Nu va faceti multi invatatori, fratii mei, stiind ca (noi, invatatorii) mai mare osanda vom lua, pentru ca toti gresim in multe chipuri; daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa se infraneze in intregime. Dar, daca noi punem in gura cailor fraul, ca sa ni-i supunem, ducem dupa noi si trupul lor intreg. Iata si corabiile, desi sunt atat de mari si impinse de vanturi aprige, sunt totusi purtate de o carma foarte mica incotro hotaraste vrerea carmaciului.
Asa si limba: mic madular este, dar cu mari lucruri se faleste! Iata putin foc si cat codru aprinde! Foc este si limba, lume a faradelegii! Limba isi are locul ei intre madularele noastre, dar spurca tot trupul si arunca in foc cursul vietii, dupa ce aprinsa a fost ea de flacarile gheenei.
Pentru ca orice soi de fiare si de pasari, de taratoare si de vietati din mare se domoleste si s-a domolit de firea omeneasca, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domoleasca! Ea este rau fara astampar, ea este plina de venin aducator de moarte. Cu ea binecuvantam pe Domnul si Tatal, si cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.
Din aceeasi gura ies binecuvantarea si blestemul. Nu trebuie, fratii mei, sa fie asa. Oare izvorul arunca, din aceeasi vina, si apa dulce si pe cea amara? Nu cumva poate smochinul, fratilor, sa faca masline, sau vita de vie sa faca smochine? Tot asa, izvorul sarat nu poate sa dea apa dulce.
Cine este, intre voi, intelept si priceput? Sa arate, din buna-i purtare, faptele lui, in blandetea intelepciunii. Iar daca aveti ravnire amara si zavistie, in inimile voastre, nu va laudati, nici nu mintiti impotriva adevarului. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, trupeasca, demonica.
Deci, unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau. Iar intelepciunea cea de sus intai este curata, apoi pasnica, ingaduitoare, ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica. Si roada dreptatii se seamana intru pace celor care lucreaza pacea (3,1-18).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu