Parintele Ioanichie Moroi a fost unul dintre cei mai mari duhovnici ai secolului trecut, precum si unul dintre cei mai de seama stareti pe care i-a avut Manastirea Sihastria, din judetul Neamt. Nascut in anul 1859, in apropiere de Brasov, si trecut la cele vesnice in ziua de 5 septembrie 1944, in manastirea pe care a condus-o cu atata dragoste si pricepere, parintele Ioanichie Moroi a fost asezat in cimitirul manastirii, alaturi de ceilalti mari parinti duhovnicesti si sfinti ai locului.
Locasul monahal din Sihastria a fost intemeiat in anul 1655, ca schit pustnicesc al Manastirii Neamt, de catre pustnicul Atanasie. Dupa secularizarea efectuata intre anii 1861-1863, schitul ramane aproape pustiu. In anul 1884, odata cu amenajarea unei fabrici de cherestea, in apropierea schitului, cei cativa vietuitori ramasi se vor imprastia si ei. In anul 1909, fabrica este inchisa, iar Schitul Sihastria este redeschis, sub indrumarea duhovniceasca a parintelui Ioanichie Moroi. Mai tarziu, in anul 1947, schitul este numit manastire.
Parintele Ioanichie Moroi (1859-1944)
Parintele Ioanichie Moroi s-a nascut in anul 1859, in localitatea Zarnesti, judetul Brasov. La vremea potrivita, el s-a casatorit, primind de la Dumnezeu doi copii. La un moment dat, cand viitorul parinte Ionichie a hotarat sa intre in monahism, sotia sa, impreuna cu cei doi copii, au luat si ei calea manastirii. Sotia sa va imbratisa viata monahala in Manastirea Agapia, sub numele de Augustina.
Dupa un pelerinaj in Tara Sfanta si in Sfantul Munte Athos, viitorul parinte Ioanichie Moroi a renuntat la lume si a intrat in monahism, la una dintre chiliile romanesti din Sfantul Munte. In acest loc, parintele s-a nevoit intre anii 1890-1900.
In anul 1900, parintele Ioanichie a revenit in tara si a intrat in obstea Manastirii Neamt, unde a fost randuit paraclisier. In anul 1909, mtropolitul Pimen Georgescu al Moldovei hotaraste desfiintarea fabricii de cherestea de la Sihastria si reinfiintarea schitului. Astfel, dupa noua ani de nevointe monahale, savarsite in Manastirea Neamt, schimonahul Ioanichie Moroi a fost hirotonit ieroschimonah si trimis, ca egumen, in Schitul Sihastria.
La conducerea acestui schit, parintele Ioanichie s-a ostenit duhovniceste vreme de 35 de ani, reorganizand in intregime viata monahala din aceasta sihastrie, adunand in jurul sau o obste de seama. In toata aceasta vreme, parintele protosinghel Ioanichie Moroi a reusit sa faca din acest schit pustiu o adevarata sihastrie duhovniceasca, dupa modelul celor din Sfantul Munte Athos.
Vreme de douazeci de ani, parintele Ioanichie a fost singurul preot si duhovnic pentru vietuitorii din schit. Printre cei peste patruzeci de ucenici ai sai s-au numarat si cei trei frati din familia Ilie, anume Vasile, Gheorghe si Constantin (viitorul parinte Cleopa).
Sfanta Liturghie era savarsita zilnic, slujba Utreniei facandu-se la miezul noptii, iar celelalte laude, fiecare la locul ei. Se spune ca parintele Ioanichie nu dadea binecuvantare de inceperea slujbei, pana ce nu se adunau toti fratii in biserica. Spovedania se facea saptamanal, in ziua de vineri, iar impartasirea cu Sfintele Taine se facea la vremea hotarata de duhovnic. In zilele de luni, miercuri si vineri se manca o singura data in zi, dupa ora 15.00, fara ulei, iar in celelalte zile se manca de doua ori pe zi, fara carne.
Timpul petrecut in chilie era foarte important, acesta fiind randuit cu multa atentie: canonul zilnic randuit pentru calugari era de trei sute de metanii si sase sute de inchinaciuni, precum si citirea din Psaltire. Cei care nu veneau la slujba Utrenieei si nu-si faceau canonul, nu primeau hrana in acea zi. De asemenea, nimeni nu avea voie sa primeasca rude in chilie, sa aiba bani si sa vorbeasca cele lumesti. Toate se faceau numai cu binecuvantarea egumenului Ioanichie.
Despre nevointele parintelui Ioanichie, parintele Cleopa Ilie, ucenicul sau, spunea: "Intrucat savarsea Sfanta Liturghie zilnic, el nu manca nimic, de luni si pana sambata, multumindu-se numai cu Sfanta Impartasanie si cu prescura care se cuvine preotului slujitor. In aceste cinci zile, egumenul venea la trapeza cu obstea si citea cuvant de invatatura de la Sfantul Teodor Studitul. Insa sambata si duminica, ca si in celelalte sarbatori mari, lua masa impreuna cu toata obstea."
Cand parintele Ioanichie Moroi s-a imbolnavit greu si nu mai putea conduce Schitul Sihastria, ucenicul sau, monahul Cleopa Ilie, a fost randuit sa-i continue slujirea duhovniceasca. Ultimii doi ani de viata, parintele si i-a petrecut mai ales in chilie, rugandu-se lui Dumnezeu neincetat, spovedind si dand sfaturi ucenicilor sai.
In ziua de 3 septembrie 1944, cunoscand de mai inainte ca avea sa treaca la cele vesnice, parintele Ioanichie Moroi i-a chemat pe toti vietuitorii schitului langa patul sau, dandu-la ultima binecuvantare, impreuna cu indemnul de a se ruga neincetat, de a face ascultare cu dragoste, de a iubi sfanta Biserica si de a duce o viata curata, in Hristos.
Parintele protosinghel Ioanichie Moroi trece la cele vesnice in dimineata zilei de 5 septembrie 1944. Fiind plans de tot soborul, parintele a fost inmormantat in cimitirul nou din livada schitului. Dupa cativa ani, sotia lui, anume schimonahia Augustina, din Manastirea Agapia, a trecut si ea la cele vesnice, fiind inmormantata in cimitir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu