luni, 20 aprilie 2015

Parintele Eftimie Mitra despre data Pastilor si Sfanta Lumina de la Mormantul Mantuitorului

In fiecare an Dumnezeu intareste poporul sau prin minunea de la Sfantul Mormant. 
Aceasta este o dovada clara si incontestabila pe care Mantuitorul Iisus Hristos o arata pentru a argumenta vizibil dreapta credinta pastrata de la Sfintii Apostoli si transmisa prin Sfintii Parinti. Pe langa argumentele dogmatice, canonice si cultice ale dreptei credinte in ortodoxie, Dumnezeu se milostiveste pentru mangaierea dreptcredinciosilor crestini prin venirea an de an, la Pastile Ortodox, a luminii necreate - Sfanta Lumina de la Mormantul Mantuitorului din Ierusalim.
Multi credinciosi isi pun mereu intrebarea: “De ce nu serbeaza toti crestinii Pastile in aceasi zi?”.

Raspunsul e clar: “Pentru ca unii respecta cinstirea Invierii Mantuitorului in ziua randuita de Biserica Crestina din primele veacuri, iar altii nu respecta aceasta zi venind cu schimbari pe parcurs”. Sfintii Parinti ne indeamna ca atunci cand nu sunt opinii unitare referitor la chestiuni dogmatice, liturgice, canonice etc. sa cercetam scrierile si randuielile stabilite de Biserica primara.

In acest context vom prezenta cateva aspecte canonice ce au fost discutate de catre Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti la primele Sinoade Ecumenice.
Sfintii Apostoli, la anul 50, fiind intruniti la Ierusalim, au format primul Sinod al Bisericii Crestine, prezidat de Apostolul Iacov, numit pana azi “Sinodul Apostolic”. In acest sinod, apostolii au stabilit mai multe randuieli printre care si legate de serbarea Pastilor de catre crestini. In acest sens, canonul 7 Apostolic spune ca: “Daca vreun episcop sau prezbiter sau deacon, va sarbatori Sfanta Zi a Pastilor cu Iudeii, Inaintea echinoctului de Primavara, sa se cateriseasca”. Dispozitiile acestui canon stau la baza hotararilor ce vor urma referitoare la data serbarii Pastilor.

Inca nu era o data comuna in toata crestinatatea. Unii serbau Pastile la o data fixa, cum ar fi 14 Nisan (Pastille Crucii) sau 16 Nisan (Pastile Invierii), indiferent in ce zi a saptamanii cadea, altii in vinerea sau duminica cea mai apropiata de 14 Nisan. Altii serbau Pastile in prima duminica dupa echinoctiul de primavara sau dupa prima luna plina dupa echinoctiul de primavara etc. Detalii in “Liturgica Generala” si “Liturgica Teoretica” de Ene Braniste.

Pentru ca toti crestinii sa serbeze Pastile in aceeasi zi, Sfintii Parinti de la
Sinodul I Ecumenic, care a avut loc in anul 325 la Nicea (Asia), au stabilit ca Pastile sa fie serbat astfel incat sa nu incalce hotararile Sfintilor Apostoli. Desi nu este stabilit prin canoane, in actele acestui sinod se mentioneaza:
1   -Pastile se serbeaza in zi de duminica.
2   -Aceasta diminica trebuie sa fie prima duminica cu luna plina dupa echinoctiul de primavara.
3   -Daca in aceeasi duminica ar cadea Pastile Iudaice, atunci, pentru a evita serbarea Pastilor crestine de o data cu cele iudaice, crestinii vor serba Pastile in duminica urmatoare.

Aceste decizii raman valabile pentru toata crestinatatea si incep sa se puna in aplicare in toate sinoadele locale. Episcopul Alexandriei este incredintat de catre Sinodul de la Nicea sa comunice in fiecare an, tuturor sinoadelor locale, data la care va fi randuit sa fie sarbatorit Pastile, conform deciziei sinodale sus amintite. Episcopul Romei dorea ca el sa anunte data Pastilor in toata crestinatatea si astfel, nu accepta ca orientalii (Patriarhia Alexandriei) sa ii traseze dispozitii despre serbarea Pastilor. Astfel au existat cateva impotriviri in aceasta privinta.

Unii clerici si credinciosi, din Apus, nu s-au conformat dispozitiilor primului sinod ecumenic. Din acest motiv  al patrulea sinod local din Antiohia (anul 341) a emis urmatorul canon: “Toti cei care indraznesc sa desfiinteze hotararea marelui si Sfantului Sinod intrunit in Niceea in prezenta evlaviosului si de Dumnezeu preaiubitului imparat Constantin, in privinta sfintei sarbatori a mantuitoarelor Pasti, sa fie excomunicati si lepadati de Biserica, daca vor starui a se impotrivi din pofta de cearta impotriva celor bine hotarate, si acestea sa fie zise pentru laici. Iar daca vreunul dintre proiestosii Bisericii, episcop ori presbiter ori diacon, va indrazni dupa hotararea aceasta, sa se osebeasca spre zapacirea popoarelor si spre tulburarea bisericilor si sa serbeze Pastile cu evreii; Sfantul Sinod a judecat ca acela sa fie strain de Biserica de acum inainte ca unul ce si-a ingramadit pacatele nu numai siesi, ci s-a facut multora pricina de stricaciune si de zapacire si numai pe acestia ii cateriseste din slujba, ci si pe cei ce voi indrazni sa se impartaseasca cu acestia dupa caterisire. Iar cei caterisiti sa se lipseasca si de cinstea exterioara, de care i-a facut partasi sfantul canon si preotia lui Dumnezeu”. Acest canon este recunoscut de toate celelalte sinoade ecumenice si intareste inca o data decizia Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea. In urma masurilor luate de Sinodul local din Antiohia, neconcordante au mai existat, in ce priveste data Pastilor, dar tot mai restranse, astfel incat in anul 784 nu s-au mai semnalat nepotriviri in aceasta privinta. Apusul s- conformat randuielilor Sinodului I Ecumenic, pana in sec. XVI cand papa Grigorie XIII aduce noi schimbari in Biserica Romei.

La anul 1582, papa Grigorie XIII, a introdus o noua pascalie (calculare a datei Pastilor), dar care a fost admisa doar in Apus. Astfel s-a creat un nou decalaj intre serbarea Pastilor in Rasarit si serbarea Pastilor in Apus. Rasaritenii au respins categoric schimbarea randuielii serbarii Pastilor introdusa de papa Grigore XIII. Calculul datei Pastilor facut de Apuseni este gresit, deoarece incalca decizia Sinodului Apostolic exprimata in canonul 7. In mai multi ani se intampla ca Pastile sarbatorit de catolici sa cada in aceeasi data cu cel iudaic. Asa s-a intamplat si anul acesta (2015) caci in ziua cand Biserica de Rasarit sarbatorea Intrarea in Ierusalim a Mantuitorului (Floriile), Biserica Romei si mozaicii (iudeii) serbau deodata Pastile la Ierusalim.

Istoria venirii Sfintei Lumini la Mormantul Mantuitorului, arata ca odata cu hotararea Sinodului I Ecumenic referitoare la data Pastilor, Sfanta Lumina vine asa cum s-a decis de catre Sfintii Parinti. Astfel Mantuitorul Iisus Hristos confirma an de an, ca fiind valida, decizia celor 318 Parinti de la Nicea.

In “Pidalionul” tiparit de Manastirea Petru Voda in anul 2007, pag. 42-44, la nota de subsol, sunt enumerate mai multe minuni care se petrec doar la Pastile serbat conform canoanelor sus amintite. Pe langa acestea amintim minunea venirii Sfintei Lumini de la Ierusalim.

In anul 1112, cand armatele papei (cruciadele) stapaneau in Ierusalim, catolicii i-au scos afara pe ortodocsi din Sfantul Mormant, sperand ca astfel sa primeasca ei aceasta Lumina dumnezeiasca. Vazand imparatul Balduin ca nu se petrece minunea, a trimis o garda militara care sa-l aduca pe patriarhul ortodox la Sfantul Mormant. Indata ce a venit patriarhul, a intrat in Sfantul Mormant si Sfanta Lumina a venit indata in lumanarea sa.

In anul 1421, cand Ierusalimul se afla sub stapanirea sultanului musulman Murat al Egiptului, armenii au cerut sa stea ei la Sfantul Mormant pentru a primi ei Lumina. In timpul acesta, patriarhul Sofronie, impreuna cu poporul drept credincios statea la usa bisericii Invierii, langa un stalp. In acel an, Lumina nu a venit in Sfantul Mormant ci a lovit stalpul de la intrare langa care statea patriarhul. Astfe a crapat stalpul si din acea crapatura Lumina a ricosat exact in fitilul lumanarii patriarhului orthodox. Seful garzii musulmane care a vazut minunea a exclamat cu voce tare: “Hristos este fiul lui Dumnezeu si a inviat a treia zi din morti! Una este credinta adevarata: a ortodocsilor!”. In acel moment a fost omorat de catre musulmani, primind cununa muceniciei pentru marturisirea fara teama a dreptei credinte pe care in acel moment o descoperise. Moastele sale se afla in biserica Sfantului Iacov.
Astfel de exemple pot umple o carte, ele pot fi gasite in “Istoria Sfantului Mormant” constituind o dovada incontestabila a dreptei credinte si a datei serbarii corecte a Invierii Domnului Iisus Hristos. In anul 2007, am vazut aceasta Lumina cu ochii mei. In acel an Pastile cadeau in aceeasi zi la toti crestinii. Au intrat de dimineata catolicii, apoi armenii, coptii, iar la ora 14,00 a intrat patriarhul orthodox al Ierusalimului. La doua minute dupa ce acesta a intrat in Mormant a venit Lumina, putand fi vazuta de catre toti care erau de fata. La cateva persoane, de langa mine, lumanarile li s-au aprins instantaneu cu a patriarhului. Astfel, prin mana patriarhului orthodox, la usa baldachinului au primit Lumina si catolicii, coptii, armenii etc.


Data Pastilor, arata comuniunea intre Biserici[1]. Toata Ortodoxia, serbeaza Pastile la aceeasi data, astfel toate Bisericile surori, a Greciei, a Ierusalimului, a Serbiei, a Rusiei, a Romaniei, a Bulgariei, a Georgiei etc. traiesc intr-o deplina comuniune, se bucura impreuna de Lumina lui Hristos prin Invierea Sa din morti. Revenirea catolicilor, si a celor care au schimbat in timp data serbarii Pastilor, ar fi un prim pas de revenire la crestinismul primar propovaduit de catre Sfintii Apostoli si ucenicii acestora Sfintii Parinti care au stabilit acest lucru prin randuieli ale sinoadelor. Prin incercarea lor de revenire la crestinismul primar am putea spune ca se poate tinde spre o unitate reala in Duh si Adevar prin care “Toti sa fie Una” cum spune si invatatura Mantuitorului.

O exceptie face ritul greco-catolic al Bisericii Romano-Catolice, care a fost infiintat in tarile ortodoxe pentru a face prozelitism. Decizia serbarii pastilor odata cu ortodocsii este venita in greco-catolicism ca o strategie, deoarece multi dintre credinciosii uniti cu Roma din tarile ortodoxe si-au manifestat intentia revenirii la ortodoxie. Pentru a-si pastra numarul de adepti, Biserica Romei a ingaduit ca ritul greco-catolic (din tarile ortodoxe) sa pastreze datinile, sarbatorile si cultul asemenea cum le au ortodocsii. Acest rit catolic este supus in totalitate episcopului Romei si Bisericii Apusene. Astfel ritul greco-catolic are in invatatura de credinta toate ereziile apusene, delimitandu-se si prin aceasta de crestinismul primar autentic.

Calcularea datei Pastilor se face in functie de randuielile stabilite de catre Sfintii Parinti, conform canoanelor mentionate mai sus. Astfel cea mai devreme data a serbarii Pastilor  poate fi in 22 martie, iar cea mai tarzie in 25 mai. Anumite sarbatori ca: “Izvorul Tamaduirii”, “Inaltarea Mantuitorului la Cer”, “Rusaliile” etc., sunt stabilite in functie de data serbarii Pastilor. Date amanuntite istorice, canonice si calcule despre serbarea datei Pastilor pot fi gasite in revista “Ortodoxia” nr. 3 (iulie-septembrie), 1964, pag. 334 s.u., intr-un studio detaliat realizat de Teodor M. Popescu.



[1] In 1923 unele tari ortodoxe au adoptat calendarul indreptat (printre care Romania, Grecia etc.). Astfel sarbatorile cu data fixa au fost decalate cu 13 zile. Data Pastilor nu este cu data fixa, ea pastrand aceeasi randuiala in toate tarile ortodoxe. Astfel, atat patriarhiile care au acceptat schimbarea calendarului, cat si cele care nu au schimbat (deocamdata) calendarul au ramas in comuniune reciproca prin serbarea datei Pastilor, aceeasi dogma, cult etc. La consfatuirea reprezentantilor Bisericilor Ortodoxe de la Moscova (anul 1948) s-a convenit ca toate Bisericile locale care au adoptat noul calendar sa pastreze data Pastilor comuna, iar in ce priveste datele decalate, fiecare credincios dintr-o patriarhie sa respecte calendarul de pe teritoriul canonic al patriarhiei unde se gaseste. Oferim urmatorul exemplu: daca un cleric sau credincios roman sau grec (care tine calendarul nou) merge in Rusia sau la Ierusalim, in perioada cat se gaseste in teritoriul canonic al Patriarhiei Moscovei sau a Ierusalimului, trebuie sa pastreze calendarul vechi pe care il are Biserica Rusa sic ea a Ierusalimului. Daca un credincios rus vine in Romania, trebuie sa pastreze calendarul indreptat pe care il foloseste Biserica Romana. Aceasta hotarare semnata de toate Patriarhiile Ortodoxe din lume este obligatorie pentru toti clericii si credinciosii Bisericii Ortodoxe, indiferent care calendar il foloseste patriarhia din care face parte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu