Corneliu Zelea Codreanu salvează de la înec un evreu

Era în luna martie 1932. In judeţul Tutova (Bârlad) aveau loc alegerile parţiale pentru un loc de deputat rămas vacant. Căpitanul, de comun acord cu Senatul Legionar, a hotărât să participe şi Garda de Fier la aceste alegeri. A fost desemnat pentru această candidatură profesorul Ion Zelea Codreanu. Cu un an înainte, în împrejurări similare, fusese ales deputat în judeţul Neamţ, Căpitanul. Campania aceasta electorală începuse oficial imediat după Anul Nou. Dar iarna 1931-32 fusese o iarnă foarte aspră. Căzuseră zăpezi foarte mari, drumurile erau întroienite, gerurile cumplite, încât deplasarea în interiorul judeţului, dominat de dealuri, era practic imposibilă. Sau, mai bine zis, imposibilă pentu celelalte partide. Pentru legionari, nu. Imediat după sărbători a pornit din Bucureşti o coloană de o sută de legionari, care au parcurs tot drumul de la Bucureşti la Bârlad pe jos. O altă coloană de studenţi, sub comanda lui Niculiţă Totu, de la Iaşi. A treia coloană, sub conducerea mea, a pornit din Galaţi, prin Tecuci, tot pe jos.

Din Bârlad, camaradul Fenichie Mocanu, şeful judeţului Tutova, ne-a împărţit pe echipe mai mici şi am pornit în marş prin satele judeţului. Niculiţă Totu în direcţia Băcani. Echipa mea de gălăţeni a primit misiunea să-1 însoţească pe profesorul Codreanu în plasele Puieşti şi Plopana. Noi aveam o oarecare experienţă din alegerile de la Neamţ, unde învinsesem. Profesorul mergea într-o sanie, iar noi îl urmam în coloană de marş. Era greu, zăpada până la genunchi şi chiar până la brâu, viscolea, dar toţi eram voioşi şi mândri de misiunea noastră. Nicăieri nici picior de liberal sau ţărănist. Când şi-au dat seama reprezentanţii partidelor, era prea târziu. Către sfârşitul lunii Martie a venit un ordin de la Ministerul de Interne, ca toţi cetăţenii străini de judeţ, aflaţi în propagândă electorală, să fié evacuaţi din teritoriu. Au venit unităţi de jandarmi de la Tecuci şi de la Iaşi care, împreună cu cele locale, au început să ne adune, cu incidente spectaculoase, desigur, deoarece ordinul nu avea nici un temei legal, iar ţăranii treceau peste tot de partea noastră. În câteva
zile ne-au adunat pe toţi la Bârlad şi ne-au dus într-o cazarmă. 

Intre timp venise şi Căpitanul la Bârlad. El era deja deputat. împreună cu autoritătile locale stabilise modul de evacuare. Eram liberi să ieşim în oraş, întrucât Căpitanul îi asigurase că nici un legionar nu va tulbura liniştea oraşului şi nici nu vom continua propaganda. Apoi pentru fiecare grup urma a se întocmi foi colective de transport, pentru a părăsi Bârladul. Intre timp vremea se încălzise brusc şi toate troienele se topeau rapid, ameninţând oraşul cu inundaţii catastrofale.

In după amiaza zilei de 26 martie (a doua zi de Buna Vestire), în mijlocul unui grup de legionari, l-am însoţit pe Căpitan în cartierul Podeni, unde apele râului Bârlad se revărsaseră prin casele oamenilor. Dezastrul începuse.  Priveam cum curgeau prin volbura apelor lucruri luate de prin gospodăriile oamenilor. Era un spectacol îngrozitor. Mai în susul apei, pe un promontoriu, cam la 10-15 metri de noi, se afla un alt grup, care privea la acelaşi trist spectacol. La un moment dat au început să se audă dinspre ei ţipete şi strigăte: „se îneacă, se îneacă!"

Privind într-acolo, am văzut în vârtejul apelor un om, purtat spre noi de puhoi, dând dezordonat din mâini.
Nu au trecut decât câteva secunde, dar în clipa când a ajuns în dreptul nostru s-a aruncat în apă şi din câteva braţe a ajuns omul care se îneca. L-a apucat şi 1-a tras la mal. Am fugit cu toţii în josul râului. Surpriză: camaradul Fenichie Mocanu, localnic, recunoscând pe cel salvat, se apucase cu mâinile de cap şi se văita „Căpitane, pentru cine ţi-ai primejduit viaţa!"
-Ce, tot spui, omule?
- Ţi-ai riscat viaţa să salvezi un jidan!
Căpitanul i-a răspuns: „Nu are importanţă cine este. Şi el este un suflet de om, o fi având familie, copii". Şi râzând a încheiat: „O să se laude că i-a salvat viaţa Comeliu Zelea Codreanu. Haide, aveţi grijă de el ca să-şi revină".

Iată cum de aici reiese toată ura pe care o purta Corneliu Zelea Codreanu împotriva evreilor.Acea ură,acel antisemitism atât de virulent și atât de fanatic,predicat nouă,românilor.

relatare a comandantului legionar Petru Țocu

SURSA