- Acolo vei fi liber, i-a spus politrucul.
- Libertatea mea este in sufletul meu!
- Iti vei putea face studiile.
- Le voi face, daca va vrea Dumnezeu!
- La noi Biserica este libera.
- Biserica este in sufletele oamenilor!
- Dar aici vei ramane in temnita!
- Temnita sufletului meu ma inspaimanta!
- Deci nu te recunosti ca cetatean sovietic?
- Eu sunt un cetatean roman si chiar imi doresc sa raman in Romania.
- In curand si Romania va apartine Sovietelor!
- Viitorul este al lui Dumnezeu!
- Deci ramai aici?
- Da!
Mai tarziu politrucul s-a apropiat de el si i-a spus cam in felul acesta:
- Admir inteligenta dumitale, dar nu pot decat sa te plang, intelege ca sunteti invinsi si nu aveti scapare. Daca va veti opune, veti fi zdrobiti. Si noi ne-am opus si azi jucam in lant ca ursul. Dumneata crezi in Dumnezeu; si eu as vrea sa am un Dumnezeu pentru care sa infrunt temnita si moartea, dar sufletul meu e gol, mintea mea e plina de lozinci, iar energia mea se epuizeaza in intregime pentru cauza comunista. Nu avem nici o sansa. Hitler ne-a aparut ca un izbavitor, dar a fost invins. Toti care s-au aliat cu comunismul – si ati facut-o si voi, romanii – sunt cu mult mai vinovati de cele ce se vor petrece decat noi, cei nascuti in U.R.S.S.! Am incredere intr-un om ca dumneata. Te admir. Cred ca te inteleg si sunt si mai nefericit. Regret ca nu cunosc si eu crestinismul. Dar te asigur ca vei ramane in Romania!
- Domnule, i-a raspuns Valeriu, clipa asta este mare in viata mea. Mi-ati dat aripi, caci dumneavoastra aveti un suflet cu o forta de credinta uimitoare. Primiti de la mine aceasta cruciulita!
Si Valeriu a luat de la gat cruciulita si a dat-o rusului, cam era vadit emotionat.
Asa se face ca Valeriu a ramas in tara”.
Din cartea Ioan Ianolide - Intoarcerea la Hristos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu