Biserica Ortodoxa sarbatoreste astazi pe Sfantul Cuvios Paisie de la Neamt, staretul manastirilor Dragomirna, Secu si Neamt, un neobosit practicant al rugaciunii inimii, si pe Sfintii Mucenici si Marturisitori Gurie, Samona si Aviv.
Sfantul Cuvios Paisie Velicicovschi sau de la Neamt s-a nascut in orasul Poltava din Ucraina pe data de 21 decembrie 1722. Tatal sau se numea Ioan si era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Tatal sau murind de tanar, in anul 1735, copilul a fost dat de mama sa sa invete carte la Academia Teologica din Kiev. Dupa patru ani, parasind scoala, intra in viata monahala la Manastirea Medvedovski (la sud de Kiev), primind numele de Platon.
Ulterior, se retrage in Tarile Romane intre anii 1743 si 1746, stabilindu-se mai intai la schiturile Dalhauti, Traisteni, apoi la Carnu, schituri ce se aflau sub indrumarea duhovniceasca a staretului Vasile de la Poiana Marului. Aici invata limba romana, deprinde rugaciunea inimii, precum si celelalte practici ale vietii contemplative, iar in anul 1746 ajunge la Muntele Athos, unde primeste schima mica de la staretul Vasile de la Poiana Marului (1750), sub numele de Paisie.
Se stabileste apoi la Manastirea Pantocrator, unde este hirotonit preot de catre episcopul Grigorie si intemeiaza o obste monahala in Schitul ‘Sfantul Prooroc Ilie’, unde se nevoieste pana in vara anului 1763, adunand in jurul sau 64 de calugari romani, ucraineni si rusi. In vara aceluiasi an, mitropolitul Moldovei, Gavriil, a incuviintat ca Paisie, impreuna cu ucenicii sai, sa vina din nou in Moldova, de data aceasta la Manastirea Dragomirna, pentru a revigora viata monahala de aici, cu experienta dobandita in Sfantul Munte.
Sfantul a fixat anumite canoane dupa care sa se conduca obstea avand la baza modelul regulilor Sfantului Vasile cel Mare, Teodor Studitul si Nil Sorski. De asemenea, Cuviosul Paisie formeaza o obste mare de 350 de calugari si traduce, impreuna cu ucenicii sai romani, care erau buni cunoscatori ai limbii eline vechi, o parte din scrierile filocalice ale Sfintilor Parinti, devenind, astfel, ctitorul Filocaliei in limbile romana si slavona. In toamna anului 1768, din cauza invadarii Bucovinei de catre armatele straine, mii de familii de tarani se refugiasera in padurile din jurul Manastirii Dragomirna. Iarna, cuviosul a mutat pe calugari intr-o jumatate de manastire, iar cealalta jumatate a pus-o la dispozitia mirenilor saraci, batrani si a mamelor cu copii. Dupa sase ani de razboi, nordul Moldovei a ramas sub ocupatie austriaca, iar Manastirea Dragomirna a devenit proprietatea imperiului catolic de la Viena. Din aceasta cauza, obstea de aici, in frunte cu staretul Paisie, a fost nevoita sa se stramute la Manastirea Secu, in ziua de 14 octombrie 1775. Dupa patru ani de nevointa la Manastirea Secu, desi se construisera peste 100 de chilii noi, acestea se dovedisera neincapatoare pentru numarul de monahi care formau obstea si, de aceea, cu binecuvantarea mitropolitului Gavriil si cu sprijinul domnitorului Moldovei, Constanin Moruzzi, s-a hotarat mutarea Cuviosului Paisie, cu o parte din obstea de la Secu, in marea lavra de la Neamt, la 14 august 1779.
La 30 octombrie 1794 s-a imbolnavit greu. Dupa cateva zile s-a simtit mai bine, iar duminica, 5 noiembrie, a participat la Sfanta Liturghie impartasindu-se. Miercuri, 15 noiembrie, dupa ce i s-a citit canonul de iesire a sufletului, si-a dat duhul in mainile lui Hristos la varsta de 72 de ani. Biserica Ortodoxa din Romania l-a cinstit pe Cuviosul Paisie ca sfant dintotdeauna, mai ales in Moldova, praznuindu-l pe data de 15 noiembrie a fiecarui an, prima zi din Postul Craciunului. Din anul 1988, el a fost canonizat, iar cultul lui s-a extins in toate tarile ortodoxe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu