"Hai noroc!" - O salutare idolatră

În anul 1996 într-o tabără studenţească (A.S.C.O.R) a venit, la un moment dat, cu îngăduinţa lui Dumnezeu şi o demonizată. În grupul de studenţi în care se afla şi ea, a strănutat cineva. Un coleg i-a urat Noroc. Şi atunci demonul din cea care era demonizată cu o voce grohăită a spus: “Aşa ne salutăm noi diavolii în iad: Hai noroc!”.

Bun şi frumos lucru, şi multă bucurie este în sufletele noastre când doi credincioşi ortodocşi se întâlnesc şi se salută creştineşte cu formula: ”Doamne ajută!”. Şi mult ne va ajuta Dumnezeu dacă zicem aşa pentru că două nume sunt legate de persoană: Doamne şi diavolul. Fiindcă: “Dumnezeu este duh”(Ioan 4:24), fiind infinit (deci pretutindeni) , aşa, când spunem Doamne a şi venit şi ne va ajuta în toată ziua şi în tot lucrul, când drăcuim îl invocăm pe satana care vine şi el la fel de repede , însă acesta ne va da necazuri şi supărări.

În primele veacuri creştinii se salutau zicând: primul “SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL”(vezi Psalmul 69) iar celălalt răspundea cu “ÎN VECI. AMIN!”. Vai cât de frumos! Căci, în adevăr lui Dumnezeu I se cuvine să fie slăvit în veci. Amin!

Sursa: Ascor Brasov