Viata Sfantului Iosif de la Varatec

Preluare dupa crestinortodox.ro

Sfantul Iosif de la Varatec este pomenit de Biserica Ortodoxa pe data de 16 august, numarandu-se in randul sfintilor cuviosi romani ce au stralucit in Tinutul Neamtului, binecuvantat de Dumnezeu cu multe vetre monahale. Prin viata sa sfanta, prin tot ceea ce a invatat si lucrat, Cuviosul Iosif s-a dovedit a fi o pilda de traire intensa a Evangheliei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sihastru si dascal iscusit al rugaciunii lui Iisus, ctitor si duhovnic renumit al Manastirii Varatec, parinte adevarat pentru mireni si monahi si bun organizator al vietii manastiresti, Sfantul Cuvios Iosif a ramas in memoria vie a locului cu supranumele "Pustnicul”.

Sfantul Cuvios Iosif de la Varatec s-a nascut in jurul anului 1750, in satul Valea Jidanului din Transilvania, in sanul unei familii de oameni traitori ai dreptei credinte. Familia cuviosului face parte din grupul acelor familii care s-au mutat insa in Molodova din cauza numeroaselor persecutii la care erau supusi romanii ortodocsi din Transilvania de catre exponentii dominatiei austriece si ai uniatiei. Inca de tanar, a hotarat sa urmeze calea vietii monahale. Devine ucenic al Sfantului Paisie Velicicovschi, pe cand acesta se afla la Manastirea Dragomirna. Urmandu-l pe parintele sau duhovnicesc la manastirile Dragomirna, Secu si Neamt, Cuviosul Iosif s-a deprins cu ascultarea, smerenia, paza mintii, infranarea, postirea, privegherile si rugaciunea mintii. Atat tunderea in monahism, cat si taina hirotoniei intru preot le-a primit in Manastirea Neamt.

Documente ale vremii arata ca pe la anul 1779, Cuviosul Iosif era indrumator duhovnicesc la Schitul Pocrov de langa Manastirea Neamt, si povatuitor al maicilor de la schiturile Gura Carpenului si Durau.

Dupa o vreme s-a retras in pustie, traind ca sihastru in padurile din apropierea Schitului Sihla. Acolo s-a nevoit multi ani in post si rugaciune, impreuna cu doi ucenici ai sai, Gherman si Gherontie. Locuinta Cuviosului Iosif si a ucenicilor sai era formata din trei chilii de lemn si pamant, asezate intr-o poiana, alaturi de un mic paraclis. Batranul cobora din pustie foarte rar. Hrana si-o procurau din fructele de padure si din legumele cultivate in jurul chiliilor. Si astazi se mai vad in poiana urmele "Chiliilor lui Iosif", paraul si poiana care ii poarta numele si cativa pomi fructiferi.

Dupa anul 1785, cu povatuirea Staretului Paisie si cu binecuvantarea chiriarhului, Cuviosul Iosif a fost randuit sa puna bazele Manastirii Varatec, impreuna cu maica Olimpiada, iar mai apoi si Nazaria, ucenicele sale duhovnicesti de la Schitul Durau.

Sfantul Iosif este cel dintai duhovnic al Manastirii Varatec si, totodata, unul dintre ctitorii acestei vetre monahale. Intre ctitorii se numara cele doua biserici de la inceputul manastirii, al celei din lemn (1785) si apoi din zid (1808-1812), ambele cu hramul "Adormirea Maicii Domnului".

La Manastirea Varatic a format o obste de peste 200 de calugarite, pe care le-a povatuit duhovniceste mai bine de 30 de ani. Ieroschimonahul Iosif era insa cunoscut de catre toti calugarii din tinutul Neamt ca un foarte iscusit duhovnic si mare dascal al rugaciunii lui Iisus. De aceea, veneau la el pentru cuvant de folos si spovedanie numerosi sihastri din Muntii Sihlei si din padurile Agapiei, calugari si egumeni din Schiturile Sihastria, Sihla, Pocrov si Manastirea Neamt. Iar batranul ii primea pe toti cu dragoste, ii asculta, ii invata tainica lucrare a rugaciunii lui Iisus, ii marturisea si, dupa ce ii ospata cu mancare pustniceasca, ii libera cu pace la chiliile lor.

Ca ucenic si urmator al Sfantului Paisie Velicicovschi, Cuviosul Iosif a devenit un vrednic misionar al Bisericii noastre si innoitor al vietii monahale in obstea de la Varatic si imprejurimi. A pus temelia bunelor randuieli cu privire la slujbele bisericesti, la lucrul de obste si chilie, la deprinderea cu cititul, scrisul, lucrul de mana si rugaciunea cea de toata vremea.

Cunoscand purtarea sa si rolul activ pe care l-a indeplinit la Varatic, Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei l-a pretuit pentru sfintenia vietii sale si faptele bune ce le savarsea.

Printre ucenicii sai se numara si Ieromonahul Irinarh Rosetti, care, dupa ce a intemeiat, cu binecuvantarea si sprijinul Mitropolitului Veniamin Costachi, Manastirea Horaita, a plecat in Tara Sfanta, unde a ctitorit biserica de pe Muntele Tabor.

Pentru viata sa sfanta, Dumnezeu l-a inzestrat pe Cuviosul Iosif cu darul facerii de minuni si al izgonirii duhurilor necurate. Prin rugaciunile sale inaltate inaintea Sfintei Treimi si a Maicii Domnului, erau vindecati multi crestini de bolile sufletesti si trupesti.

Mai inainte de obstescul sau sfarsit, Cuviosul Iosif a prevestit ca vor veni tulburari mari si razmerite peste tara Moldovei. Satele si manastirile vor fi jefuite, Manastirea Neamt va ramane un timp pustie, iar celelalte - Agapia, Secu, Sihastria si Varatec - vor fi arse de foc. Aceasta profetie a ieroschimonahului Iosif Pustnicul s-a implinit in toamna anului 1821, in timpul rascoalei eteriste.

Sfantul Cuvios Iosif a trecut la cele vesnice pe 28 decembrie 1828, fiind inmormantat in pronaosul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" de la Manastirea Varatic.

Sfantul Iosif de la Varatec a fost canonizat in sedinta din 5-7 martie 2008, proclamarea oficiala a canonizarii avand loc pe 5 iunie, de Inaltarea Domnului, la Manastirea Neamt, alaturi de alti sfinti nemteni, in prezenta PF Patriarh Daniel si a mai multor ierarhi ai Bisericii noastre.

Radu Alexandru