Razvan Bucuroiu de la Lumea Credintei nu vede niciun pericol in cardul de sanatate. Si ii linisteste pe cititori

Nu ca ar fi contat cine a scris articolul de mai jos, insa conteaza faptul ca foarte multi din cei care cumpara revista Lumea Credintei se vor "linisti", probabil, definitiv, cu privire la pericolul cardului de sanatate dupa ce vor citi editorialul

EDITORIAL – CARD SAU DRAC?

Cum a putut un obiect de mici dimensiuni (conforme cu specificaţiile standardului ISO 7810, adică 85,60 × 53,98 mm) să creeze o asemenea vâlvă apocaliptică în sânul poporului dreptcredincios? Cum a reuşit o bucăţică de plastic să învenineze raporturile dintre oameni şi instituţii, ba chiar să creeze dezbateri ale laicatului şi preoţimii ortodoxe cu oficialităţile statului român? Cum a fost în stare un sfârâiac cu colţuri rotunjite să dezbine opinia publică? Vă spun eu cum: rostindu‑i numele invers. Adică din c‑a‑r‑d, în d‑r‑a‑c!

La prima vedere, rândurile de mai sus par a fi scrise din balamuc, între lungi reprize de somnoterapie. Te mai trezeşti puţin, mai scrii ceva, apoi te culci la loc pentru o săptămână. În timpul ăsta, nu ştii de tine… Cu toate astea, vă asigur că le‑am scris în stare de trezvie, lucid, fără calmante/somnifere. Ele mi‑au fost inspirate de argumentul adus la o dezbatere publică despre cardurile de sănătate. Rostea cu glas mare cineva: „Şi dacă pronunţaţi invers cuvântul card, ce iese, domnilor? Iese cuvântul drac! Noi nu suntem cu dracu’, noi suntem cu Dumnezeu!”. Atunci oficialul de la tribună a întrebat, oarecum timorat de acest joc de cuvinte cu iz eshatologic: „Bine, şi cum să‑i spunem atunci?”. 

Răspunsul a venit prompt: „Talon, aşa să‑i ziceţi!”. Vă daţi seama că imediat am inversat cuvântul talon şi m‑am liniştit: a ieşit n‑o‑l‑a‑t, adică ceva complet inofensiv sub aspect dogmatic. Dar asta în limba română, căci în altă limbă oare ce ar putea însemna nolat? Aşa cum şi card înseamnă ceva în altă limbă, cea engleză. Iar noi l‑am preluat direct, ca atâtea alte cuvinte. Inversat însă, iese necuratul din sintaxă! Lăsând gluma – că deja nu ne mai arde –, ştim cu toţii că aceste carduri sunt prezente în viaţa noastră de cel puţin un deceniu. Şi dacă ne‑a mers rău sau bine sub aspect duhovnicesc, nu ele au fost responsabile… 

Dar am ajuns să ne purtăm ca indienii din America de Nord a secolului 19: ne este teamă să facem poze, ca nu cumva să ne rămână sufletul acolo. Dispozitivele cu pricina, în sine complet inofensive, conţin acele date pe care le aveau oamenii odinioară scrise de mână, cu cerneală, pe buletinele lor de identitate făcute din hârtie. Sau în Carnetul de economii şi consemnaţiuni eliberat de CEC .

Mai multe in Lumea Credintei