Evenimentul este povestit în 1940, de către profesorul Victor Papacostea (care nu era legionar, ci liberal-georgist), la o şedinţă acomitetului de conducere al Societăţii de Cultură Macedo-Român, pe atunci cu sediul în Calea Rahovei (comunicat de Dr. Ionel Zeana).
In iarna anului 1930-1931, Victor Papacostea călătorea cu trenul accelerat de la Iaşi la Bucureşti. In preajma Buzăului, la o depărtare de câţiva kilometri de gară, trenul s-a înzăpezit, din cauza ninsorilor abundente şi a unor puternice viscoliri, care blocaseră circulaţia feroviară. Pe lângă gerul cumplit, călătorii din tren erau expuşi la a suferi de foame şi de sete.
In panica ce-i cuprinsese pe mulţi, a fost văzut un tânăr înalt şi robust, îmbrăcat în costum naţional, cu zeghe lungă de bucovinean, dându-se jos din tren şi spintecând nămeţii de zăpadă, spre gară. Era Corneliu Zelea Codreanu, care a înfruntat viscolul şi zăpada, singur, şi a izbutit să ajungă în oraş, unde i-a căutat pe mai mulţi legionari pe care îi cunoştea, cerându-le să vină cât mai repede în ajutorul sutelor de călători din trenul înzăpezit, cu alimente şi apă. După un timp, şi-au făcut apariţia legionari încărcaţi cu coşuri, saci şi desagi doldora de merinde: pâine, brânză, slănină şi cârnaţi. Alimentele au fost distribuite egal la toţi călătorii, fară deosebire.
Cum în tren se aflau şi mulţi evrei, Corneliu Codreanu, menajându-le practicile religioase, a dat dispoziţii ca lor să nu li se dea mâncare de porc, ci ouă şi brânză. Acest gest spontan, de înalt umanism al unui şef de organizaţie naţionalistă şi creştină, acuzat pe nedrept şi adesea cu vădită rea credinţă, de extremism şi misticism fanatic şi intolerant, i-a impresionat profund pe călătorii înzăpeziţi, inclusiv pe evrei.
Acesta a fost realmente sufletul lui Corneliu Zelea Codreanu, de inegalabilă nobleţe morală şi spirituală şi de un înalt şi incontestabil altruism creştin şi aceasta era educaţia morală şi naţională pe care o insufla legionarilor: să-şi iubească neamul cu ardoare, fară să urască pe alţii şi să-şi ajute semenii căzuţi în nenorocire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu