Prof. Ioan Vladuca: Despre datarea rocilor si fosilelor

Evoluţioniştii au interes să-i convingă pe oameni că Pământul este foarte vechi. Iar aceasta o fac pentru ca evoluţia să fie plauzibilă, având la dispoziţie timpul necesar transformărilor. La ora actuală există mai multe exemple de datare greşită. Cel mai celebru a fost furnizat de cunoscutul institut hawaian de Geofizică. Fără să li se spună ce vor cerceta, li s-a ofrerit cercetătorilor o rocă provenită din solidificarea lavei unei erupţii vulcanice din anul 1801, deci despre care se ştia că are vârsta de cca 200 ani.

Laboratorul, printr-o metodă modernă de datare (cu potasiu-argon) i-a dat vârsta de, nici mai mult nici mai puţin, 3 miliarde de ani. Pe baza ipotezei evoluţiei se stabileşte un index fosil ca indicator al vârstelor geologice; iar aceste vârste sunt folosite apoi o pentru confirmarea vârstei altor fosile. Fiecare cercetător dă parametrilor care intervin în calcul valori conforme cu ipotezele sale, ca urmare orice rezultat este posibil şi nici unul nu poate fi luat în serios. Cercetătorii oneşti prezintă nu numai vârsta estimată, ci şi erorile de estimare.

De exemplu, straturilor geologice în care a fost găsită (mai bine zis contrafăcută) fosila numită Omul de Jawa, li s-a estimat vârsta de 300.000 ani, cu o eroare de 300.000 ani; adică ar putea fi şi de ieri şi de acum 600.000.10 „În afara vârstei, o problemă controversată este legată de durata de formare a sedimentelor care au înglobat în ele fosilele. În mod clasic se acceptă un timp îndelungat de formare. În ultimele decenii se adună însă dovezi, care nu vor mai putea fi neglijate multă vreme, că formarea straturilor sedimentare a durat chiar foarte puţin timp.

O locaţie sedimentară celebră în geologie este numită „ţinutul cu rigole” şi se află în statul Washington. Fără cercetări aprofundate, se afirma în mod tradiţional că a fost format în câteva milioane de ani. În anul 1980, Bretz a primit cea mai înaltă distincţie acordată în geologie pentru a fi demonstrat că „ţinutul cu rigole” este consecinţa inundaţiei Spokane, care a format straturile respective în 1-2 zile, nu în 1-2 milioane de ani.” Geologul Jopling de la Universitatea Harvard a simulat formarea unui zăcământ petrolier într-o deltă şi a ajuns la concluzia că timpul necesar de depunere a întregului zăcământ se reduce la câteva zile.

IOAN VLĂDUCĂ, ARGUMENTE ȘTIINȚIFICE  CONTRA EVOLUŢIONISMULUI