Unul dintre cei mai mari duhovinici, părintele Gherontie Puiu, care a ridicat Mănăstirea Caraiman la poalele masivului cu același nume, a murit. Viața părintelui a fost una miraculoasă. Aruncat într-un coș, printre gunoaie, în prima zi de viață, a fost salvat de o femeie. Prima viziune a fost despre fiul femeii, ce avea să fie prizonier în Rusia pentru 12 ani. A doua oară a fost la botez, când o femeie cu chip strălucitor i-a spus că are o misiune. A fost reținut de Miliție și condamnat la muncă forțată la Periprava. A reușit să fugă și Maica Domnului i-a spus să se urce într-o mașină, care a oprit, din senin, lângă el. A făcut un atac cerebral și a paralizat, fiind vindecat miraculos, după o viziune în care i-a fost amintit că a venit pe lume cu o misiune.
Aruncat într-un coș, pe marginea unei gârle
Părintele Puiu s-a născut în 1933. Mama sa a murit în timp ce-l aducea pe lume. Moașele au fost convinse că nici el nu trăia. L-au pus într-un coș și l-au aruncat pe malul unei gârle, printre gunoaie. A fost salvat de o femeie care trecea întâmplător pe acolo. A ajuns în familia lui Ilie Puiu.
Prima viziune și misiunea dată de Fecioara Maria
Părintele, pe atunci copilul Gheorghe, a avut viziuni de mic. Când fratele vitreg, fiul cel mare al familiei Puiu a plecat pe front, el a visat o tânără cu chip strălucitor, care i-a spus că tatăl său se va întoarce după un lung prizonierat. S-a întors după 12 ani din Rusia, s-a însurat și l-a adoptat. Când l-a botezat a văzut-o, din nou, pe femeia cu chip strălucitor și straie mănăstirești. De această dată clar. Femeia i-a spus să de ducă la mănăstire pentru că este ales pentru o misiune. O vedea doar el.
15 ani de muncă forțată la Periprava
Absolvent de patru clase, părintele s-a adăpostit în timpul războiului la conacul unui boier. După război, a devenit ucenic la Mănăstirea Neamț până în 1959 când toți călugării au fost arestați de Miliție și duși la muncă forțată la Fabrica de Textile din Iași. Tuns, bătut și batjocorit, a fugit după trei săptămâni. A fost prins și acuzat că a atacat milițienii. Verdictul: 15 ani de muncă forțată la Periprava. Acolo a întâlnit un consătean, care l-a trimis la Tulcea, la descărcat slepuri. A reușit să fugă. Maica Domnului îi este din nou alături. Îi spune să se urce într-o maşină, care opreşte ca din senin pe stradă. A ajuns la Timișul de Sus.
Un deceniu în munți
A urcat în munți și s-a ascuns într-o peșteră. Acolo a improvizat un mic altar și a trăit izolat un deceniu. A coborât în 1970 pentru a-și vedea tatăl, care-i făcuse cruce. Îl credea mort. În 1989, s-a întors la Mănăstirea Neamț. A urmat seminarul teologic și a ajuns diacon și apoi preot.
Fecioara Maria i-a amintit că are o misiune. Vindecat miraculos de paralizie
În 1995 a suferit un atac cerebral și a paralizat. Din nou, i-a apărut femeia cu chip strălucitor, Fecioara Maria, care i-a amintit că are o misiune și i-a spus să se trezească. I-a încredințat să ridice o mănăstirea sub Crucea de pe Caraiman. I-a spus: "Vei găsi un brad cu șase ramuri, lângă o apa curgătoare, pe un plai de unde se vede marea cruce la care te-ai jurat. Acolo să faci mănăstirea". Refăcut miraculos, s-a dedicat ridicării mănăstirii. În 1996, părintele a zidit într-o poiană mai întâi o căsuţă din lemn, o bisericuţă şi apoi o mănăstire mare şi frumoasă, Mănăstirea Caraiman. Părintele îi trimite până-n ultima clipă a vieții sale pe toți cei care mergeau la el să se roage la căsuța de lemn care înconjura bradul cu șase ramuri, pentru ca Fecioara Maria să le șteargă lacrimile.
Părintele a murit când lucrările la Mănăstirea Caraiman s-au terminat
Acum, după ce au mai rămas doar două schele în biserica mare din curtea Mănăstirii Caraiman, părintele s-a ridicat la Domnul, după cum i-a fost anunțată moartea pe site-ul mănăstirii. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 24 mai, la ora 11:00.
Mesajul părintelui a fost întotdeauna același: "Să ne întoarcem la rugăciune și la bunătate. Înțelepciunea este pacea".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu