Ai citit undeva o istorisire din viaţa Sfântului Ioan din Bostre. Odată, când Fericitul Ioan stătea la rugăciune, i s-au deschis ochii duhovniceşti şi i-a văzut pe draci. Nici nu cutezau să se apropie de omul lui Dumnezeu, nici nu voiau să plece departe de el. Văzându-i cuprinşi de frică, Ioan i-a întrebat de ce se tem mai mult. Au răspuns dracii: „De trei lucruri: de cel pe care voi, creştinii, îl purtaţi la gât; de cel cu care vă spălaţi în biserică şi de cel pe care îl mâncaţi în biserică”.
Omul lui Dumnezeu a întrebat din nou: „Dar din acestea trei de care vă temeţi cel mai mult?” I-au răspuns cetăţenii iadului: „De cel pe care îl mâncaţi în biserică”.
Oare nu-ţi este limpede? Lucrul pe care creştinii îl poartă la gât e crucea. Cel cu care sunt spălaţi în biserică este apa sfinţită cu care sunt stropiţi, iar ceea ce mănâncă în biserică este Sfânta Împărtăşanie. Crucea e semnul biruinţei prin pătimirea din dragoste. Apa sfinţită curăţeşte şi simbolizează curăţia duhovnicească şi trupească. Împărtăşirea este masa cerească pe care se îmbie sufletului spre hrană Trupul şi Sângele lui Dumnezeu. Aşadar, oare e de mirare că puterile iadului tremură de acestea trei? Ele şoptesc oamenilor sfaturi cu totul potrivnice acestora, şi anume:
1) să fugă sub un pretext sau altul de orice pătimire, lucru prin care vor să dezrădăcineze din inimile oamenilor dragostea şi iubirea de aproapele;
2) să trăiască în necurăţia păcatului, lucru prin care vor să îi facă pe oameni supuşi şi rude ale lor îndeaproape şi să-i îndepărteze de Preacuratul Dumnezeu şi
3) să chinuie şi să istovească sufletul lor prin înfometare nedându-i nici o hrană dumnezeiască – hrană după care sufletul năzuieşte prin firea sa – şi să-l hrănească numai cu hrană pământească la fel ca pe dobitoace. Iar de Împărtăşanie se tem cel mai mult duhurile iadului fiindcă ea e încununarea înălţării omului până la Dumnezeu şi a unirii lui cu Dumnezeu. De la Dumnezeu, pace ţie şi binecuvântare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu