Sfântul Ignatie Briancianinov: Capetenia tuturor patimilor e necredinta.

[…] “Nu te tulbura, nu cadea în nedumerire”, a zis un oarecare Sfânt Parinte, “atunci când vezi în tine lucrarea vreunei patimi. Atunci când se rascoala patima, nevoieste-te împotriva ei, straduieste-te sa o înfrânezi si dezradacinezi prin smerenie si rugaciune”. Tulburarea si nedumerirea care apar în om atunci când se descopera în el lucrarea vreunei patimi e marturia faptului ca acel om nu s-a cunoscut pe sine. […]

 Potrivit cu însusirile sufletului si trupului, potrivit cu înrâurirea împrejurarilor, într-un om lucreaza si în­floreste cu deosebita putere o patima, într-altul alta; în cineva se poate vedea o deosebita înclinare spre iubirea de argint, în altcineva, aplecare spre îmbuibare; unul se lasa tras de pofta trupeasca, altul de setea cinstirilor desarte. Cel ce nu are aplecare spre o anume patima nu trebuie sa creada ca nu este în el acea patima, nu s-a ivit prilejul ca ea sa iasa la iveala. Trebuie sa fim gata mereu a ne împotrivi tuturor patimilor. Cu precadere trebuie sa priveghem împotriva patimii care precumpaneste, care apare mai des ca cele­lalte patimi, care ne tulbura cel mai mult.[…]

În nevointa duhovniceasca trebuie sa ne înarmam în primul rând împotriva patimilor începatoare: urmarile lor vor pieri de la sine. Cel ce s-a lepadat de placerile trupesti, de slava omeneasca, de iubirea de agonisita, de viata împrastiata, nu va cadea prada mâniei si întristarii, nu-i vor sminti nici trufia, nici pizma; el va umbla fara împiedicare în calea poruncilor lui Dumnezeu catre mântuire, catre cuprinzatoarea cunostinta de Dumnezeu, la care pot ajunge doar cei curati cu inima.

Capetenia tuturor patimilor e necredinta. Ea deschide intrare în suflet si iubirii de argint, si iubirii de slava, si poftelor spurcate, si mâniei, si întristarii, si plinirii relelor, care e deznadejdea. Capetenia si usa tuturor adevaratelor fapte bune crestinesti e credinta. Patimile viaza în chip tainic în oamenii care duc viata împrastiata, fara trezvie; în cea mai mare parte ele sunt satisfacute de catre ei, în cea mai mare parte nu sunt bagate în seama de catre ei, în cea mai mare parte sunt dezvinovatite, adeseori sunt socotite virtuti din cele mai curate si mai înalte.

Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte catre cei care vor sa se mântuiasca, (Experiente ascetice vol 2), Editura Sofia, Bucuresti, 2000
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim