Gheron Iosif Isihastul – Învățături despre rugăciunea minții

Când am venit eu la Sfântul Munte am căutat dintru început pe pustnicii care lucrau rugăciunea. Pe atunci – acum patruzeci de ani – erau mulți care aveau viață înlăuntrul lor. Oameni ai virtuții. Bătrânei plini de zile. Dintre aceștia ne alegeam duhovnicul și pe ei îi aveam îndrumători.

A lucra rugăciunea minții înseamnă a te sili pe tine însuți să spui continuu rugăciunea cu gura. Fără întrerupere. La început repede; să nu aibă timp mintea să nască gânduri trecătoare. Să ai atenția concentrată numai asupra cuvintelor: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă. După mult timp se obișnuiește mintea și o spune de la sine. Și te îndulcești de ea ca și când ai avea miere în gură. Și dorești să o spui mereu (să o tot spui). Dacă o lași, îți pare foarte rău.

Sfântul Maxim Mărturisitorul: Tristeţea este strâns legată de ţinerea de minte a răului

Cel care vede chiar urmă de ură în inima lui faţă de orice om şi faţă de orice greşeală a lui, acesta nu-L iubeşte deloc pe Dumnezeu. Pentru că iubirea faţă Dumnezeu nu îngăduie deloc ura împotriva aproapelui.

Să nu spui „nu-l urăsc pe fratele meu” în momentul în care nu vrei să-ţi aminteşti de el. Ascultă ce zice profetul Moise: „Să nu duşmăneşti pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe aproapele tău, ca să nu porţi păcatul lui” (Levitic 19, 17).

Tristeţea este strâns legată de ţinerea de minte a răului. Deci, când mintea cugetă la persoana fratelui tău şi simte tristeţe, este vădit că-i ţine răutate, căci „căile celor care ţin minte răul duc la moarte duhovnicească” (Pilde 12, 28) pentru că „fiecare dintre cei care ţin minte răul este călcător al Legii” (Pilde 21, 24).

La vreme de linişte, să nu-ţi aminteşti de cele pe care ţi le-a spus fratele, când te-a necăjit, fie în faţă, fie a spus altuia, şi ai auzit după aceea, ca să nu cazi în patima ţinerii de minte a răului.

Sfântul Maxim Mărturisitorul

Glasul Sfinţilor Părinţi, Editura Egumeniţa, 2008, p. 295-296 via altarulcredintei.md

DICTATURA BIOMETRICĂ, tot mai aproape! MAI a prezentat cartea electronică de identitate, care va conține CIP integrat și amprente. În timp ce britanicii au renunțat la proiect, considerat prea costisitor, România e dispusă să dea milioane de euro

"Incet-incet, dupa cartela si buletin de identitate, adica dupa “indosariere”, vor inainta in mod viclean la pecetluire. Vor sili prin diferite mijloace viclene, pentru ca oamenii sa primeasca pecetea pe frunte sau pe mana. Vor forta astfel lucrurile si vor spune: “Va veti misca numai cu cartele; banii se vor desfiinta“. Va da cineva cartela la magazin si va cumpara si vanzatorul va lua banii din banca. Cel ce nu va avea cartela, nu va putea nici vinde, nici cumpara" - Sfantul Paisie Aghioritul
Preluare dupa activenews.ro

Dictatura biometrică nu iartă nici România. Actele de identitate electronice sau „buletinele cu cip” devin și în România realitate, guvernul fiind gata să implementeze proiectul de lege în acest sens. O analiză publicată de ActiveNews, a jurnalistului Victor Roncea, arată că, în timp ce o țară ca Marea Britanie a decis să renunțe la buletinele cu cip, considerând că nu rentează și ar apăsa prea mult pe umerii contribuabililor, România este dispusă să cheltuiască milioane de euro pentru introducerea cărților de indentitate biometrice.

Ministerul de Interne a organizat miercuri o dezbatere publică pe tema proiectului de lege privind noua carte electronică de identitate, care ar ar urma să asigure și funcționalitatea cardului de sănătate. Noul document ar putea fi disponibil de anul viitor, dar nu va fi obligatorie preschimbarea, în momentul apariției acestuia, scrie Mediafax.

Copii sub 4 ani. Televizorul şi întârzierile de limbaj

Televizorul este cea mai bună şi ieftină bonă. Pus în faţă ecranului, copilul e cuminte, mănâncă tot şi nu te mai deranjează. Cercetătorii aducă însă dovezi tot mai multe care să descurajeze expunerea copiilor mici la televizor.

Întârzieri de limbaj şi probleme de atenţie

În 2009, Archive of Pediatrics and Adolescent Medicine a publicat un studiu american pe această temă. “Ştiam că privitul la televizor în primul an de viaţă se asociază cu întârzieri de limbaj şi probleme de atenţie, dar până acum nu ştiam de ce”, spune profesorul Christakis, pediatru la Universitatea din Washington şi conducătorul studiului. ”De fapt, Academia Americană de Pediatrie descurajează privitul la televizor înainte de vârsta de 2 ani, deoarece este o perioadă critică în dezvoltarea copilului – perioada când apar achiziţiile verbale. Creierul unui bebeluş se triplează ca mărime în primii doi ani de viaţă, deci se petrec lucruri însemnate în această perioadă.”

Sfântul Paisie Aghioritul: Multe neînţelegeri şi certuri pornesc de la faptul că oamenii se jignesc unii pe alţii

Multe neînţelegeri şi certuri pornesc de la faptul că oamenii se jignesc unii pe alţii, îşi provoacă durere în suflet şi de aceea suferă. Un cuvânt spus cu dragoste face din lup mieluşel.

În familie trebuie să vorbim cu mult calm. Îmi aduc aminte de un caz din familia Fericitului Augustin. Mama lui era o femeie foarte smerită, pe când tatăl, foarte supărăcios. Adeseori el îi provoca pe cei din casă la ceartă şi părea că scandalul e inevitabil, dar apoi se atenua. Prietenele mamei o întrebau:

‒ Cum de reuşeşti să trăieşti în pace cu soţul tău? El îţi vorbeşte urât atât de des, dar tu nu faci niciodată gălăgie.

‒ Când văd că soţul meu se revoltă şi creează o situaţie neplăcută, eu mă adresez lui Dumnezeu: Doamne, dăruieşte linişte acestui suflet crud, smereşte-l. Numai Tu ştii cum. Rugându-mă din suflet, îl văd cum se linişteşte. Şi în familie iarăşi domnește pacea.

Faceţi şi voi asemenea şi nu veţi avea parte niciodată de scandaluri. Fiţi mereu calme!

(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2013, p. 255) via doxologia.ro

Maria Popescu, copilul-minune al școlii făcute acasă: 10 clase făcute în 4 ani și Bacalaureat de 9.13

”Sunt Maria Popescu, șefa de promoție a Liceului Tehnologic «Dimitrie Leonida» din Piatra Neamț și, până la 13 ani, nu am fost nicio zi la școală”…

Notată cu 10 la matematică în această primă sesiune a examenului de Bacalaureat, Maria Popescu spune că povestea ei este ”o minune a Bunului Dumnezeu”. Are 19 ani și s-a născut în București. Pe când avea 4 ani, s-a mutat cu familia la Petru Vodă. Mai are o soră și trei frați, ea fiind cea mai mare. La Petru Vodă, au găsit frumusețe, bucurie, pace, binecuvântare, pentru că ”eram lângă Părintele Iustin Pârvu, care ne-a chemat în acest colț de Rai!”. Când a venit vremea să fie înscrisă la școală, n-a avut condiții, așa că a stat acasă. Părinții, amândoi cu studii superioare, s-au îngrijit s-o învețe să citească, să scrie, să socotească… Un fel de homeschool-ing, în care părinții preferă să-și educe copiii acasă, nu într-o școală tradițională, din sistemul public sau privat.

În alte țări, curentul a devenit deja o obișnuință, dar România e departe de acel moment, fie și numai prin prisma reticenței la tot ce iese din tipare. Dezavantajul școlii făcute acasă este, în primul rând, recunoașterea studiilor și obligativitatea adeverinței de absolvire a claselor, indiferent că e a VIII-a sau a XII-a.

”E ceva frumos, dar, din păcate, acest proiect nu este acreditat la noi în țară. Dacă ar fi fost posibil homeschool-ingul în România, poate că nu era așa cu mine, să nu merg la școală, să ajung să mă dau, la un moment dat, cu capul de pragul de sus, deoarece trebuia neapărat să fiu înscrisă în sistemul școlar de stat. Dar… așa a fost să fie și cred că așa a vrut Dumnezeu!”, spune Maria.

12 iulie - Praznuirea Sfantului Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit la Sfântul Munte Athos. Stareţul Paisie s-a născut în Farasa Capadociei - Asia Mică, la 25 iulie 1924. A intrat în obştea Mănăstirii Esfigmenu din Sfântul Munte Athos în 1953, iar în anul următor a fost făcut rasofor, primind numele Averchie. În 1956, a plecat la Mănăstirea Filotheu, urmând ca la 3 martie 1957 să fie făcut stavrofor, primind schima mică şi luând numele Paisie. În 1958 se mută la Mănăstirea Naşterii Maicii Domnului, la Stomio - Koniţa, unde a rămas până în 1962, când a plecat în peninsula Sinai şi a locuit la Chilia Sfinţilor Galaction şi Epistimia. 

În 1964, a revenit la Sfântul Munte şi s-a stabilit la Schitul Ivironului, la Chilia Sfinţilor Arhangheli. A primit schima mare la 11 ianuarie 1966. De numele său este legată şi istoria Mănăstirii Sfântului Ioan Evanghelistul şi Teologul din Suroti, căreia i-a pus temeliile de zid şi cele duhovniceşti. Pe la sfârşitul lui 1967, s-a dus la Katunakia (Muntele Athos) şi s-a stabilit la Chilia Sfântului Ipatie a Mănăstirii Marea Lavră.

Dr. Dimitrie Avdeev: Care este cauza întristării?

După cum afirmă Sfinţii Părinţi, întristarea vine atunci când o patimă nu s-a văzut satisfăcută: de pildă, când omul nu a primit suma de bani pe care o voia, când simţămintele i-au fost respinse de aleasa inimii lui, când nu a fost avansat la serviciu de multă vreme s.a.m.d.

Patimile păcătoase sunt legate între ele şi se influenţează între ele. Astfel, trufia şi slava deşartă sunt „susţinute” de lăcomia pântecelui şi de curvie, iar toate aceste patimi sunt în acelaşi timp legate de iubirea de bani. Rezultatele acestei „tovarăşii” sunt: mânia, întristarea, trândăvirea — vorbind metaforic, sindromul „corăbiilor înecate”. Trândăvirea, întristarea îl pândesc pe cel ce n-a dobândit credinţa tare în Dumnezeu. 

Aceste patimi stăpânesc adeseori în sufletul celor care, lepădând Cerescul, s-au lipit cu tărie de pământesc. Altfel spus, la temelia sa adâncă depresia nevrotică este urmare a necredinţei în mântuitoarea purtare de grijă a lui Dumnezeu. În atare caz, necazurile şi suferinţele sunt pentru om ceva respingător, absolut inutil. La drept vorbind, aceasta este urmarea logică a filosofiei hedonismului, a vieţii „după propriul plac”, spre care năzuiesc foarte mulţi oameni.

(Dr. Dimitrie Avdeev, Depresia ca patimă şi ca boala, Editurile Sophia şi Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2005) via doxologia.ro

Dragostea dintre părinți – temelia educației copiilor

Cum v-aţi educat copiii? Aţi aplicat vreo metodă de pedeapsă?

E simplu să educi copiii dacă în familie mămica îl iubeşte pe tăticul, iar tăticul pe mămica, dacă părinţii nu îşi spun niciodată unul altuia vreun cuvânt grosolan, iar copiii văd în casă numai dragoste şi tandreţe. Iar în familie va fi o asemenea atmosferă dacă în inimile părinţilor este Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Dragoste.

Copiii noştri nu au avut televizor, şi a fost bine aşa. Acum, strănepotul meu se uită la desene animate. Ce vede el acolo? Ce aude? Ce comportament îşi însuşeşte? Eroii desenelor animate sar şi se agită tot timpul, iar copilul copiază toate acestea, este influenţat de maniera în care vorbesc ei, şi atunci apar probleme în educaţie: în faţa ochilor copilului este nu numai exemplul pozitiv al părinţilor, ci şi cel negativ al poveştilor de la televizor.

* Interviu cu Natalia Nikolaevna Sokolova, autorea cărții „Sub acoperământul Celui Preaînalt”. Natalia Nikolaevna Pestova (după căsătorie Sokolova) s-a născut în anul 1925, în familia cunoscutului chimist și scriitor rus Nikolai Pestov. Viața Nataliei Nikolaevna este familia ei: ea este soție de preot ortodox, mamă a cinci copii, bunică și străbunică. Toți fiii ei au devenit clerici: unul episcop, alți doi - protoierei; cele două fiice dirijează coruri bisericești.

(Dr. Dimitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia şi problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti şi Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 121-122) via doxologia.ro

Grupul psaltic al Mănăstirii Diaconești

Despre educația copiilor

Sfantul Valeriu Gafencu: "E vremea să ne smerim adânc, să ne ocupăm de problemele cu adevărat importante"

Să mergeţi pe cărarea cea spinoasă, prin suferinţele pe care le îndură creştinul iubitor de adevăr. (…) Vreau să ştiţi că vremurile acestea pentru mine le socotesc o încercare şi le privesc ca pe o stare de ispăşire: cu sufletul senin şi plin de pace, cu bucurie tainică şi cu multă nădejde. Vreau să ştiţi că sunt fericit. Vremurile acestea sunt adeverirea drumului pe care ani şi ani în urmă l-am mărturisit. 

Aceasta îmi este o bucurie atât de adâncă, încât pot spune că privesc moartea cu multă împăcare lăuntrică şi cu nădejdea fericirii viitoare. Îmi doresc zile multe pentru ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să mă pregătesc sufleteşte. Toată dragostea sufletului meu.

– Credeţi voi că eu am abandonat lupta, credeţi voi că eu nu vă înţeleg? Dar oare trebuie să murim ca nişte proşti? Nu aşteaptă ei prilejul să ne lovească? Ce avem deci de făcut? Să intrăm de bună voie în gura porcilor turbaţi!? Ori să folosim timpul acesta de osândă pentru a ne salva sufletele şi vieţile? E vremea să ne smerim adânc, să ne ocupăm de problemele cu adevărat importante, să ne curăţim pentru a fi vrednici de Hristos.

Valeriu Gafencu, Penitenciarul Aiud, 19 mai 1946

Postul negru

Aici

Daca puterile sunt pe sfarsite. Razboiul si pacea omului cu el insusi

Carte