Octav Bjoza despre Parintele Justin Parvu: "Un candidat la canonizare"

Interviu realizat de Vlad Herman si aparut in cartea Avva Justin Parvu - Marturii, amintiri, minuni

Nu putem vorbi decât de o mare personalitate a Ortodoxiei şi care personalitate a fost pur şi simplu recunoscută şi certificată prin zecile, sutele de mii de cetăţeni care i-au călcat pragul la Mănăstirea Sfinţii Ar-hangheli din satul Petru Vodă. Se găsesc unii să-i conteste calităţile de adevărat nu numai duhovnic, ci chiar mai mult decât atât, de candidat, din punctul nostru de vedere, la canonizare. Numai că Biserica Ortodoxă Română cred că este încă condusă politic atât din interior, cât şi din exterior, şi pur şi simplu le este frică să canonizeze adevăraţi sfinţi ai temniţelor comuniste, pentru motivul de a fi avut înainte o anume culoare.

Mai mult decât atât, istoria Bisericii consemnează cazuri concrete de tâlhari care s-au întors la Dumnezeu şi au deveni sfinţi, de femei de moravuri uşoare, care s-au întors la Dumnezeu şi au devenit sfinte, dar iată că, unuia care a fost legionar în tinereţe, nu-i este admis să se întoarcă la Dumnezeu şi să fie propus spre canonizare, asemenea altora pe care noi aşteptăm, doar că ne stingem cu regretul că Biserica Ortodoxă Română a rămas repeten-tă la acest capitol - ne-au luat-o înainte şi catolicii, ortodocşii din Republica Moldova, din Rusia, poate şi din Bulgaria. 

Ai noştri, nu, pentru că „se va face la momentul cuvenit”. Constatăm cu nemărginită mâhnire că criminali, care ne-au trimis la moarte, şi copiii lor sau alţii care au acceptat tacit trimiterea noastră la moarte, sunt astăzi notaţi pe zidurile unor biserici şi chiar pe zidurile unor biserici din mănăstiri, drept mari ctitori ai acestor lăcaşuri de cult. Probabil că peste 100-200 de ani, ei vor fi cei canonizaţi şi nu victimele lor.

 Unii s-au şi pictat, nu numai că şi-au trecut numele şi n-au fost puţine cazurile. Părintele Justin Pârvu e unul dintre acei care avea har, care îţi transmitea forţă spirituală. Această calitate nu au avut-o toţi preoţii, desigur, chiar dacă au fost slujitorii lui Dumnezeu pe pământ. Când am intrat eu în închisoare, Părintele avea deja peste zece ani de temniţă...