Ne învaţă copiii…

O tânără profesoară, cu vizibile tendinţe liberale, explica micuţilor ei elevi faptul ca ea este atee şi-i întreba dacă nu cumva sunt şi ei. Neştiind, de fapt, ce-i ăla un ateu şi dorind să fie şi ei ca şi profesoara lor, micuţii îşi ridicaseră mânuţele în aer. Dar iată şi o excepţie. O fetiţă pe nume Maria nu se luă după mulţime, şi nu ridică mâna. Profesoara, observând-o, o intrebă de ce s-a decis să fie diferită.

– Pentru că nu sunt atee.

Profesoara o întrebă din nou:

– Dar tu ce esti?

– Sunt creştin-ortodoxă.

Puţin deranjată profesoara se înroşi. O întrebă, totuşi, de ce este creştină.

– Ei bine, am fost crescută să-L cunosc şi să-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creştin-ortodocşi, mama este creştin-ortodoxă, la fel şi tata, aşa sunt şi eu.

Profesoara s-a infuriat:

– Asta nu este un motiv, spuse ea în gura mare. Ce-ar fi dacă maică-ta ar fi o idioată şi la fel şi taică-tău? Ce ai fi tu atunci ? Fetiţa tăcu puţin şi zâmbind finuţ îi zise:

– Atunci… aş fi atee!

Sfântul Inochentie, Arhiepiscop al Odesei