Prigoana comunist-ateistă: Nebunia colectivă de la Piteşti

Pe parcurs s-a ajuns la o nebunie colectivă, cu forme tot mai groteşti. Iată o scenă:

Ţurcanu se află în faţa unui grup de multă vreme îngrozit şi desfigurat sufleteşte şi toţi tremură electrizaţi, posedaţi, îngroziţi. Nimeni nu îndrăzneşte să gândească decât “pe linia Ţurcanu”.

Mulţi se întrec în a-i face pe plac. El însă este imperturbabil, ca un zeu al nimicirii şi al morţii. Privirea lui e înfiorătoare, pumnul lui e greu, prezenţa lui îngrozeşte, numele lui obsedează.Ţurcanu se pare că are ceva nou de făcut. În cameră e linişte de mormânt. Toată lumea aşteaptă cu groază iar cei care râd, de fapt rânjesc.

- Dezbrăcarea! ordonă el unuia. Tu eşti Fecioara Preacurată iar tu (şi arătă spre altul) eşti preasfântul Iosif. Vom demonstra acum cum s-a putut zămisli Fiul lui Dumnezeu, dracu să-l ia, dintr-o Fecioară rămasă de-a pururi Fecioară. Deci, fă, Marie, pune fundul la bătaie ……………Să fim iertaţi de limbaj şi de faptul că descriem o astfel de oroare şi blasfemie. O facem cu groază şi durere, dar convinşi că lumea are nevoie de acest şoc pentru a se putea trezi. O lume ea însăşi alienată are nevoie de astfel de grozăvii pentru a putea să fie impresionată şi să devină astfel conştientă de prăpastia în care alunecă.

Ceea ce a ordonat Ţurcanu s-a realizat. Da, domnilor, simţurile acelor oameni funcţionau la impulsurile poruncite de Ţurcanu, prin groaza intensă ce se exercita în victime. Este procesul răsturnat, denaturat al înaltelor trăiri duhovniceşti în care omul îşi poate domina simţurile şi instinctele supuse unor grele încercări, aşa cum au făcut-o sfinţii şi martirii. Noi înşine am putut constata pe viu, în tragica noastră experienţă, faţa şi reversul acestui proces lăuntric.

În timp ce se executa public acest act imbecil şi pervers, la un semn al lui Ţurcanu asistenţa a izbucnit în scandal, râs, huiduieli şi batjocoriri ale lucrurilor sfinte. Oamenii aceia aveau privirile pierdute, instabile, de şerpi în atac, de fiare încolţite de moarte, de nebuni ori de demoni. Expresia feţelor era înspăimântătoare. Gesturile erau agitate, dezarticulate, deşuchiate. Toţi erau obligaţi să aplaude dar nu toţi o făceau în acelaşi stil, căci fiecare ajunsese la o anumită rezistenţă sau decădere. Fantezia a început să lucreze febril şi s-au batjocorit treptat şi alte scene sfinte ale creştinismului:

Fuga în Egipt, Predica de pe munte, Apostolii, Iisus şi Maria Magdalena, Paştele etc.

Prin aceasta se urmărea distrugerea credinţei, ultimul bastion al rezistenţei umane asaltate de forţele întunericului.Cam acestea erau metodele de lucru ale reeducării în Piteşti, dar fondul era cu mult mai elaborat.

Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă