt al milei, ultimul ban pe care l-a avut împărțindu-l săracilor. Sfântul Gheorghe a făcut altfel de vitejii decât acelea care se fac în stare de ebrietate sau pe la cârciumi. Sfântul Ioan Botezătorul n-a băut niciodată vin sau altă băutură amețitoare. Și dacă Sfinții au fost pilde mărețe de înfrânare și mare sfințenie, atunci de ce oamenii care le poartă numele țin cu orice preț să facă mare chef și să se îmbete de ziua numelui lor? Poate că acești sfinți dacă s-ar ivi în lume, ar striga după cei care le poartă numele și le-ar zice: „Oameni buni, ori vă purtați după numele ce le aveți, ori vă lepădați de aceste nume... căci altfel ne batjocoriți amintirea”.

Un raport în iad

Azi mai mult ca niciodată
Multă lume se îmbată,
Căci satana singur știe
Câți câștigă prin beție.

Se spune că odată Scaraoschi, mai marele dracilor, a chemat la raport pe toți dracii din lume ca să le ceară socoteală despre isprăvile pe care le-au mai făcut printre oameni. Iată sosește unul și se închină în fața lui Scaraoschi. „De unde vii, fârtate, și ce isprăvi ai făcut?” „Am fost acolo și acolo, întunecimea voastră, și am aprins ura și mânia între oameni; pe urmă au trecut la bătaie și unul l-a omorât pe celălalt.” „și cât timp ți-a trebuit pentru izbânda aceasta?” „Trei ani, întunecimea voastră.” „Trei ani? Atât ți-a trebuit pentru isprava asta?”- striga Scaraoschi plin de mânie și jap, jap, pe spatele diavolului.

Un alt diavol sosește și se închină. „Dar tu, argate, de unde vii și ce-ai făcut?” „Eu, întunecimea voastră, am tras un om în patima desfrânării”. „Și cât timp ți-a trebuit pentru lucrul acesta?” „Un an, întunecimea voastră.” „Pfui, împielițatule, un an ai cheltuit tu pentru un astfel de fleac?” - striga Scaraoschi și jap, jap îi trage și ăstuia o mamă de bătaie. Sosește încă un drăcușor la închinare. „Dar tu, Aghiuță, ce-ai putut face prin lume?” „Eu, întunecimea voastră, i-am făcut pe niște oameni să înjure, să se desfrâneze, să se bată și să se omoare”. „Și cât ți-a trebuit pentru izbânda asta?” „O singură zi, întunecimea voastră.” „Bravo, Aghiuță. Și cum ai putut tu face această ispravă?” „Cu băutură, întunecimea voastră... i-am adus pe oameni la birt și i-am îmbătat. Iar după ce s-au îmbătat au voit să se desfrâneze cu niște femei, de la femei s-au luat la ceartă, la bătaie, iar bătaia s-a terminat cu omor.” „Bravo, Aghiuță, bine te-ai purtat”, îi zise Scaraoschi, bătându-l pe umăr. Apoi le zise celorlalți: „Iar voi nemernicilor care ați cheltuit ani de zile până să câștigați un suflet, luați pildă de la Aghiuță, fratele vostru: FOLOSIȚI și VOI ALCOOLUL!”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu