miercuri, 21 noiembrie 2012
Parintele Gheorghe Calciu: Scrisoarea testamentara catre obstea Diaconestilor
Scrisoarea testamentara catre obstea Diaconestilor
Prea Cuvioase Parinte Amfilohie,
Prea Cuvioasa Maica Stareta Evloghia si iubita obste, ceata cea duhovniceasca a maicilor lui Dumnezeu,
Cu plecaciune si cu smerenie chem dragostea Sfintei Fecioare peste Manastirea Diaconesti.
Putine au fost intalnirile noastre, dar prin lucrarea Sfantului Duh am simtit o mare deschidere duhovniceasca pentru fratiile voastre si o mare deschidere a Duhului Sfant din partea obstii pentru mine. De aceea, intalnirile noastre au fost ca niste popasuri luminoase in drumul catre sfarsitul meu. In clipele de slabiciune din timpul acestei boli m-am intarit din dragostea fratiilor voastre si din temeinicia credintei Prea Cuviosului Parinte Amfilohie.
Daca toate vor pieri, cum spune Apostolul neamurilor, si limbile, si profetiile, si daca numai dragostea ramane - si stiu ca asa este - dragostea dintre noi va ramane neatinsa pe drumul acesta al meu care duce catre o asa-zisa moarte. Gandul acesta mi-a venit in timp ce Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu ma spovedea, cand l-am auzit spunand cu voce joasa, dar hotarata: "Moartea nu exista!".
Ati facut din Diaconesti un cuib de pace si de dragoste, o prezenta neintrerupta a lucrarii Duhului Sfant si m-ati integrat si pe mine in aceasta lucrare.
Dupa ce voi muri, Prea Cuvioase Maici, si daca Parintele Iustin imi va da binecuvantare sa fiu ingropat in cimitirul manastirii, sa veniti cateodata la mormantul meu sa-mi cantati din pricesnele Aiudului. Cred ca acolo noi am epuizat fiinta umana prin spulberarea contradictiilor de care cantati si sunt convins ca "n-am rade azi, de n-am fi plans aseara...".
Dumnezeu sa va binecuvinteze ca din sanul obstii mi-ati dat-o pe maica Parascheva, care s-a ingrijit de mine cu dragoste si devotament, si stiu ca ea mi-a adus dragostea si tot devotamentul Manastirii Diaconesti.
Rugati-va, maicilor, pentru mine, ca ma duc la Judecatorul cel nemitarnic, si ce raspuns voi da?!... Cred insa in mila lui Dumnezeu si stiu ca aceasta mila este si pentru mine. Fara aceasta adanca certitudine nu m-as fi intors de la moarte la viata, nici de la neiertare la iertare.
Cu adanca pietate, 30 octombrie 2006, Parintele Gheorghe Calciu
Spitalul Militar Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu