joi, 5 septembrie 2019

Din viata Cuvioasei Macaria – mangaietoarea suferinzilor (†18 iunie 1993): „Suferinta e ceva la care ma pricep”

Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: unul sau mai mulÅ£i oameni, pălărie, ochelari de vedere ÅŸi interiorBoala picioarelor i se agravase, intr-atat incat nu mai putea sta nicicum in capul oaselor, asa ca in 1976 (dupa cum ii spusese batrana sa ocroti­toare) a fost tunsa in schima mica. Dupa calu­garie, Cuvioasa era ca nascuta din nou, iar boala i-a disparut. Dupa alte cincisprezece luni, la 49 de ani, la vestirea Maicii Domnului, a primit si schima mare, luand numele Macaria. Atunci Maica Domnului i s-a aratat iarasi si i-a spus ca „o alege pentru o nevointa”: de-atunci ina­inte trebuia sa ia asupra ei suferintele si bolile tuturor oamenilor ce veneau la ea cu cereri de tamaduire, sa faca loc in inima ei intregii dureri si intristari a Rusiei si sa poarte pe umerii ei, cu smerenie, aceasta povara.

„Maica Domnului, de ce ai ales o oloaga ca mine?“, a intrebat-o.

„M-am uitat peste tot si nu am aflat pe nimeni mai vrednic ca tine. Tu esti cea aleasa“.

„Dar ce fel de aleasa pot fi eu?”

„Tu esti cea desavarsita a mea!”,

i-a raspuns Preasfanta Maica.

„Nu pricep ce inseamna desavarsita!”, a zis Cuvioasa, si i-a pus metanie Imparatesei Cerurilor, adaugand:

„Am sa primesc suferinta cu bucurie. Suferinta e ceva la care ma pricep“.

Fragment din revista FAMILIA ORTODOXA, nr. 6 (77)/ iunie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu