Civilizatia lumii moderne - O cultura a caderii

Merge vorba, și merge bine despre civilizația lumii moderne cum că ar fi o cultură a căderii. Se pare că atletismul acesta în căutarea fericirii printre lucrurile materiale a acaparat generații întregi de oameni lipsiți de simplitatea și fericirea omului cumpătat, echilibrat și fericit. Dar nimeni nu vine să ne învețe cu forța cu privire la modul în care să ne trăim viața. „Regizorul” de serviciu știe să programeze pe fiecare în parte la cursa nemiloasă a alergării către cele materiale și ale deșertăciunii. De pildă în mijlocul lumii acesteia încă mai viețuiesc oameni simpli care știu să-și ierarhizeze prioritățile „căutând mai întâi Împărăția Cerurilor știind că toate celelalte i se vor adăuga„ prin milostivirea lui Dumnezeu și în ciuda diavolului, căci așa ne zice Domnul:„Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.” (Mt.6, 34).
Un industriaș foarte bogat a fost deranjat de un pescar care stătea pe malul râului, aproape de locul în care iși avea ancorat iahtul său. Pescarul își adunase instrumentele de pescuit și privea alene luciul apei.
- De ce nu ieși cu barca în larg, la pescuit? Il întrebă industriașul.- Pentru că am prins destul peste pentru ziua de astăzi, răspunde pescarul.
- Cum de nu prinzi mai mult pește decât ai nevoie? Il intrebă omul bogat.- Si ce să fac cu el?
- Ai putea castiga mai mulți bani, veni răspunsul impacientat, apoi ai putea să-ți cumperi o barca mai mare ca să prinzi și mai mult pește.
Mai mult pește înseamnă mai mulți bani.
Curand ai avea o intreagă flotă de pescuit și ai deveni un om bogat așa ca mine.- Interesant. Si dupa aceea ce aș face?, intrebă pescarul.- Ai sta, te-ai odihni și te-ai bucura de viață, răspunse industriașul.- Apoi ce crezi dumneata că fac eu acuma? Spuse pescarul privind liniștit pe țărmul celălalt al râului. Nu vezi că stau și mă bucur de viața!Pentru unii e greu de înțeles acest mod de viață, este greu de digerat deoarece întreaga societate astăzi își are scopul în a avea, a dobândi, a se făli - dar toate acestea în detrimentul păcii, liniștii sufletești și al echilibrului fizic și emoțional. Așadar oamenii din pilde învață ceea ce este bine și frumos!

Sursa: Catehetica