Obscenitatea ca o stare normală

Într-o societate bolnavă care promovează anormalul ca normal, imaginea care se cere, indirect, de către "publicul" însetat după plăcerile trupeşti şi lumeşti, este tocmai goliciunea. O vedem promovată în toată mass-media şi spaţiul public, într-un bombardament continuu fără de care o parte din "civilizaţii" veacului nu s-ar putea îmbuiba la fel, pe seama "prostimii".

NEsimţirea şi lipsa bunului simţ se propagă cu o putere năucitoare în special în rândul tineretului lipsit de o minimă educaţie, mai ales duhovnicească (căci, în fond, educaţia nu înseamnă numai note de 9 şi 10 la şcoală), tineret care preferă să-şi irosească vlaga şi nopţile prin discotecile cele "dătătoare" de mareee "rang social", iar nu două ore la întâlnirea cu Dumnezeu şi ale Sale daruri de la Sfânta Liturghie, că ăsta e doar un obicei deja "medieval" (aşa cum le-au spus "învăţaţii" şi pseudo modele veacului).

Aşa se face că această categorie a ajuns să se dezbrace pe Internet (despre limbaj ce să mai zici?!), şi mă refer aici la cei care îşi expun trupurile pe Facebook, (că doar sânii şi muşchii fac legea) ca să poată urca şi mai mult pe "scara socială" imaginară creată din fantasmele şi alienarea provocată de anormalul ca o stare normală. În toată această stare NEsimţită, inocenţa, corectitudinea, îmbrăcămintea NEsumară, înfrânarea, seriozitatea, neacceptarea tuturor "bunătăţilor" lumeşti, bunul simţ şi altele, sunt considerate a fi nişte principii învechite sau, cel mult, un mod de viaţă al "pocăiţilor" (ca şi cum pocăinţa se poate face doar prin "transferul" la vreo sectă).

În final, redau câteva cuvinte extraordinare şi elocvente ale Fericitului Filothei Zervakos, sfântul ucenic al Sf. Nectarie de Eghina, despre boala de care am vorbit mai sus, fără însă a-i exclude pe bărbaţi de la toate aceste devieri "feminine" ce urmează a fi prezentate, bărbaţii fiind, de altfel, principalii vinovaţi.

“Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul.

Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii – povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu – să se îmbrace necuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii.

Într-o carte veche pe care am găsit-o cu mulţi ani în urmă, am citit printre altele că, atunci când ucenicii L-au întrebat pe Domnul nostru Iisus Hristos când se vor întâmpla în lume semnele înfricoşătoare ale celei de-a Doua Veniri, când dragostea multora se va răci şi credinţa va pieri, Domnul le-a spus, printre altele: “atunci când femeile vor deveni bărbaţi şi bărbaţii femei“.

Şi Sfântul Ioan Gură de Aur, atunci când nişte creştini l-au întrebat când va fi a Doua Venire, le-a răspuns: “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“. (din “Ne vorbeşte Părintele Filothei Zervakos”, Ed. Cartea Ortodoxa-Egumenita, 2007)

Vlad HERMAN