Natura este oglinda omului

Teoriile despre egoism nu se pot îndreptăţi cu ajutorul naturii. Oamenii sunt grabnici să arunce vina pe alţii pentru fapta lor cea rea.

Natura se conduce după oameni. Natura îşi întocmeşte dispoziţia ei după dis­poziţiile omului.

Câtă vreme Adam a fost supus lui Dumnezeu, şi natura i-a fost supusă. Când însă el s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, şi natura s-a răzvrătit împotriva omului.

Precum o cugetare hotărâtă şi puternică, o dorinţă sau o slăbiciune lucrează asupra întregului organism al omului şi asupra nervilor omului până în vâr­ful lor, tot aşa şi dispoziţia omului, credinţa şi moralitatea sa lucrează asupra întregii naturi din jurul său.

Răutatea omului poate să umple întreaga natură de răutate, iar bunătatea omului poate preface întreaga natură în bunătate.

La români, poporul crede că ploile, seceta, grindina, anii bogaţi ori săraci, sănătatea şi bolile depind de curăţia morală a poporului. Este cea mai veche şi cea mai rodnică credinţă a tuturor popoarelor de pe pământ.

Pentru oamenii curaţi, natura este bună; pen­tru păcătoşi, ca şi pentru necuraţi, natura este răzbunătoare. Natura este deci oglinda omului. Aşa cum este omul, aşa îl înfăţişează şi natura, prin sine.

Nu există o lege a egoismului în natură. Nu­mai egoiştii, când egoismul lor ajunge la culme, îşi privesc faţa schimbată în oglinda lumii şi pun urâciunea lor pe seama oglinzii.

Dar când a răspuns oglinda de urâciunea fe­ţei, pe care trebuie s-o arate aşa cum este ?

Sfântul Nicolae Velimirovici

Sursa: "Învăţături despre bine şi rău", Editura Sofia, Bucureşti, 2006