Omul, dacă apucă pe drumul arătat de Iisus, nimeni şi nimic nu-l mai poate smulge din dragostea Domnului: nici plăcerea, nici suferinţa, nici bogăţia şi puterea şi nici sărăcia şi nedreptatea. Domnul doreşte mereu revenirea la Sine şi mântuirea oamenilor. Dorul lui Dumnezeu pentru întoarcerea păcătosului este mai mare decât dorul celui mai mare sfânt după Dumnezeu. Să ne trezim la chemarea sfântă a Domnului.
Dar chiar acum, cu toată inima să ne întoarcem, să pregătim din timp untdelemn în candele, căci nu se ştie când va veni Mirele şi să nu ne surprindă nepregătiţi. Să ne grăbim deci, să ajungem la drumul care duce la Hristos, pe drumul mântuirii, fără nici o teamă de suferinţă, cu convingerea că Hristos ne va ajuta şi ne va primi. „Pe cel ce vine la Mine, nu-L voi scoate afară, căci Eu nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu” (Ioan 6, 37). Deci, dacă vrei să-Mi urmezi Mie, ia-ţi crucea ta (suferinţa ce te întâmpină în viaţă), căci numai cu crucea în spate urcăm drumul mântuirii.
Iată cum Hristos este cea mai mare pildă, cel mai desăvârşit model de luptă pentru toată lumea. Mântuirea vine numai prin luptă, o luptă în care Iisus ne ajută şi ne îmbărbătează mereu. Iată cum ne încurajează prin cuvintele: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu