Îndeobşte se aude că la voi e desfrânare, şi o astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu se pomeneşte [...]. Iar voi v-aţi semeţit, în loc mai degrabă să vă fi întristat, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârşit această faptă. 1 Cor. 5:1-2În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi şi duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus. 1 Cor. 5:4-5
Am putea oare să acceptăm ca surorile sau fiicele noastre să practice vreodată meseria de prostituată? Dacă întrebarea ne jigneşte, atunci trebuie să recunoaştem că, validând prostituţia ca „meserie”, nu facem decât un act de nedreptate, considerând femeile care practică prostituţia ca fiinţe de rangul al doilea, ce aparţin unei lumi subumane, vrednice de dispreţ, de exploatat şi de folosit ca marfă sau instrument de satisfacere a plăcerii bărbaţilor. Statul, ca şi oamenii care validează prostituţia ca „meserie”, nu sunt produsul unei civilizaţii a dreptului şi echităţii, ci doar garanţi ai ipocriziei, ai violenţei, ai încălcării demnităţii umane şi celor mai elementare drepturi. (din „Faţa nevăzută a prostituţiei legalizate”)
Această întrebare vine în chip firesc pe buzele celor ce află că domnia sa nu mai poate să doarmă noaptea pentru că nu sunt legalizate bordelurile în România. Căci un om de afaceri nu poate să doarmă fie pentru că e în situaţia unui faliment, fie pentru că e pe cale să încheie o mare afacere care-i multiplică de n ori averea. Ciudat însă ni se pare faptul că masoneria îi îngăduie să aibă o asemenea poziţie publică, ştiut fiind că Silviu Prigoană este un respectabil mason, după cum el însuşi a declarat într-o emisiune TV.
Dar nu numai Prigoană (parcă predestinat prin numele său să-i prigonească pe creştini!) doreşte legalizarea prostituţiei. Mai sunt şi alţi parlamentari care, săracii, sunt atât de dependenţi de pornografie încât o consumă până şi pe parcursul şedinţelor parlamentare, când ar trebui să cumpănească bine prezentul şi viitorul României. Ba mai mult, s-au ivit şi dintre cei ce sunt public implicaţi în scandaluri sexuale, atât de obsedaţi, de sex, că nici nu-i mai interesează imaginea pe care şi-o creează în faţa lumii sau situaţia propriei familii…
Din păcate, însă, nici Prigoană şi nici alţi parlamentari sau străini nu ar avea nici o putere dacă noi înşine nu ne-am face cauză şi complici la întregul rău ce se abate peste popor în aceste zile. Căci Dumnezeu poate face în aşa fel încât să-i oprească pe aceştia în săvârşirea celor potrivnice credinţei creştine şi mântuirii noastre. Dar îi îngăduie pentru că noi înşine suntem adânciţi în acest păcat al desfrânării, care inundă lumea prin tot ce înseamnă mass-media. Poate că ne merităm pedeapsa, deoarece nu vrem să-i înlăturăm dintre noi pe aceia care se dau desfrânării, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care îl dădea satanei pe cel ce stăruia în mari păcate ale desfrânării, spre mântuirea sufletului lui. Oare cum mai poate Prigoană, fără ca să fie afurisit, să se numească creştin ortodox, când el doreşte reînfiinţarea templelor desfrânării?
Acestea în ceea ce priveşte păcatele noastre şi ale celor care conduc ţara noastră. Putem însă desluşi şi o altă dimensiune a fenomenului, să-i spunem politică. De ce acum, când se înăspresc condiţiile de viaţă datorită aşa-zisei crize, se cere legalizarea prostituţiei în România?
În primul rând, întotdeauna în perioadele de criză înfloreşte mucegaiul lumii interlope. Iar prostituţia ocupă un loc central în afacerile acestora. De ce ar fi nevoie de o recunoaştere legală a ei, când oricum se poate dezvolta sub numele de „masaj erotic”, de exemplu? Pentru că deschiderea bordelurilor oferă acoperire legală unor afaceri care, prin natura lor, sunt ilegale. În casele de prostituţie, de pildă, se poate dezvolta traficul de stupefiante. De asemenea, după cum s-a constatat şi în alte ţări, legalizarea bordelurilor conduce la dezvoltarea explozivă a traficului de femei şi copii.
Pe de altă parte, legalizarea bordelurilor, a drogurilor şi chiar a armelor în perioadele de criză sunt fenomene anticipabile, mai cu seamă în contextul zilelor noastre. Aceasta fiindcă, prin mecanismul corupţiei, afacerile interlope devin aproape afaceri de stat, deci intră cumva în sfera legalităţii. Vorbim de contextul mai special al zilelor noastre, deoarece, împotriva firescului, conducerea statului global s-ar putea chiar să-şi dorească haosul social şi anarhia. Sărăcia contribuie la aceasta, însă, în cazul poporului român tolerant până la extrem, mămăliga explodează mult prea greu. De ce ar fi interesaţi de anarhie? Pur şi simplu pentru că aşa se justifică cel mai uşor nevoia de control, deci impunerea actelor cu cip şi chiar a implantului.
Prostituţia, ca şi pornografia, joacă un rol esenţial în degradarea morală şi biologică a corpului social. Desfrânaţii nu au alt ideal decât să-şi satisfacă poftele obsesive. Ei nu se pot solidariza în apărarea unei credinţe sau a unui ideal, căci, prin egoismul feroce pe care-l cultivă patima, mai degrabă se invidiază şi se urăsc reciproc. Totodată, desfrânaţii, prostituatele şi clienţii lor fervenţi nu mai pot să se concentreze asupra unui efort oarecare, sunt tot mai puţin eficienţi sau chiar incapabili să mai muncească ceva. De asemenea, prin prostituţie este depreciată puternic imaginea femeii în societate – imaginea mamei, în speţă, care joacă un rol central în viaţa familiei şi a comunităţii, fiind poate cel mai puternic motor al devenirii umane. Şi, nu în ultimul rând, prin deschiderea bordelurilor România poate deveni o piaţă extrem de atractivă pentru prostituţie la nivel european.
Legalizarea prostituţiei conduce la creşterea traficului de fiinţe umane
Legalizarea prostituţiei nu îmbunătăţeşte situaţia prostituatelor, ci perpetuează violenţa
Legalizarea prostituţiei încurajează femeile să devină prostituate şi proxeneţii să considere comportamentul lor violent drept acceptabil de către societate
Legalizarea prostituţiei măreşte numărul copiilor care se prostituează.1
Din punct de vedere biologic, bordelurile conduc la o răspândire a bolilor cu transmisiune sexuală şi, evident, la creşterea mortalităţii – aceasta contrar asigurărilor persuasive ale factorilor interesaţi, chiar a celor din domeniul sănătăţii. Controalele medicale nu pot determina anumite boli sexuale decât după câteva luni de la contactarea lor (perioada de incubare). În acest timp, însă, prostituatele îşi pot contamina clienţii cu boli ca sifilisul şi SIDA. Desigur, medicii vor garanta în acelaşi timp că analizele le-au ieşit bine, deci că sunt sănătoase. Aşadar, statul, prin legalizarea prostituţiei, va colabora direct la contaminarea populaţiei cu boli cu transmisie sexuală, deci va contribui pe faţă la creşterea mortalităţii.
Oricum, chiar dacă s-ar şti că prostituatele sunt bolnave, lucrul nu s-ar face public, căci în aceste condiţii ar dispărea bordelurile. Majoritatea prostituatelor contactează foarte repede aceste boli care se vindecă în timp îndelungat, în unele cazuri niciodată. Dacă ar fi scoase din „serviciu” la contactarea unei boli oarecare, ar însemna să scadă mult profitul, lucru cu care mafioţii, poliţiştii şi doctorii plătiţi, ba chiar politicienii nu ar fi de acord. E vorba de sute de milioane de euro anual.
Legalizarea bordelurilor conduce la proliferarea bolilor cu transmitere sexuală şi nu la reducerea numărului de îmbolnăviri;
Legalizarea bordelurilor nu elimină prostituţia ilegală, ci duce la dezvoltarea ei;
Legalizarea bordelurilor are un impact catastrofal asupra comunităţilor;
Legalizarea bordelurilor nu elimină violenţa, ci doar legitimează abuzurile la care sunt supuse femeile;
Prostituţia este un factor major în epidemiologia HIV şi a altor boli transmisibile sexual;
Prima dorinţă a peste 90% din prostituate este să părăsească prostituţia;
Costurile sociale ale prostituţiei depăşesc cu mult impozitele încasate de stat;
Prostituţia este un atentat la familie. (cf. Faţa nevăzută a prostituţiei legalizate)
Ni se par strivitoare, implacabile motivele şi forţele care ar concura la legalizarea prostituţiei? Dacă da, înseamnă că nu L-am cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu. Oare diavolul are mai multă putere decât Cel ce a făcut cerul şi pământul, toate cele văzute şi nevăzute?
În urmă cu nouă ani se punea problema, ca şi acum, să fie legalizate bordelurile în România. Exista deja un proiect legislativ, se făcuse chiar şi o campanie în presă, mai ales în televiziune. Poliţişti şi doctori, prostituate şi parlamentari construiau mediatic cadrul propice împlinirii acestui ideal demonic. Însuşi Preafericitul Teoctist, Patriarhul României, fusese informat că nu se mai poate face nimic. Şi, totuşi, pentru că au fost oameni care s-au luptat şi s-au rugat, Dumnezeu nu a îngăduit. Totul s-a risipit precum fumul de la faţa focului. Oare noi, cei de astăzi, nu mai putem să ne împotrivim, cu ajutorul lui Hristos, acestei răutăţi? Măcar noi, aceia care ne-am adunat în jurul acestei mărturisiri creştine pe care o încearcă Familia Ortodoxă – dacă noi numai ne-am ruga, nu ar mai trebui să avea grija de a ne uita la televizor ca să aflăm cum au mai evoluat lucrurile…
Dacă numai atât am zice: „Doamne, Te rugăm să nu îngădui să vină şi acest necaz peste neamul nostru!” – numai atât de am spune în fiecare dimineaţă şi seară, toţi cei care citim aceste rânduri, şi avem nădejdea că nimic rău nu ni se va putea întâmpla. Căci cu noi este Dumnezeu!
Mihai Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu