Viata Sfintei Sofia cea Noua

Sfanta Cuvioasa Sofia, care s-a nevoit in Manastirea Kleisoura, este praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 6 mai. Sophia Saoulidi s-a nascut in anul 1883, intr-o localitate din Trapezunt, in Pont, Asia Mica. Parintii sai se numeau Amanatiu si Maria.

In anul 1907, ea s-a casatorit in aceeasi localitate, cu Iordan Hortokoridu. Dupa numai sapte ani, insa, in anul 1914, sotul ei a disparut, fara urma, ea ramanand singura, cu un copil nou-nascut. Nu dupa multa vreme, pruncul a murit si el. Aceste tragedii au facut-o pe Sofia sa devina din ce in ce mai credincioasa, adancindu-se intr-un sentiment curat de pocainta.

Sfanta Sofia si-a inceput viata ascetica in Pont, intr-un munte indepartat de localitatea natala. Pe cand se afla in acest loc, in post si rugaciune, sfintei i s-a infatisat Sfantul Gheorghe, care i-a spus sa ii anunte pe locuitorii dintr-o localitate apropiata de apropierea unei persecutii. Fiind instiintati, locuitorii au parasit satul, iar persecutorii nu au izbutit nimic, plecand.

Adesea, sfanta obisnuia sa spuna: "Unul este Domnul si una este Doamna (referindu-se la Mantuitorul Iisus Hristos si la Maica Domnului), iar noi, restul, sunte frati si surori." Toata viata ei, Sfanta Sofia s-a aratat a fi un model de simplitate, mai ales pentru femei, iar fiecare cuvant pe care il rostea era imbracat in smerenie si dragoste. Ca si in cazul Sfintilor nebuni pentru Hristos, sfanta nu a fost recunoscuta si apreciata de cei mandri si neatenti la cele duhovnicesti ale vietii.

Sfanta Sofia a sosit in Grecia in anul 1919, ca intr-un exil. Cand a ajuns in port, Maica Domnului i s-a infatisat acesteia si i-a spus: "Vino in casa mea!" Intreband cine este si unde se afla casa ei, Maica Domnului i-a raspuns: "Eu locuiesc in Kleisoura." Astfel, sfanta a mers si a intrat in Manastirea Nasterea Maicii Domnului, din Kleisoura, in regiunea Kastoria. Pe atunci, manastirea era condusa de cuviosul staret Grigorie Magdalis, un parinte venit din Sfantul Munte Athos. Acestuia i-a devenit sfanta ucenica, in ascultare si rugaciune.

Primind binecuvantare de la Maica Domnului, sfanta a locuit mai intai in cuptorul din bucatarie, unde se aprindea focul. In acest loc se odihnea Sfanta Sofia, vreme de vreo doua ceasuri, in fiecare noapte, restul timpului petrecandu-l in genunchi, in rugaciune. In vremea iernii, acest loc era foarte friguros, iar picaturile de apa, care cadeau pe cos, o udau adesea. Ea se ingrijea cu nespusa dragoste sa aprinda intotdeauna candela, inaintea icoanei Maicii Domnului.

 

Nu dupa multa vreme, oamenii cei iubitori de smerenie au inceput sa o indrageasca si sa o caute, pentru sfatuire. Adesea, sfanta le spunea pe nume si le vorbea despre problemele lor mai inainte chiar ca ei sa spuna ceva. Era binecuvantata de Dumnezeu cu daruri duhovnicesti. Veneau la ea oameni din regiune, din Tesalonic, dar si din indepartata Atena. Printre acestia s-a numarat si parintele Leonidas Paraskevopulos, care a ajuns mai apoi mitropolit. Acesta din urma, referindu-se la Sfanta Sofia, le spunea celor din obste: "Aveti o mare comoara in acest loc."

Imbracata cu haine vechi si rupte, sfanta se acoperea cu o patura gaurita. Pentru aceasta, multi crestini ii aduceau haine bune, insa ea le lua cu o mana si le daruia cu cealalta mana, celor mai saraci decat ea. Purta intotdeauna capul acoperit cu o basma neagra. De cand a plecat din Pont, sfanta nu s-a mai spalat niciodata, insa acest lucru nici nu s-a observat, avand trupul sanatos. Postea tot timpul, ingaduindu-se doar putin unt-de-lemn, in zilele de praznic si in duminici.

De multe ori, crestinii ii daruiau bani, pe care sfanta in dosea intr-un loc ascuns. Mai apoi, cand intalnea oameni sarmani, ea daruia toti acei bani. Desi a vazut mai multe lucruri necuviincioase, savarsite de preoti si de mireni, sfanta nu a judecat niciodata pe nimeni. In astfel de cazuri, sfanta spunea: "Acopera neputintele altora cu iertarea, pentru ca si Dumnezeu sa le acopere pe ale tale."

 

Din ce in ce mai multi crestini veneau la Sfanta Sofia, pentru binecuvantare si sfatuire, in timp ce unii radeau de ea, numind-o "nebuna". Cu adevarat ea era nebuna pentru aceasta lume, asemanandu-se in pocainta si lepadarea celor lumesti cu Sfanta Maria Egipteanca.

In anul 1967, cuvioasa a fost cuprinsa de o boala, suferind cumplite dureri. Stomacul acesteia avea rani adanci, care miroseau urat. Privindu-si durerile, sfanta spunea: "Maica Domnului va veni si imi va lua durerile. Asa mi-a fagaduit." Apoi, dupa o vreme, Maica Domnului, impreuna cu Arhanghelul Gavriil si cu Sfantul Gheorghe, au venit la ea sa o mangaie. Arhanghelul a spus: "Te vom opera acum!". La aceasta, sfanta a raspuns: "Sunt o pacatoasa, trebuie sa ma spovedesc, sa ma impartasesc, iar mai apoi sa fiu operata." La aceasta, arhanghelul a spus: "Nu vei muri, caci noi insine te vom opera." Si, astfel, sfanta s-a facut iarasi sanatoasa, in chip minunat.

De cand a avut loc schimbarea calendarului, in Grecia, Cuvioasa Sofia a inceput sa praznuiasca toate sarbatorile, atat pe stil nou, cat si pe stil vechi, spre a nu intrista pe nimeni. Cuvioasa a trecut la cele vesnice in ziua de 6 mai 1974.

"Oh, daca ai sti si ai crede ce s-a intamplat cu Domnul Iisus in zilele de miercuri si vineri, nu ai mai pune nimic in gura ta, nici paine, nici ulei. Macar nu incalca postul de miercuri si vineri. / Frica lui Dumnezeu intelepteste pe oricine. Ce este frica lui Dumnezeu? Nu este o teama sau spaima, ci o grija de a nu supara si rani pe nimeni. Aceasta este intelepciunea. Facand aceasta, Dumnezeu te va lumina, ce anume sa faci in viata. / Aduna-i pe cei saraci in jurul tau si ajuta-i, caci aceasta doreste Dumnezeu, iar nu sa trecem pe langa ei, in drum spre biserica."

Sfanta Sofia din Kleisoura a fost canonizata oficial in ziua de 1 iulie 2012, desi cinstitele ei Moaste au fost asezate, spre inchinare, in biserica Manastirii Nasterea Maicii Domnului, din Kastoria, inca din ziua de 27 noiembrie 2011.

Teodor Danalache, crestinortodox.ro