Virgiliu Gheorghe: Pornografia conduce la deviaţii sexuale, perversiuni şi delincvenţă

„Nu are nici o importanţă dacă persoana respectivă este medic, avocat, preot, atlet, director, rector de universitate eminent, muncitor necalificat sau un băiat de 15 ani. Toţi pot fi condiţionaţi spre deviere. “Când auzim despre indivizi care practică perversiunile sexuale, despre sado-masochişti sau despre violatori în serie, ne închipuim nişte oameni bolnavi psihic, buni să fie internaţi la spitalele de psihiatrie sau închişi în puşcării pentru a nu pune în pericol corpul social. Unii ne imaginăm că toţi aceşti oameni au moştenit o genă criminală, alţii credeam că sunt răi aşa cum orice criminal este pentru motive necunoscute nouă. Nimeni însă nu poate să accepte faptul că el însuşi ar putea să ajungă să facă toate acele lucruri detestabile. Şi, totuşi, pornografia e în stare să transforme pe oricare dintre noi într-un pervers sexual, într-un delincvent. Verificarea observaţiei de mai sus a fost făcută şi în experimentele realizate de dr. Stanley Rachman. El a demonstrat în cadrul mai multor experimente de condiţionare în laborator că imaginile cu caracter erotic foarte pronunţat pot crea devieri sexuale la bărbaţii adulţi. Nu a existat nici măcar o singură persoană dintre cele care au participat voluntar la experiment, care să nu fi dobândit o deviere sexuală (fetişism) în urma vizionării unor filmuleţe cu caracter pornografic. Deci, 100% dintre bărbaţii care consumă pornografie pot căpăta o anumită deviere specifică temei prezentate accentuat în materialele pornografice consumate.

Condiţionarea pentru deviere însăşi dependenţa de sex poate fi socotită o deviaţie mentală produsă de pornografie. Psihologul Patrick Carnes (actualmente, cel mai important cercetător american din domeniul dependenţelor sexuale) a constatat că dintre cei 932 de dependenţi sexuali pe care i-a studiat, la 90% dintre bărbaţi şi 77% dintre femei, pornografia a jucat un rol esenţial în crearea dependenţei. De asemenea, a constatat că în etiologia de început a comportamentului sexual dependent există două elemente comune: abuzul sexual în copilărie şi/sau vizualizarea frecventă a materialelor pornografice, însoţită de masturbare.

Dependenţa de sex nu înseamnă, aşa cum s-ar putea crede, dezvoltarea unui semnificativ apetit sexual care să fie satisfăcut în contextul vieţii conjugale. Ea implică mai cu seamă apariţia uneia sau mai multor deviaţii sexuale.

„Ca psiholog de clinică, mărturiseşte psihoterapeutul Cline, am tratat de-a lungul multor ani aproximativ 300 dependenţi sexuali, delincvenţi sexuali sau alte tipuri de persoane (96% bărbaţi) cu maladii sexuale. Acestea includ multe tipuri de comportamente sexuale nedorite, de tip compulsiv, precum şi alte comportamente, precum: molestarea copiilor, exhibiţionismul, voyeurismul, sado-masochismul, fetişismul şi violul. Cu excepţia câtorva cazuri, pornografia a fost un factor, care a contribuit sau a facilitat dobândirea de către aceste persoane a devierii lor comportamentale sau a dependenţei lor sexuale.”

O mare parte din literatura de specialitate referitoare la terapia pentru devianţii sexuali indică faptul că orientarea sexuală a acestor persoane poate fi uneori schimbată (recondiţionată) folosind filme cu conţinut sexual explicit.Ca o ironie, dr. Carnes a constatat şi faptul că mulţi terapeuţi (psihologi, psihiatri şi asistenţi sociali) suferă de dependenţe sexuale şi comportamente sexuale inadecvate, „aplicate”. După cum afirmă acest medic, „una dintre descoperirile care au rezultat din studiul nostru a fost că femeile dependente, care solicită ajutor psihoterapeutic, sunt adesea abuzate sexual de către terapeuţii lor.”

De asemenea, ratele de asigurări pentru malpraxis ale terapeuţilor au crescut vertiginos în ultimii ani, în parte din cauza proceselor intentate unui număr semnificativ dintre colegii lor, care au abuzat sexual sau au exploatat pacienţi în timpul tratamentului. Acest lucru indică faptul că acest comportament sexual compulsiv constituie o problemă chiar şi pentru specialiştii din branşa terapeuţilor.

Intipărirea în creier a imaginilor sexuale

Cercetările realizate de psihologul J.L. McGaugh au scos în evidenţă mecanismul principal prin care pornografia reuşeşte să schimbe aproape complet modul de a gândi, sentimentele, comportamentul şi aşteptările omului după numai câteva săptămâni de expunere la mesajul pornografic. El a constatat că experienţele care au loc pe fondul unei intense excitaţii emoţionale, după cum este şi starea de excitaţie sexuală, se imprimă cu putere în creier prin acţiunea adrenalinei şi nu mai pot fi şterse cu uşurinţă. Prima consecinţă a acestui fapt este aceea că amintirile acestor experienţe vor reveni în memorie cu efectul uşor de bănuit al restimulării sau reexcitării sexuale. Aşadar, vizionarea de pornografie mai mult decât oricare altă experienţă este capabilă să lase o urmă adâncă în memoria şi în conştiinţa noastră.

Calea spre a-ţi crea singur o maladie sau o deviaţie sexuală în prima fază, amintirile pornografice nu au decât calitatea unor fantezii sexuale, pe care, la nivelul conştiinţei, cel mai probabil, omul refuză ca să le pună în practică.

Simple reverii ce par inofensive.

Lucrurile nu au cum să se oprească aici atâta timp cât atenţia individului stăruie asupra acestora şi nu se luptă cu ele, respingându-le. Aceasta pentru că excitaţia sexuală pe care o induc scenariile pornografice, ce pun încet-încet stăpânire pe minte, devine atât de intensă şi anxioasă, încât individul este nevoit să recurgă la masturbare pentru a se descărca, pentru a reduce această tensiune sexuală.Orgasmul obţinut pe această cale, însă, va încheia ciclul unui pseudo-act sexual, care prin însăşi natura sa are puterea de a recunoaşte şi consolida drept dezirabile şi normale scenariile erotice care au produs excitaţia. Mecanismul consolidării noului comportament sexual este explicat de Struthers prin faptul că eliberarea de oxitocină la momentul apariţiei orgasmului cimentează legătura între individ şi imaginile pornografice respective. Acestea se substituie soţului sau soţiei, devenind în mod virtual un fel de partener sexual.

Prin urmare, după cum observa V. Cline, „masturbarea pe fondul fanteziilor erotice, întăreşte conexiunea dintre excitaţia sexuală, orgasm şi scena sau imaginea respectivă, evocată repetat în minte”. Acesta este în mod esenţial mecanismul prin care pornografia, mai mult decât oricare altă tehnică, comportament sau mesaj, reuşeşte o adevărată condiţionare de tip pavlovian. Care sunt efectele acestei condiţionări?

1. apare o disociere pronunţată între actele sexuale şi dragoste sau simpla afecţiune;

2. expunerea la experienţe sexuale deviante prin intermediul pornografiei, urmată de masturbare -în timp ce persoana brodează mental pe marginea imaginilor respective – conduce inevitabil la deviaţii sexuale;

3. colonizarea gândirii şi imaginaţiei individului cu asocieri pornografice;

4. în percepţia consumatorilor de pornografie, femeia ajunge să fie privită ca un obiect sexual;

5. filmele care asociază excitarea sexuală cu rănirea, violarea umilirea sau torturarea femeii, prin mecanismele enuntate anterior, vor condiţiona excitatia sexuală de aceste acte. Adică, bărbaţii vor simţi nevoia să-şi chinuiască soţiile sau femeile cu care întreţin relaţii sexuale pentru a se putea excita sexual.

Consumatorii de pornografie nu mai pot iubi, stăpâniţi fiind de un alter ego întunecat, născut şi hrănit la nivelul subconştientului prin pornografie .

MĂRTURIE: „Mă mâhneşte faptul că pornografia a reuşit să distrugă căsnicia noastră.” ne mărturiseşte Hana. „încercam să vorbesc cu Ricardo, dar el pur şi simplu era absent. Se autoizola şi se înfuria. Dependenţa lui de pornografie a creat un alter ego căruia nu-i mai păsa de mine. Din punct de vedere emoţional, el s-a retras din relaţia noastră, din familia noastră, şi trăirea lui se manifesta între o pornografie şi alta. Se lăsa consumat complet de către acestea şi dragostea mea nu mai reuşea să ajungă până la el.”

Cline observă scăderea capacităţii de a iubi la persoanele condiţionate să se excite sexual în relaţie cu materialele pornografice. Se naşte o prăpastie între viaţa sexuală şi cea afectivă, interpersonală. Şi ceva foarte straniu: „Latura sexuală a acestor persoane devine, într-un anumit sens, dezumanizată. Mulţi dintre ei capătă un «alter ego» (sau o latură întunecată), a cărui esenţă constă într-o poftă antisocială, lipsită de cea mai mare parte a valorilor. Cu timpul, «punctul maxim» de plăcere obţinut din masturbarea în faţa pornografiei devine mai important decât relaţiile din viaţa reală. [...] Nu are nici o importanţă dacă persoana respectivă este medic, avocat, preot, atlet, director, rector de universitate eminent, muncitor necalificat sau un băiat de 15 ani. Toţi pot fi condiţionaţi spre deviere.” Devierea în acest caz constă în anularea capacităţii de a întreţine o relaţie sexuală normală cu soţia sau soţul. Viaţa sexuală a individului se mută pe alte coordonate, din care soţia şi relaţia afectivă cu aceasta sunt excluse.

„Procesul de condiţionare prin masturbare este inexorabil şi nu se retrage în mod spontan. Parcursul acestei maladii poate fi lent şi este aproape întotdeauna invizibil lumii exterioare. De obicei, constituie o parte secretă a vieţii unui om şi, întocmai ca un cancer, creşte şi se răspândeşte continuu. Foarte rar ajunge să se oprească şi este şi foarte dificil de tratat şi de vindecat. Negarea de către dependentul masculin şi refuzul de a se confrunta cu problema sunt reacţii tipice şi previzibile, iar acest lucru conduce aproape întotdeauna la ruperea armoniei din căsnicie sau cuplu, uneori la divorţ, iar alteori la întreruperea altor relaţii intime.”

Toate devierile sexuale indică faptul că acestea sunt comportamente dobândite .

Deşi s-a încercat în ultimele decenii demonstrarea faptului că tiparele comportamentale patologice din punct de vedere sexual simt transmise ereditar, în final, s-a ajuns la o concluzie contrară: deviaţiile sexuale precum violul, incestul, pedofilia, exhibiţionismul, promiscuitatea etc. sunt comportamente dobândite prin condiţionare.

„După cum explică McGuire, pe măsură ce un bărbat se masturbează în mod repetat pe fondul unei fantezii vii, ca unic mijloc de eliberare a energiei lui sexuale (declanşată de o experienţă reală sau poate de pornografie), experienţele generatoare de plăcere ajung să-i confere fanteziei deviante (viol, molestarea unor copii, rănirea partenerului în timpul actului sexual etc.) o valoare erotică din ce în ce mai mare. Orgasmul prin care trece persoana în acel moment furnizează evenimentul esenţial pentru condiţionarea fanteziei care precedă sau însoţeşte actul respectiv.

McGuire indică faptul că orice tip de deviere sexuală poate fi dobândit în acest mod, că poate include mai multe devieri care nu au legătură unele cu altele, la aceeaşi persoană, şi că această deviere nu poate fi eliminată nici măcar printr-un sentiment puternic de vinovăţie.”

Capacitatea unică pe care o are masturbarea – pe fondul fanteziilor sexuale produse de pornografie – de a condiţiona deviaţii sexuale este demonstrată de o mulţime de studii.

Condiţionarea comportamentului sexual deviant de la vârsta copilăriei

Chiar şi copiii pot fi condiţionaţi să aibă un comportament sexual deviant înainte ca aceştia să fie maturizaţi sexual pe plan psihologic, nervos şi hormonal. într-un studiu desfăşurat în 1998 s-a constatat că dintr-un eşantion de 30 minori care au săvârşit infracţiuni sexuale, 29 fuseseră expuşi la reviste sau materiale video pornografice, vârsta medie a expunerii fiind de 7,5 ani.

Exhibiţionismul şi voyerismul sunt condiţionate prin vizionarea de pornografie .Dintr-un studiu realizat în Suedia rezultă că atât exhibiţionismul (dezbrăcarea sau desfăşurarea actelor sexuale în faţa unor persoane străine sau în public), cât şi voyerismul (excitarea sexuală determinată de privirea actelor sexuale desfăşurate de alte persoane) sunt strâns legate de consumul de pornografie.

Şi travestismul poate fi condiţionat prin pornografie într-un studiu desfăşurat în anul 2005 s-a constatat, de asemenea, că şi fetişul travestiţilor este legat puternic de folosirea crescută a pornografiei.

Nu există nici o îndoială: din numeroase studii rezultă faptul că pornografia este în societatea noastră principalul factor de risc în condiţionarea comportamentelor sexuale deviante. Natura deviaţiei şi gradul de dependenţă sunt proporţionale cu timpul alocat vizionării de pornografie şi frecvenţei cu care s-a apelat la masturbare în condiţiile vizualizării deviaţiei sexuale respective. In general, s-a demonstrat că un exhibiţionist poate deveni uşor şi voyerist, şi invers, sau toţi pot ajunge la sado-masochism şi pedofilie. Este vorba doar de istoricul personal al consumului de material pornografic, de tipul scenariilor cu care a fost intoxicată fantezia fiecăruia.

Colonizarea gândirii şi imaginaţiei individului prin asocieri pornografice

încă de la începutul anilor ’70 s-a demonstrat ştiinţific că 100% dintre bărbaţii supuşi la experimente de condiţionare în laborator ajung să asocieze automat obiecte şi situaţii obişnuite cu imagini pornografice. De pildă, Rachman a constatat că orice bărbat poate ajunge să se excite sexual numai văzând o cizmă de femeie. Fetişizarea a fost realizată prin expunerea subiecţilor voluntari la imagini pornografice în care femei dezbrăcate erau asociate cu imaginea unei cizme. Rezultatul acestui experiment şi a altora asemănătoare constituie baza ştiinţifică a folosirii pornografiei ca tehnică de colonizare a imaginaţiei şi gândirii omului. Adică, este suficient să vizionezi un film pornografic în care este asociată o situaţie obişnuită din viaţa de toate zilele cu imagini erotice, pentru a se condiţiona declanşarea fanteziilor şi a excitaţiei sexuale atunci când aceste situaţii vor fi întâlnite în realitate. Exemplu pe care ni-l prezintă dr. V. Cline este sugestiv: Este vorba despre „un film de 8 min., comercializat de o firmă din Los Angeles, care prezintă două fete-cercetaş, în uniformele lor verzi, care vând biscuiţi din uşă în uşă. La una din locuinţe, sunt invitate înăuntru de un bărbat adult, agresiv sexual, care începe imediat să le seducă şi să le supună unei serii întregi de acte sexuale neobişnuite şi extrem de explicite, toate înfăţişate în cele mai mici detalii. Fetele sunt prezentate ca şi cum această orgie sexuală le-ar face o mare plăcere. Acest tip de film este ceea ce se numeşte în mod obişnuit un film pornografic „hardcore” (total, fără rezerve, absolut). Este genul de stimulent pornografic (în cazul acesta, un film) pe care spectatorul de sex masculin îl poate privi iarăşi şi iarăşi, fie în intimitatea locuinţei sale, fie în mintea lui, pentru plăcerea lui sexuală.”

Potrivit legilor condiţionării descrise mai sus, atunci când bărbaţii care şi-au îmbătat simţurile cu vederea şi revederea acestui filmulet vor întâlni în viata reală o situaţie asemănătoare (de exemplu, nişte fete care fac un sondaj de opinie), se vor excita sexual şi vor simţi impulsul să le atragă într-o relaţie sexuală sau chiar să le violeze. Condiţionarea, după cum vom putea constata în continuare, le spune că fetele respective chiar îşi doresc să fie violate, deşi se împotrivesc pe faţă la aceasta.

Prin urmare, producătorii de pornografie, atunci când montează scenariul unui film în care nişte situaţii obişnuite de viaţă sunt asociate cu acte pornografice, ştiu că astfel îşi lărgesc câmpul de acţiune fantasmatică, puterea de a domina imaginaţia, procesele nervoase şi hormonale ale indivizilor. Încet-încet, prin vizionarea materialelor pornografice tot mai puţine circumstanţe ale vieţii reale vor rămâne necontaminate de asociaţiile erotice, iar libertatea mentală se va restrânge tot mai mult.

în percepţia consumatorilor de pornografie, femeia ajunge să fie privită ca un obiect sexual

Cel mai grav lucru este acela că pornografia, prin asocierea constantă a femeii cu ideea de obiect sexual, condiţionează acea deviere mentală în care femeile întâlnite devin prilej de excitare sexuală şi de fantezii erotice. Mai mult, studiile demonstrează că adolescenţii, atât băieţi cât şi fete, care sunt expuşi materialelor pornografice, sunt mai înclinaţi să vadă femeile ca pe nişte obiecte sexuale.

Deci, până şi femeile expuse la aceste mesaje ajung să se obişnuiască cu o astfel de percepţie care, în mod evident, este similară cu un fel de spălare a creierului, căci îi produce mari conflicte de conştiinţă, subminându-le încrederea şi respectul de sine, alienându-le personalitatea.

într-un studiu realizat în februarie 2009, Susan Fiske, profesor de psihologie la Universitatea Princeton, a utilizat scanări IRM pentru a analiza activitatea cerebrală a bărbaţilor care vizionează imagini pornografice. Rezultatele au arătat că, după ce vizionau imagini pornografice, bărbaţii vedeau în femei mai mult nişte obiecte decât nişte fiinţe umane. Observaţiile se bazează pe constatarea faptului că alte zone din creier sunt activate în cazul raportării la obiecte decât atunci când relaţionăm personal. In urma experimentelor realizate de Fiske, reiese în mod evident faptul că, atunci când bărbaţii văd femei dezbrăcate sau orice fel de materiale erotice, aceştia au activate acele zone din creier care ţin de raportarea sau folosirea unui obiect. Acest lucru nu se întâmplă însă în cadrul relaţiilor conjugale, a acelora care sunt dublate de sentimente de dragoste, de angajamente personale.

Efectul pe termen lung al perceperii femeii ca pe un obiect sexual este, în mod firesc, instalarea unei deviaţii mentale în sensul că femeile întâlnite, fie că sunt colege de serviciu, fie membre ale propriei familii, ajung să fie percepute tot mai mult sub raportul de obiect sexual, modelat după propria imaginaţie sexualizată.

Una dintre concluziile trase de Fiske a fost că „atunci când la locul de muncă sunt expuse imagini sexualizate, este greu ca bărbaţii să nu se gândească la colegele lor în termeni similari.”

In ce măsură, statul modern mai poate susţine constituţional apărarea drepturilor şi a demnităţii persoanei umane, acceptând legalitatea pornografiei? Oare batjocorirea simbolică a femeii prin publicitate şi pornografie nu ar trebui să fie un motiv suficient de serios ca pornografia să fie interzisă?

Cercetările asupra pornografiei agresive (violenţa porno)

Delictele sexuale agresive asupra femeilor constituie o problemă foarte serioasă şi din ce în ce mai mare în Statele Unite şi în întreaga lume. Audierile recente de la Comitetul Judiciar al Senatului American au dus la concluzia că, în ultimul deceniu, rata violurilor a crescut de patru ori în comparaţie cu infracţionalitatea generală. Şi, de fapt, S.U.A. sunt pe primul loc în statisticile referitoare la violuri, cu o rată de patru ori mai mare decât în Germania, de treisprezece ori mai mare decât în Anglia şi de douăzeci de ori mai mare decât în Japonia.

-în ultimii ani, s-a realizat un volum considerabil de cercetări asupra pornografiei agresive, prezentă foarte mult în filmele de tip total, de grad „R”. Multe din aceste filme sunt, de asemenea, transmise integral prin televiziunea prin cablu şi sunt apoi disponibile copiilor, practic, în orice magazin video din America. Filmele tipice prezintă femei goale sau femei în situaţii şi posturi excitante sexual, care sunt violate, torturate sau omorâte.

Rezultatele acestor cercetări sugerează posibilitatea condiţionării spectatorilor în sensul asocierii excitării sexuale cu rănirea, violarea, umilirea sau torturarea femeilor. Atunci când aceste filme sunt disponibile pe casete video (şi majoritatea sunt), ele pot fi vizionate în repetate rânduri, în intimitatea locuinţei personale, iar pe fondul lor, persoana se poate masturba, expunându-se totodată şi riscurilor

Doctorii Neil Malamuth şi Edward Donnerstein notează în cartea lor care are la bază o serie de cercetări, şi este intitulată Pornography and Sexual Aggression, că „anumite forme de pornografie (agresivă) pot determina o atitudine agresivă faţă de femei şi pot desensibiliza percepţia persoanei în privinţa violului”. Aceste atitudini şi percepţii determină ulterior un comportament agresiv concret faţă de femei. …Aceste rezultate sugerează, încă o dată, că pornografia agresivă duce, într-adevăr, la creşterea agresivităţii faţă de femei”.

Malamuth şi Donnerstein au constatat, de asemenea, că vizionarea filmelor în care o femeie spune că îi place să fie violată creşte nivelul de acceptare de către bărbaţi a violenţei interpersonale faţă de femei şi tinde să crească adoptarea miturilor violului în rândul bărbaţilor (cum ar fi faptul că femeilor le place să fie violate).

Aceşti autori conchid că „filmele care portretizează violenţa sexuală ca având consecinţe pozitive pot avea efecte antisociale pe termen lung” (de exemplu, femeia indică faptul că i-a făcut plăcere să fie violată sau a spus „nu”, când de fapt voia să spună „da”, în timp ce era abuzată sexual).

Literatura de specialitate despre pornografia agresivă este de-a dreptul impresionantă din punctul de vedere al consecvenţei cu care sugerează o întreagă varietate de efecte dăunătoare sau posibilitatea apariţiei unor comportamente antisociale, în urma expunerii la aceste materiale.

Acest lucru n-ar trebui să surprindă pe nimeni, după patruzeci de ani de cercetări asupra violenţei din filme şi din televiziune, care, practic, au ajuns la aceeaşi concluzie.

Doctorul Malamuth şi cercetătorii asociaţi lui au mai constatat şi faptul că, atunci când unor tineri studenţi le-au fost prezentate materiale pornografice violente, care prezentau violuri sau alte forme de violentă sexuală, două treimi dintre aceştia au dat semnele unei dispoziţii mai mari de a forţa o femeie să aibă acte sexuale cu ei, în cazul în care ar fi fost siguri că nu sunt prinşi sau pedepsiţi.

într-o cercetare similară, realizată de Seymour Feshback şi de asociaţii lui, 51% dintre bărbaţii „normali” din cadrul universităţii UCLA au indicat probabilitatea imitării unui viol sadomasochist (văzut în materialele pornografice care le fuseseră prezentate) dacă ar fi fost siguri că nu sunt prinşi.

Efectele „mitului violului” asupra consumatorilor de pornografie

Efectele cele mai clare ale reeducării ce se realizează prin pornografie se văd în faptul că nu numai bărbatul, dar şi femeia poate fi convinsă că violul e chestiune pozitivă şi chiar de dorit.

întrucât, de cele mai multe ori, pornografia violentă promovează şi erotizează violul ca pe un act sexual plăcut şi dorit de femei, consumatorii acestor materiale – atât violatorii, cât şi victimele violului – ajung să creadă că într-adevăr lucrurile aşa stau, adică: violul, ca fenomen negativ, nu ar fi decât un mit. Bărbaţii care, vizionând materiale pornografice, subscriu la acest aşa-zis mit al violului, s-a dovedit că sunt mai puţin toleranţi cu victimele violului şi, în cazul în care participă în juriul unui proces de viol, este mai puţin probabil să condamne agresorul, în mod similar, femeile care acceptă mitul violului tind să nu considere violul drept o infracţiune şi să nu ofere asistenţă socială victimelor.

într-un studiu realizat de Diana Russell, un sociolog din cadrul Colegiului Mills, s-a constatat că prezentarea şi difuzarea „mitului violului” (cum ar fi faptul că majorităţii femeilor chiar le place să fie forţate să aibă un act sexual) constituie factori semnificativi de reducere a inhibiţiei faţă de folosirea violenţei, obişnuind atât bărbaţii, cât şi femeile cu ideea violului şi cu acceptarea aberaţiilor sexuale ca şi comportamente „normale”.

De asemenea, cercetătoarea a constatat faptul că, odată ce seminţele comportamentului deviant au fost sădite în fantezia masculină, bărbaţii respectivi sunt înclinaţi să-şi pună fanteziile în aplicare. Mai mult, atât fanteziile care erau puse în practică, cât şi simpla conceptualizare a acestor fantezii deviante ca modalităţi comportamentale viabile, au condus la conflicte şi la o suferinţă considerabilă atât a bărbaţilor, cât şi a femeilor, mai ales în privinţa relaţiilor lor sexuale cu partenerii.

Cercetările lui Dolf Zillmann şi Jennings Bryant sugerează faptul că, atunci când subiecţii experimentali sunt expuşi în mod repetat unor materiale pornografice de tip „hardcore” pentru adulţi, timp de şase săptămâni, aceştia:

1. „ajung să capete o duritate, o cruzime din ce în ce mai mare în privinţa atitudinii faţă de femei;

2. banalizează violul ca delict, iar unii ajung să nu-l mai considere deloc ca atare;

3. încep să aibă percepţii distorsionate în privinţa sexualităţii;

4. actul sexual normal „nu mai merge”, nu îi mai satisface;

5. apare un apetit pentru tipuri de pornografie deviante, bizare sau violente (este acel fenomen de escaladare, menţionat mai devreme);

6. o satisfacţie redusă faţă de performanţele sexuale, afecţiunea şi aspectul fizic ale partenerului;

7. îndoieli referitoare la valoarea căsătoriei;

8. dorinţa scăzută de a avea copii;

9. privirea relaţiilor poligame ca un comportament normal şi natural.”

„Un total de 187 de studente au răspuns la un chestionar cu privire la:

(a) expunerea la pornografie în copilărie;

(b) fantezii sexuale curente;

(c) aprobarea atitudinii de susţinere a violului.

Din studiu a rezultat cu claritate că există o legătură strânsă între expunerea la fanteziile pornografice ale violului şi susţinerea violului la maturitate.

Aşadar, cercetările sugerează că un contact precoce cu pornografia afectează socializarea femeii, nu numai prin instituirea cu titlu de normalitate a agresiunii sexuale, dar şi prin înfăţişarea acesteia ca fiind dorită în mod cultural de către femei.”

Virgiliu Gheorghe in Pornografia, maladia secolului XXI

Sursa: Carte Romaneasca