Creștinii sunt datori să studieze și să fie oameni cultivați

Mulți dușmani ai Bisericii doresc să lase Biserica fără clerici și părinți instruiți, așa încât să o poată ataca și denigra cu ușurință. Este foarte semnificativ în acest sens ceea ce a întreprins împăratul Iulian Apostatul: una dintre primele măsuri pe care le-a luat împotriva creștinilor a fost să le interzică să se instruiască. Cunoștea rezultatele pe care le aducea după sine un asemenea regim. Dar, desigur, Domnul nu a îngăduit aplicarea acestei dispoziții și a celorlalte uneltiri dure de prigonire a creștinilor.

Părerea Părinților din vechime era aceasta: creștinii sunt datori să studieze și să fie oameni cultivați. Această atitudine a definit și viața Părintelui Epifanie Theodoropoulos. El stăruia asupra necesității educației, atât în ce îl privea pe el însuși, cât și pe fiii lui duhovnicești care aveau posibilitatea de a se instrui.

După părerea mea, studiul și instruirea ne oferă posibilitatea să cunoaștem și să aprofundăm Sfânta Scriptură și scrierile patristice. Lipsa cunoștințelor adecvate îl conduce pe creștin la o tâlcuire incompletă și incorectă a scrierilor sfinte și uneori îl face să recurgă la soluții ermeneutice cu totul hilare.

De multe ori, Starețul nostru ne prezenta exemple de asemenea tâlcuiri hilare ale unor oameni care aveau zel, e drept, dar nu și instruirea necesară. Aceștia exprimau păreri fanatice și promovau, din pricina lipsei de instruire, propriile lor nerozii ca fiind tâlcuiri patristice sau biblice.

Un zelot incult, ne spunea Gheronda Epifanie, nu cunoștea nici măcar numele Pidalionului, zicându-i Vidalion:

”Vidalionul scrie…”, spunea el cu emfază, și exprima păreri fără nici o legătură cu Pidalionul, păreri despre care însă afirma că erau cuprinse în această carte, căreia însă nici numele nu i-l știa corect. Același om interpreta după ureche anumite cuvinte greu de înțeles. De pildă, în mintea lui, ”mistagogic” (gr. mystagogós) era numit cineva care are ”mustăți” (gr. mýstaka).

Răstălmăciri de acest fel ne înfățișa adeseori Gheronda Epifanie nu pentru că dorea să îi denigreze pe frații noștri care, din anumite motive obiective, nu căpătaseră o instruire adecvată. Nu, pentru numele lui Dumnezeu! Ci încerca să îndemne spre studiu pe cei care erau mai puțin învățați, pe cei care dețineau, e drept, o diplomă, dar abandonaseră demult studiile la universitatea pe viață a studiului continuu.

Gheronda Epifanie ne îndemna să facem dovada bunului simț al smereniei și să cerem răspunsuri la chestiunile mai spinoase de la frații și părinții noștri mai instruiți ca noi.

Sursa: Arhim. Ierótheos Argýris, Mαθητεια στις πηγες του π. Επιφάνιου, Editura Ypakoí