vineri, 15 noiembrie 2013

O mărturie extraordinară: Cum a ajutat-o la bagaje Părintele Arsenie Boca pe o femeie din Baia Mare

Mărturia de mai jos mi-a fost relatată în urmă cu câteva săptămâni de doamna Ileana Sas din Baia Mare. Totul s-a întâmplat în luna mai a acestui an.

 "A murit o soră de a mea, iar fiica ei e în Germania. A spus (n. r. nepoata) să scoatem tot din casă, să dăm pentru că ea n-are ce face cu ele. O altă nepoată de a mea a venit şi a dus o parte. L-am rugat pe Părintele Arsenie să-mi trimită pe cineva să ducă din casă, că n-am ce să fac cu ele. N-au trecut cinci minute că odată o venit o familie cu copilaş, care n-aveau nici pe ce să se culce şi au dus, mobilă, vase. A mai rămas o parte, care şi-a ales-o nepoata.

 Îi dau telefon şi îi spun să vină să-şi ducă ce şi-a ales. Vine fata şi îi zic că o conduc până peste pod, la Meda, că trebuia să meargă până la Semilună (n. r. este vorba despre un bloc din Baia Mare), dar mai încolo nu pot că eram tare slăbită. Şi odată numa apare în partea dreaptă un tânăr frumos, cu cămaşă şi pătrăţele roşii, care zice că vă ajut eu. Avea exact ochii şi privirea asta (n. r. îmi arată o fotografie cu Părintele Arsenie Boca). Îi zic că noi n-avem să vă plătim, după care el zice că nouă (n. r. adică sfinţilor) nu ne trebuie bani. Cu asta i-am lăsat şi a condus-o până la bloc.

 Pe seară ea s-a dus acasă, a făcut baie, s-a rugat, iar a doua zi îmi dă telefon fratele meu că Mărioara, adică nepoata asta a mea, pe care a condus-o Părintele, a murit. Am crezut că cine ştie cine e bărbatul acela, că a omorât-o. Chiar atunci se întâmplase la televizor că ce au păţit nişte femei şi atât mi-a fost de frică... Au dus-o la spital şi la autopsie a ieşit că a murit de inimă. Nepoata asta a mea a avut 65 de ani. După ce au înmormântat-o, o strănepoată a venit până la noi şi îi zic ce am păţit. Şi zice strănepoata că da, că Părintele a venit să o pregătească, să o ducă".

Vlad HERMAN

Un comentariu:

  1. Acum cativa ani si eu am avut parte de o astfel de intamplare pe care incerc s-o relatez pe scurt.
    Ma reintorceam in Romania si pentru ca imi pregateam repatrierea definitiva la fiecare sosire in Romania aveam multe lucruri personale cu mine! Ajuns in Bucuresti, de la aeroport, desi aveam la mine maximul de bagaje permis la avion, deci greutate mare, ca sa economisesc bani, am optat pt metrou pt la gara, in loc de taxi. Insa la gura metroului m-am "ofilit" oarecum cand am vazut cate trepte am inainte si apoi stiam ca trebuia sa trec cu bagajele mele voluminoase si prin chestiile alea stramte de taxare a cartelei eram obosit, transpirat, nici prea bine nu ma simteam. Cu cele 2 geamantane si voluminoase si grele si-un tablou la subrat...imi parea deja rau ca n-am optat pt un taxi pana la gara! Insa nici nu am gandit bine toate astea cand deodata a venit catre mine un domn tanar imbracat la costum, camasa alba si cu cravata, spilcuit nevoie mare si fara nici o vorba mi-a zis sa-i dau gemantanele sa ma ajute. Am ramas socat, caci nu-mi venea sa cred ca o astfel de prezenta ca scoasa din cutie se preta la carat bagaje, ca sa nu mai spun aspectul meu jalnic, cu haine simple, mototolit, transpirat, obosit dupa o zi de calatorie, sa fie ajutat de catre un domn la costum. Mi-a luat pur si simplu gemantanele, fara ca eu sa mai scot o vorba si am mers dupa el doar cu tabloul la subrat ...am ajuns rapid in statia de metrou. Dupa care acel om la fel de ciudat, fara nici o vorba a plecat in treaba lui, astfel bagand de seama faptul, ca ajutandu-ma pe mine, s-a abatut de la drumul sau initial. Cred ca nici nu am mai apucat sa-i multumesc de uimit ce-am fost. Ei bine, am mai avut eu parte de astfel de ciudatenii, insa asta a fost cea mai cea. In final pot sa spun ca parintele Arsenie Boca e foarte activ si printre romanii din afara tarii, chiar foarte activ.
    Doamne iti multumesc ca ni l-ai daruit, fara ca macar sa-l fi meritat ! Chiar asa! Eu personal constientizez ca nu merit jertfa parintelui Arsenie si nici a tuturor marturisitorilor din temnitele comuniste care s-au jertfit pt neamul nostru, pentru propasirea nostra ca neam. Pentru jertfa lor mai existam noi inca astazi, iar timpul asta castigat pe jertfa lor, noua nu ni se cuvine al irosi degeaba, ci al folosi la maxim pentru a ne castiga, pentru a ne obtine MANTUIREA ! C-tin

    RăspundețiȘtergere