Dialog cu Vlad Herman despre martirii si minunile de credinta din inchisorile comuniste romanesti

Autor: Tudor PETCU

Dialog cu Vlad Herman despre martirii si minunile de credinta din inchisorile comuniste romanesti

Publicat: 23 iun. 2017

Editor: Ion ISTRATE

Aparut in Revista Luceafarul

1.) Inainte de toate, va rog sa imi spuneti cum percepeti dvs martirajul crestin din inchisorile comuniste romanesti si cum credeti ca aceasta realitate spirituala ar putea fi mai bine cunoscuta in zilele noastre, avand in vedere tendintele contemporane de a respinge, de a ignora valorile credintei ortodoxe pentru care s-au jertfit atatia drept marturisitori?

2.) Despre minunile de credinta din inchisorile comuniste romanesti inca nu s-a scris atat de mult cat ar fi trebuit dar cert este ca acest subiect incepe sa atraga atentia incetul cu incetul. Avand in vedere interesul pe care dvs il acordati acestui subiect, v-as ruga sa vorbiti in linii mari despre acele marturii despre care ati auzit si care v-au marcat constiinta spirituala.

3.) Pe de alta parte, m-ar interesa foarte mult sa stiu cum percepeti dvs exact personalitatea spirituala a parintelui Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda si, nu in ultimul rand, sa imi spuneti care sunt principalele minuni de credinta legate de Sfintia Sa.

4.) Considerati ca minunile de credinta din inchisorile comuniste reprezinta in acelasi timp si o binecuvantare pentru constiinta poporului roman?

5.) Dupa cum ne este cunoscut, cartea lui Ioan Ianolide, „Intoarcerea la Hristos”, atrage foarte mult atentia prin modul in care evidentiaza puterea si rezistenta martirilor ortodocsi din inchisorile comuniste romanesti. Credeti ca aceasta carte este o sursa de referinta inclusiv pentru o mai buna cunoastere si intelegere a minunilor de credinta din inchisorile comuniste romanesti? Nu in ultimul rand, ce alte carti ati mai recomanda referitor la acest subiect?

*

1.) Martirajul din închisorile comuniste poate fi asemănat cu martirajul din primele secole ale creştinătăţii, când închinătorii la idoli au terorizat şi ucis prin diverse metode pe cei care Îl iubeau pe Hristos Domnul și Mântuitorul. Cei care au pătimit în închisorile comuniste reprezintă coloană vertebrală a neamului românesc, alături de ceilalţi Sfinţi şi eroi. Jertfa şi sângele vărsat de mucenicii din închisori pentru Hristos şi neam nu pot fi trecute atât de uşor cu vederea, astfel că trebuie, atât cât putem, să arătăm lumii că au existat şi astfel de oameni, dar mai ales că există şi avem astfel de Sfinţi, în ciuda celor care, pe diverse căi, încearcă să-i facă uitaţi sau să-i ponegrească.

2. M-au impresionat foarte mult minunile care s-au petrecut în închisorile comuniste, minuni care m-au întârit foarte mult în credinţă şi m-au făcut să mă apropii, mai ales la început, de cei supranumiţi Sfinţii Închisorilor. Ca puncte de referinţă pentru mine ar fi acea minunea din ziua Sfinţilor Trei Ierarhi de la Periprava, povestită de Părintele Justin Pârvu, când deţinuţii (la îndemnul Părintelui Ilie Lăcătuşu) care au intrat în apă nu s-au îmbolnăvit, deşi afară era ger, ba mai mult un soare cald i-a încălzit apoi. Ar mai fi minunea de care a avut parte Valeriu Gafencu, când Maica Domnului i s-a arătat de Crăciun, dar şi momentele cu Părintele Arsenie Boca, care a făcut ca lacătele de la uşile celulei să se deschidă. Acestea mi le amintesc acum, dar desigur că mai există multe alte cazuri în care credinţa, rugăciunea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu au făcut ca planurile diavoleşti să fie răsturnate. O altă minune, pe care o consider poate cea mai mare, este faptul că închisorile au „scos” o mulţime de sfinţi, care acum se roagă pentru noi şi de ale căror sfinte moaşte ne putem bucura astăzi.

3. Pentru mine, Părintele Justin Pârvu este un adevărat reper de viaţă, mai ales în vremurile antihristice pe care le trăim. Un Sfânt, un Erou, un Român, pe care nu-l pot caracteriza în prea multe cuvinte, căci este mult prea uriaş ca eu să pot face asta. Cert este doar că am rămas săraci odată cu plecarea sa la Domnul, dar în acelaşi timp ne-am îmbogăţit cu un Sfânt şi un mijlocitor la Tronul Ceresc. Sfântul Părinte Justin a fost, poate, una dintre ultimele trâmbiţe prin care Domnul ne-a avertizat cu privire la vremurile pe care le trăim, în special prin implementarea tehnologiei antihristice cu cipuri în documentele personale. Acelaşi Părinte a pus punctul pe i, de atâtea ori, şi în privinţa ecumenismului hidos, care încearcă să-şi extindă tentaculele peste cât mai multe suflete. Părintele Justin a făcut multe minuni atât în timpul vieţii pământeşti, cât şi după ieşirea din trup (vindecări trupeşti şi sufleteşti). La una dintre ele am fost şi eu martor. S-a întâmplat pe 27 iulie 2014, când mă aflam la mormântul său. La un moment, din cele două fotografii cu dânsul care erau amplasate pe crucea de la mormânt a început să izvorască mir, lucru care m-a impresionat şi care nu poate fi uitat vreodată.

4. Cu siguranţă că minunile care s-au petrecut în inchisori au fost şi sunt o mare binecuvântare pentru poporul român, care astăzi, la fel ca şi ieri, este războit de diverse forţe oculte care încearcă să-l îndepărteze de Dumnezeu şi Biserică prin diverse metode sălbatice. Prin aceste minuni, Domnul şi-a arătat marea milostivire şi dragoste pe care o are faţă de oile Sale, încredinţându-ne – atunci şi azi – că este alături de noi, în ciuda tuturor greutăţilor.

5. Cartea „Întoarcerea la Hristos” este o adevărată minune, mai ales şi prin prisma modului cum ea a ajuns să fie publicată. Se ştie că nenumăratele pagini scrise de Ioan Ianolide au fost ascunse în diverse locuri de ochii Securităţii, astfel că apariţia ei este cu adevărat o mare binecuvântare. Un document cutremurător, care arată, într-o anumită măsură, ororile, dar şi sfinţenia care a existat în temniţele comuniste. Sfinţenie la care au ajuns mulţi dintre cei pomeniţi de Ioan Ianolide, un caz aparte fiind Sfântul Valeriu Gafencu, despre care există multe detalii în paginile cărţii. Vom găsi în ea nenumărate minuni, care n-au cum să nu încălzească inima celor care le vor citi. O astfel de carte ar trebui studiată în şcoli şi nu numai, dar totul rămâne doar o utopie în epoca noastră. Recomand cu multă căldură lecturarea ei, considerând această carte un dar al Sfinţilor Închisorilor pentru noi. Pot să mai recomand din această categorie cărţile „Imn pentru crucea purtată – Virgil Maxim”, „Mărturisitorii din închisorile comuniste”, „Din temniţe spre sinaxare”, „Sfântul Închisorilor”, „Sfinţii Închisorilor – Stâlpi ai Ortodoxiei si Neamului Românesc”, „Octavian Anastasescu – Lângă Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor”.