Parintele Ioanichie Balan - Sfaturi duhovnicesti (1994)

Virgiliu Gheorghe - Educația pentru viață, Trinitas (27 04 2015)

Aniversare: IPS Justinian Chira a implinit 94 de ani

Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului, Inaltpreasfintitului Arhiepiscop Justinian Chira, implineste joi, 28 mai, varsta de 94 de ani.

Acesta s-a nascut in localitatea Plopis din judetul Maramures, intr-o familie de tarani, primind numele de Ioan. In perioada 1927-1934 a urmat scoala primara in satul natal, dupa care, intre 1934 si 1936, cursurile Liceului Ortodox de baieti „Simion Stefan” din Cluj.

Doisprezece principii de vieţuire creştină ale lui Valeriu Gafencu si Ioan Ianolide

După 1990 s-a scris tot mai mult despre cel supranumit „Sfântul închisorilor“, adică Valeriu Gafencu. Fusese arestat şi condamnat la ani grei de închisoare în vremea regimului antonescian pentru că ar fi participat la rebeliunea legionară din Iaşi. În aceeaşi temniţă i-a urmat un alt condamnat, care ar fi activat într-o organizaţie interzisă, precum tineretul legionar, acesta fiind Ioan Ianolide.

Gafencu a fost cel care, printr-o aleasă trăire creştină, a imprimat colegilor de suferinţă câteva principii de vieţuire în spiritul Evangheliei, mai apoi propovăduite de Ianolide. Pentru aceasta, Ianolide a fost condamnat în 1959 la ani 25 de ani de muncă silnică. Aceste principii erau în număr de 12, numărul apostolilor lui Hristos, şi ofereau suferinzilor din detenţie adevărate coordonate în trăirea creştină.

Conform documentelor de arhivă, acestea sunt:

1. Principiul dragostei. Supunem întru totul iubirea noastră iubirii lui Dumnezeu şi în ea ne iubim unii pe alţii;

Parintele Arsenie Boca: "Fara darul preotilor, al iertarii pacatelor, nimeni nu se mantuieste"

Sa luam aminte - Arsenie Boca: "Toţi cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii căci sub orice plăcere e încolăcit un şarpe"

Deci vremea de luptă are o clipă de mare cumpănă, şi anume: dacă mintea nu-şi aduce aminte cu credinţă de "Doamne Iisuse...", i se întâmplă că încuviinţează momeala vrăjmaşului. Aici e graniţa între lupta după lege şi căderea în fărădelege. Deci, mintea căzută în hotarul fărădelegii, dă încuviinţarea ei voinţei, căreia încă-i suflă vicleanul boarea ameţirii. Voinţa ia hotărârea întotdeauna după sfatul minţii şi niciodată înainte.

         Darul libertăţii voinţei ni l-a dat Dumnezeu ca pe o mare cinste, şi prin el avem a spori până la măsuri dumnezeieşti. Iată de ce toată strădania dezrobirii puterilor sufleteşti, din patimile contra firii, duce de fapt la redobândirea libertăţii de fii ai lui Dumnezeu, de fii ai adevărului, care face liberi pe cei ce stau în adevăr şi nu stau în minciună şi-n tatăl minciunii. Prin darul libertăţii voiţei, avem de suit de la chip la asemănare. Pentru refacerea sau crearea din nou a omului a venit Dumnezeu între oameni şi tot de aceea petrece cu noi, cu fiecare rând de oameni, în tot chipul silindu-se să ne dezlege libertatea voinţei din lanţuri străine, iar noi nepricepuţii, după puţin, iarăşi ne predăm spre şi mai grele lanţuri. Iubirea înclină libertatea ca pe o cumpănă.

Cantari inchinate Maicii Domnului

Cu cât cineva urcă mai sus pe scara pocăinţei, în aceeaşi măsură urcă pe treptele sfinţeniei

Neexperienţa lucrării practice în viaţa duhovnicească naşte la omul contemporan multe semne de întrebare, pe care le auzim continuu în întâlnirile şi discuţiile noastre zilnice. Sfinţenia, adică desăvârşirea după Dumnezeu în înţelesul ei esenţial, aproape întotdeauna se explică greşit de către cei care se află departe de adevărata experienţă...

Fiecare dintre noi este cu putinţă să guste o parte din sfinţenie, căci nevoinţa şi calea spre desăvârşita sfinţenie trec prin anumite grade şi stadii. Calea care duce la sfinţenie şi la desăvârşirea în Hristos este pocăinţa, deoarece „toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. Cu cât cineva urcă mai sus pe scara pocăinţei, în aceeaşi măsură urcă pe treptele sfinţeniei.

Diavolul desfrâului

 Eu sunt diavolul desfrâului, al luxului și al sulemenirii. Pe toate drumurile mă plimb vesel, zâmbesc la toate răspântiile, mă odihnesc şi mă răsfăț cel mai mult la petreceri, îndulcesc ochii tinerilor, sparg vasele cele mai cinstite, înşel minţile cele mai lăudate. Stau neizgonit chiar în casele căsătoriţilor, nu sunt departe nici de casele văduvelor, umblu peste tot şi intru nepoftit dacă omul nu are uşile şi ferestrele zăvorâte şi încuiate cu cheile credinţei şi ale sfinţeniilor din Biserică. 

Aşa îmi bat joc de trupurile cele mai tinere, pătez obrajii cei mai curaţi, amăgesc pe mamele cele mai tinere, iar uneori umplu de necinste şi pe cele mai în vârstă. Eu, duhul desfrânării, bat la poarta fiecărui muritor, deschid uşa multor case şi fereastra multor inimi, înmoi cugetele cele mai tari şi şoptesc tuturor la ureche. Eu le învăț pe femei cum să se împodobească mai frumos, să stea cât mai mult în fața oglinzii, ca să atragă pe bărbați în păcatul desfrânării. Eu le învăț să-și cumpere haine luxoase, să umble cât mai dezgolite, să se machieze și să se sluțească.

Hristos s-a Inaltat!

19 mai: La pomenirea celor 13 mucenici din Kadara sau cum au înțeles papistasii unirea

19 MAI: POMENIREA CELOR TREISPREZECE MUCENICI DIN MĂNĂSTIREA KADARA DIN CIPRU: IOAN, egumenul, CONON, VARNAVA, GHENADIE, GHERASIM, GHERMAN, TEOCTIST, IEREMIA, IOSIF, MARCU, CHIRIL, TEOGNOST şi MAXIM[2]

 

Pe la anul 1228, doi pustnici, Ioan şi Conon, plecând din Sfântul Munte, au ajuns în Cipru care se afla la acea vreme sub ocupaţie romano-catolică[3]. După ce au vieţuit un timp în vestitele mănăstiri Mahera şi cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, s-au stabilit în însingurata Mănăstire a Născătoarei de Dumnezeu din Kadara. Virtuţile şi nevoinţele pustniceşti i-au făcut repede cunoscuţi în popor, care alerga la ei ca la un izvor de apă vie în stare să readucă la viaţă credinţa sa împilată.

Arhiepiscopul romano-catolic din Levkosia, pe nume Evstorghie, temându-se că această faimă va zădărnici planurile sale, a trimis doi oameni de-ai săi în mănăstire cu scopul de a-i supune pe sfinţii monahi. În încercarea lor de a-i convinge că Dumnezeiasca Liturghie trebuie să se săvârşească cu azimă (pâine nedospită), Ioan a propus ca cele două părţi să săvârşească separat Liturghia, iar apoi să intre împreună într-un cuptor aprins, pentru ca focul să dovedească a cui credinţă este cea adevărată, dar romano-catolicii au refuzat şi au plecat. Cei treisprezece Părinţi au petrecut noaptea următoare în rugăciuni de mulţumire, iar dimineaţa au pornit spre Levkosia. Pe drum, poporul alerga într-un suflet spre sfinţii mărturisitori ca să primească binecuvântarea lor.

O jumatate de ora de rugaciune a lui Iisus valoreaza cât trei ore de somn adânc

O jumatate de ora de rugaciune a lui Iisus valoreaza cât trei ore de somn adânc.

Îndelunga rostire a rugaciunii lui Iisus îl odihneste pe om si-l calmeaza. Chiar si din acest punct de vedere, este o doctorie întaritoare pentru organism. Asadar dragul meu parinte, înveleste-ti toate lucrarile în mantia de aur a rugaciunii lui Iisus. Multi au necazuri si destui frati se mâhnesc si sufera în nevointa lor duhovniceasca din cauza faptului ca lucreaza mai mult cu ratiunea, iar nu cu inima.a.

Prof. Virgiliu Gheorghe – "Drumul către familie"

A treia scriere-testament ramasa de la Ioan Ianolide

Dupa publicarea in 2006 a scrierilor revizuite si ordonate la Manastirea Diaconesti, salvate si ramase de la unul dintre cei mai chinuiti dar si adanci analisti ai detentiilor anti-sistem din Romania, Ioan Ianolide (1919-1986), frate de celula cu mai cunoscutul marturisitor si mucenic Valeriu Gafencu – scrieri cumulate in volumul “Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua” (Ed. Bonifaciu), si dupa publicarea in 2009 a unui nou volum de scrieri ramase de la supravietuitorul si martorul Ioan Ianolide, sub titlul “Detinutul profet. Predanie a marturisitorilor romani din inchisori” (Ed. Bonifaciu), de foarte curand aceeasi editura a publicat o alta parte a scrierilor mostenite de la Ioan Ianolide – care au fost stranse in volumul “Testamentul unui nebun” (Ed. Bonifaciu, 2015).

Cartea “este mărturisirea unui om întemniţat 23 de ani sub trei regimuri politice diferite. Eliberat in 1964, a vrut să schimbe celula închisorii cu chilia monahală, dar i s-a interzis. A rămas să locuiască într-un apartament anonim din blocurile uniforme ale Bucureştiului, lucrând ca muncitor la o cooperativă de produse artizanale. Sufletul său clocotea însă de tumultul amintirilor, de nevoia de a împărtăşi oamenilor experienţa tragică dobândită atât amar de ani petrecuţi printre sfinţi şi demoni. De aceea, în singurătatea camerei sale, fostul deţinut a început să-şi scrie memoriile, ascunzând pagină după pagină în suportul paralelipipedic al unei veioze cu picior din odaie. Cu riscul propiei vieţi, Ioan Ianolide a salvat astfel adevărul despre un trecut pe care Securitatea l-ar fi vrut îngropat odata cu trăitorii lui“(extras din prezentarea Editurii Bonifaciu).

Sursa: ANOMISMIA

Care sunt cuvintele prin care scăpăm de mândrie?

Dacă voieşti să birui slava deşartă, să nu iubeşti laudele, nici cinstirile, nici hainele scumpe, nici locurile de frunte, nici întâietăţile, ci, dimpo­trivă, să te bucuri când eşti ocărât şi necinstit şi să te mustri pe tine însuţi că eşti mai păcătos de­cât toţi păcătoşii.

Dacă vrei să înfrângi trufia, despre nimic din ceea ce faci să nu zici că se face prin ostenelile tale sau prin puterile tale, ci fie că posteşti, fie că petreci vremea în priveghere, fie că dormi pe pământul gol, fie că te îndeletniceşti cu cântarea psalmilor, fie că faci multe metanii până la pă­mânt, să zici: „Numai cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu ocrotirea lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea şi nu cu strădania mea”. (Sfântul Efrem Sirul)

(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, p. 83)

Valeriu Gafencu rămâne cetăţean de onoare la Târgul Ocna! Sentinţă definitivă a Curţii de Apel Bacău

Am primit îmbucurătoarea veste că instanţa Curţii de Apel Bacău a respins apelul formulat de Consiliul Local Târgul Ocna împotriva sentinţei Tribunalului Bacău din noiembrie 2014, prin care era anulată hotărârea de retragere a titlului de cetăţean de onoare acordat post-mortem fostului deţinut politic Valeriu Gafencu. Sentinţa este definitivă.

În acest ceas de bucurie pentru creştinii din România, se cuvine să mulţumim în mod deosebit tânărului Alexandru Costache – Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, cel care a coordonat toată această acţiune în justiţie, avocatului Mihai Novac şi familie Cristolovean pentru întregul suport şi implicarea care au făcut posibil acest act de reparaţie morală şi juridică.

Cu amănunte va reveni chiar dl Alexandru Costache, cel mai în drept să vorbească despre acest proces.

Buciumul.ro

Lacrimi la Râpa Robilor

Părintele Justin Pârvu - Despre ziua de 14 mai

Jean-Claude Larchet despre împărtăşirea deasă

Un tânăr român, aflat recent în călătorie în Franţa se declara mirat de faptul că în bisericile ortodoxe occidentale (în special în cele ruseşti) credincioşii se împărtăşesc în număr mare şi în des. El vedea în această practică o influenţă a catolicismului sau a protestantismului. Aceasta viziune asupra lucrurilor este inexactă din mai multe puncte de vedere.

În timpurile apostolice şi până în secolul al IV-lea împărtăşirea deasă şi chiar zilnică era o practică normală. Părinţii o încurajau călduros. Numeroşi Părinţi și scriitori ai Bisericii – Tertulian, Clement al Alexandriei, Origen, Ciprian al Cartaginei, Chiril al Alexandriei, Ambrozie al Mediolanului, Hilarie de Poitiers, Augustin, Ioan Casian – vedeau în cuvintele rugăciunii Tatăl nostru «pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi», o cerere către Dumnezeu pentru a putea primi în fiecare zi pâinea euharistică. Tertulian scria: «Creştinii ating în fiecare zi trupul Domnului». Sfântul Ciprian constata: «Creştinii se împărtăşesc în toate zilele, daca nu au făcut păcate grave», iar Sfântul Vasile cel Mare spune: « Împărtăşirea zilnică şi participarea la Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos sunt bune şi utile, pentru că El însuşi spune «Cine mănâncă Trupul meu şi bea Sângele meu rămâne întru mine şi eu întru el şi va avea viaţă veşnică» (Ioan 6, 55). Cine se poate îndoi că împărtăşirea deasă este echivalentul vieţii veşnice ? Noi mai puţin, căci ne împărtăşim de patru ori pe săptămână: duminica, miercurea, vinerea şi sâmbăta şi în alte zile, daca este pomenirea unui sfânt.» (Canonul 94).

Parintele Justin Parvu: "Patima desfrânării nu ţine numai de trup ci alterează cumplit şi mintea, ducând la devieri de comportament şi anomalii în gândire"

O mare problemă a traiului trupesc pe care-l promovează civilizaţia de astăzi este desfrânarea. Această patimă este considerată o stare de normalitate, de către unii. În ce constă răutatea ei? Desfrânarea este patimă, este o deviere de la normal.

Desfrânatul este un om îndobitocit, redus doar la trup, un om văduvit de sănătatea sufletului, care ajunge să le judece pe toate după patima sa. Oamenii aceştia sunt o pacoste pentru societate.

Cel mai grav este că acum mulţi se încurcă în astfel de lucrurile de la vârste fragede, 12-14 ani, lucru la care contribuie din plin societatea, şcoala, televiziunea, întrun cuvânt educaţia de azi.

Patima desfrânării nu ţine numai de trup, ci alterează cumplit şi mintea, ducând la devieri de comportament şi în gândire. Cei ce se întinează cu această patimă din tinereţe se îmbolnăvesc adesea şi nu mai pot da naştere la copii, sau nasc copii bolnavi, cu malformaţii şi deficienţe psihice. Şi nici viaţa de familie nu merge bine, intervin o multitudine de probleme pe care nu sunt în stare să le depăşească.

Datorită acestei patimi soţii nu se pot înţelege între ei, nu au o relaţie normală şi nu pot întemeia un cămin fericit, cu o viaţă normală.

Selecţie din interviurile Părintelui Iustin Pârvu, publicate în revista Glasul Monahilor

"Experimentul Pitesti", iadul care i-a ingrozit chiar si pe sefii PCR. Detinutii erau obligati sa isi tortureze prietenii

Deceneu si dacii: un proiect sincretist de nuanta New Age realizat de sculptorul valcean Ivan Jinaru. Un amestec religios intre ortodoxia romaneasca si paganismul dacilor.

Preluare dupa Astradrom

Un proiect monstruos care arata un fals nationalism a fost realizat de catre artistul plastic valcean - sculptorul Ivan Jinaru. Proiectul  pare a fi un kitsch de nuanta New-Age-ista care promoveaza amestecul religios dintre ortodoxie si zalmoxianismul pagan al zeilor dacici.

Vedere in detaliu

Vedere in detaliu

Autorul l-a intitulat: "Deceneu si dacii". Acest proiect imita columna lui Traian si se vrea asezat in Bucuresti, tocmai in fata cladirii Parlamentului Romaniei. In centru are o columnă înaltă de 33 de metri, deasupra căreia se află Deceneu și statuile laterale ale lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ferdinand I, Burebista, Constantin Brâncuși, Mihai Eminescu și George Enescu. In acelasi proiect sunt introdusi duhovnicii ortodocsi Iustin Parvu si Arsenie Boca. Printre sustinatori il gasim si pe ezoteristul Dorel Vișan alaturi de alti cantareti de muzica populara.

Proiectul este mult mediatizat in mediile ezoterice si pentru promovarea lui s-a folosit un cuvant al istoricului si teologului Dan Zamfirescu. Din pacate nu se relateaza sursa pentru a se putea verifica daca citatul exista in realitate si daca este pus in contextul real din care a fost

preluat.

Viata Sfintei Sofia cea Noua

Sfanta Cuvioasa Sofia, care s-a nevoit in Manastirea Kleisoura, este praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 6 mai. Sophia Saoulidi s-a nascut in anul 1883, intr-o localitate din Trapezunt, in Pont, Asia Mica. Parintii sai se numeau Amanatiu si Maria.

In anul 1907, ea s-a casatorit in aceeasi localitate, cu Iordan Hortokoridu. Dupa numai sapte ani, insa, in anul 1914, sotul ei a disparut, fara urma, ea ramanand singura, cu un copil nou-nascut. Nu dupa multa vreme, pruncul a murit si el. Aceste tragedii au facut-o pe Sofia sa devina din ce in ce mai credincioasa, adancindu-se intr-un sentiment curat de pocainta.

Sfantul Nicolae Velimirovici: Cu Europa întunecoasă şi rău-mirositoare, ori cu Hristos?

Hristos spune Europei că este botezată în numele Lui şi că trebuie să-i rămână credincioasă Lui şi Evangheliei Sale. La acestea, Europa învinuită răspunde:

Toate credinţele sunt la fel. Aceasta ne-au spus-o enciclopediştii francezi. Iar nimeni nu poate fi silit să creadă în vreuna dintr-însele. Europa tolerează religiile ca pe nişte superstiţii populare din pricina intereselor ei imperialiste, dar ea însăşi nu ţine de nici o credinţă. Când îşi va împlini ţelurile politice, atunci se va descotorosi îndată de acele superstiţii populare.

Părintele Justin și minunea din viața noastră

Se împlinește un an de când părintele Iustin ne protejează de acolo de sus, din rândul cetelor îngerești.  De când a plecat la Domnul, ne simțim singuri, nemângâiați de dragostea lui către oameni.

Contactul nostru cu părintele Iustin a început în anul 2009, atunci când am aflat de existența părintelui și când viața ne-a îndrumat pașii spre chilia bătrânului (așa cum îl numeau călugării mai tineri din obștea Mănăstirii Petru Vodă). În momentul în care ochii ni s-au intersectat cu cei ai părintelui Iustin, brusc s-au umplut de lacrimi, de lacrimi necontrolate. Pentru că acolo, în ochii părintelui, se vedea o liniște din altă lume.

Sf. Ioan Gura de Aur: "Fiecare zi ar trebui să fie sărbătoare pentru creştin"

Dumnezeu porunci Iudeilor să ţină numai trei sărbători. Nouă, să ţinem fără încetare, de vreme ce pentru noi fiecare zi este o zi de sărbătoare.

Ca să vă lămuresc că aşa este, vă voi arăta temeiul sărbătorilor noastre, şi veţi vedea cum că este sărbătoare în toate zilele.

Cea dintâi dintre sărbătorile noastre este Bobotează. Care îi este temeiul? Că “Dumnezeu a fost văzut pe pământ şi s-a amestecat cu oamenii…” cu alte cuvinte că Dumnezeu, singurul Fiu al lui Dumnezeu, a fost printre noi. Că El este necontenit cu noi. “Sunt cu voi – este scris – mereu, până la sfârşirea veacurilor”. Aşadar, putem serba Bobotează în fiecare zi.

Actorul Jonathan Jackson si drumul spre Ortodoxie

Reportaj Atlas TV Vrancea: Arhimandrit Justin Parvu - Mănăstirea Petru Vodă

Pedeapsa înfricoșătoare a celor care hulesc sfintele icoane

În vara anului 1991, o femeie sectantă din comuna Frătăuți-Suceava s-a dus la soacra ei, o creştină foarte evlavioasă, bolnavă. Nora, văzând pe perete o icoană mare, frumoasă a Maicii Domnului, la care se ruga bătrâna ziua și noaptea cu lacrimi, i-a zis cu mânie: „Mamă, nu te mai închina la icoane, căci icoanele sunt idoli!”

Apoi, pornindu-se cu furie, a luat icoana de pe perete și a aruncat-o în sobă, fiind jeratic mult, și a ars sfânta icoană. Atunci, bătrâna a plâns și cu lacrimi i-a zis din patul suferinței: „Eu sunt bolnavă și neputincioasă, și nu pot să-ți fac nimic, dar o să te ardă Maica Domnului. Tu vei vedea!”

Corul maicilor de la Mănăstirea Paltin - Petru Vodă în Catedrala Mitropolitană din Iași

Parintele Justin Parvu: Să ne ferească Dumnezeu de ajutorul Occidentului!

Să nu mai avem participarea aceasta rece la durerile celor din jur![1]

Nu e de ajuns ca Biserica să facă cele şapte laude şi o liturghie. Ea trebuie să se implice în educarea poporului, să construiască şcoli, grădiniţe, cămine care sunt principalele elemente de formare şi menţinere a poporului nostru. Şi Dostoievski spune că mănăstirile trebuie să fie şcoala de formare a mojicului.Din păcate există o lipsă de unitate şi în monahism în ceea ce priveşte lupta de apărare a vieţii spirituale. Nici monahul nu mai are lumina îngerului, nici creştinul lumina călugărului. Viaţa noastră ortodoxă s-a depărtat de practica şi de nevoile creştinului.

Acum câţiva ani eram într-un spital, într-un salon unde erau şi câţiva catolici. În două săptămâni, preotul catolic a venit de vreo şase ori, i-a spovedit, i-a împărtăşit – şi asta era pe vremea lui Ceauşescu. Majoritatea bolnavilor din salon erau ortodocşi şi n-am văzut niciun preot ortodox să se apropie, să se intereseze de evoluţia acelor credincioşi. Noi recomandăm viaţă creştină şi trăim cu teorie foarte multă, dar practic, preotul nu este în mijlocul lipsurilor credincioşilor. Preotul nu trebuie să ia doar bănuţul, mai mult trebuie să dea decât să ia. Să iei de la doi, trei şi să dai la al patrulea aflat în nevoie, să te implici în viaţa lor. Să nu mai avem participarea aceasta rece la durerile celor din jur! Unitatea noastră constă în dragostea pe care o manifestăm în suferinţa acestui popor.

Să ne ferească Dumnezeu de ajutorul Occidentului!

Din ’89 până în zilele noastre noi ne-am depărtat şi mai mult de misiunea noastră. Vin străinii cu ajutoare şi românul tăbară pe maşina lor, iar eu n-am văzut să vină străinul să te ajute dacă nu are şi ceva dedesubt. Toate invitaţiile oarbe de intrare în NATO, în UE nu sunt altceva decât destrămarea noastră morală şi spirituală. Să ne ferească Dumnezeu de ajutorul Occidentului!

Din punct de vedere spiritual, sprijinul nostru este mai degrabă în Răsărit pentru că acolo pământul a sângerat eroi, martiri care permanent formează o lume între cer şi pământ. Această forţă spirituală a ruşilor este extraordinar de puternică. Când spun Rusia nu mă gândesc la cea politică şi economică, ci la Rusia pravoslavnică continuată prin eroismul dizidenţei. Dacă la ora actuală Rusia ar începe o politică de unitate a forţelor ortodoxe, ar întoarce lumea pe dos. Când neamţul se găsea la porţile Stalingradului, Stalin a scos patriarhul şi toată creştinătatea şi le-a zis: „Puneţi mâna pe arme şi apăraţi-vă drepturile, Biserica şi pământul” şi i-a cucerit şi i-a dat peste cap şi pe nemţi. Or, pe occidentali este prea târziu ca să-i convingi să se ataşeze de forţa spirituală a ortodoxiei.

O noua carte cu marturii despre Parintele Arsenie Boca

La Editura Ortodoxia a aparut o noua carte cu marturii despre Parintele Arsenie Boca (volum coordonat de Vlad Herman)

O icoana din Vaslui cu Parintele Arsenie Boca "plange" de zile intregi

Trădarea lui Iuda: Transferarea Lavrei Pociaev către Statul Ucrainean

Deputații Consiliului General din Ternopol au votat pentru transferarea dreptului de proprietate asupra Lavra Poceaev catre Statul Ucrainean.

Aceasta s-a intamplat, de fapt, in Sfanta si Marea Joie din Postul Mare al Pastilor, dar Lavra nu a fost informata, ci a aflat mai nou din mass-media.

Deputații si-au afirmat sprijinul, în timpul sesiunii lor, facand apel la Primul-Ministru al Ucrainei, Yatsenyuk, potrivit presei ucrainene, și adresandu-se Cabinetului de Miniștri, prin solicitarea ca proprietatea să fie confiscata Bisericii Ortodoxe a Ucrainei. Lavra nu a fost informata in legatura cu acest proiect, care vizeaza clădirile manastirii și bisericile complexului mănăstirii, decat din mass-media.