În urmă cu 14 ani
(în februarie 2006), părintele Visarion Tuderici, secretar eparhial al
Episcopiei Ortodoxe române din Ungaria, încă de când era preot la schitul Huta
(jud. Bihor) a atras atenția asupra învățăturilor religioase ale lui
Ovidiu-Dragoș Argeșanu, care a adus înșelare în plan spiritual multor suflete.
Acesta se pretinde a fi doctor în psihologie și un "evoluat
spiritual". Realitatea este că, nu găsim la dânsul nici o formă de trăire
duhovnicească autentică, ci doar aroganță și dispreț față de Biserica Neamului
Românesc. Dacă o face din convingere sau doar pentru a-i crește vizualizările
nu ne putem pronunța, dar putem spune că încă nu ne-a convins că domnia sa
poate fi un exemplu pozitiv pentru spiritualitatea românească. În ce privește
diploma de doctor, noi nu i-am văzut-o. Indiferent că ar exista sau nu, este
puțin important atâta timp cât modul său de viață și învățăturile sale lasă de
dorit...
În cele ce urmează
vom reda articolul părintelui Visarion Tuderici, în care vedem câteva dintre
contradicțiile domnului Argeșanu și blasfemiile acestuia la adresa Bisericii Naționale
Române:
REIKI – sau cum dracul vrea să se ascundă sub numele
lui Hristos
A apărut de curând
o carte scrisă de un anume Ovidiu-Dragos Argeșanu, mare maestru reiki. Cartea
se numeste -Reiki intre mit si realitate- si este dedicata lui Hristos, dupa cum aflam din pagina de titlu. Este o carte care o dedic lui Iisus Hristos,
Lui cred ca merita sa ii dedic toate eforturile mele. Care eforturi? Ne
intrebam noi. Cred ca acelea de a ponegri Biserica Ortodoxă si pe slujitorii
ei, deoarece cartea cuprinde o groaza de calomnii aduse Bisericii Ortodoxe.
Din pagina 41 a
acestei carti aflam ca …a te ruga,a
posti, a merge la slujbele ortodoxe… face sa crească puterea practicantului
reiki, chiar daca, dupa acelasi autor,
Biserica face prea putin voia lui Dumnezeu si că este precum Titanicul care,
merge spre propria scufundare, fără să se poată
opri din cauza inerției (pag.119). La pagina 115 aflam ca preasfintiilor ortodoxe nu le cade bine
cand porumbelul (Duhul Sfant), la Liturghie, nu se mai pogoară pe capul preoților,
ci pre al vreunui practicant reiki sau radiestezist care -chipurile- sunt mai
curati: Vine Duhul sfânt si fâl! fâl! fâl!
Nu are unde se așeza și se întoarce de unde a venit!... Normal că preoții
ortodocși sunt frustrați cand văd lumina venind din altă parte decat din altar și
că nu mai pricep nimic din toate astea și atunci pentru că le fuge pământul de
sub picioare odata cu recunoașterea, banii sau mă rog bunurile materiale, în
loc să-și reconsidere atitudinea față de divinitate, om și cunoaștere, încep să
arunce cu noroi în ceea ce nu înțeleg și nu pot accepta. Si aici maestrul
reiki iar se contrazice. Chiar daca Duhul Sfant nu se mai pogoară peste preoții
ortodocși, ci vine la ei doar dând din aripi și făcând fâl! fâl! fâl!, totuși
rugaciunile lor sunt valabile. Chiar autorul cărții îi îndeamnă pe ucenicii lui
să meargă si la dezlegarea unui preot (pg. 24), deoarece aceasta alături de
post negru, rugaciune sau împartașanie, ajută
la creșterea vibrației.
Apropo de împartășanie,
domnul Argeșanu îi informează pe cititorii cărtii, adresandu-se direct preoților,
că împărtășania din Biserica Ortodoxă nu este Trupul si Sângele Mântuitorului,
ci Hristos vine în pâinea si vinul pe care el le "sfințește".: Io iau un pahar de vin și înmoi în el pâinea
de la masă și spun cuvintele Mântuitorului: «Luați, mâncați, acesta este Trupul
Meu» și continui: «Acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, carele pentru
mulți se varsă!» Mc. 14:22-24 Și dau să mănânce celor de la masă. Are valoare
de Împărtășanie?Are, domnilor, o valoare mai mare decât cea din bisericile
voastre, pentru că Iisus nu mai vine la voi!
(pg.119). Ne întrebăm atunci de ce domnul reikist îi învață pe învățăceii
lui să se împărtășească la biserică și nu le dă chiar el împartasania lui? Si
totuși cum se pogoară Duhul sfânt peste pâine și vin fără rugăciunile de invocare
rostite de un episcop sau preot? Probabil că domnul Argesanu nu a auzit înca de
epicleză.
Cu privire la sfinți,
iar găsim contradicții. La pagina 75 citim ca voia unui om curat este mai
presus decat voia unui sfânt din cer!, cu toate că, o pagină mai înainte,
acelasi autor, afirma: Sfinții sunt pe pământ, sunt încarnați sau mai exact, s-au reîncarnat
ca să treacă ultima oară prin chinurile si ispitele lumii si trupului.
Asupra reîncarnării
nu vom insista prea mult aceasta învațătură neavând nici un temei biblic,
patristic sau din Sfanta Tradiție. Mantuitorul spune: „Vine ceasul în care toți
cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi cei ce au facut cele bune, spre învierea
vieții, iar cei ce au făcut rele spre învierea osândei.” (In 5, 28-29/ Vezi Iov
19,25 / Isaia 26, 19 /I Cor 15, 12-22, 36-42). Si dacă va fi așa, și credem cu
tărie că va fi, atunci cei reîncarnați cu care trup vor învia, daca au trecut
prin mai multe vieti? Asadar, cei care cred în reîncarnare nu mai pot să creadă
si in Înviere, în Hristos, sunt păgâni, eretici sau atei și nu pot avea nici o împartașire
cu Hristos, cu Biserica, facandu-se de bună voie moștenitori ai iadului (pr. Simeon
Adrian, în "S.O.S. - Despre reincarnare si invazia extraterestra", de
Danion Vasile, Ed. Buna Vestire, Galati, 2003, pg. 72).
Nici în ceea ce
privește minunile, maestrul reiki mai sus amintit nu este prea hotărât. Dacă la
pagina 74 citim, fiind scris cu litere mari "NU EXISTA MINUNI!", doua
pagini mai înainte, același autor povestește despre minunile care se fac la moaștele
sfinților.
Biserica mai este
acuzată că a inventat povestea ca în
afara ei nu este mantuire, ca să nu-si piardă musteriii si-i da drept
exemple pe pustnici: Pustnicii Ioan de la Prislop, Teodora de la Sihla. Nu au avut nici în clin nici în manecă cu Biserica Ortodoxă, o șleahtă de
funcționari impotenți spiritual care își sug banii și puterea de convingere de
pe urma unora care s-au nevoit cu adevărat pentru Dumnezeu (p.88). În
contradicție cu ce spune Argeșaniu, Mantuitorul a spus: "Eu sunt ușa, dacă
va intra cineva prin Mine se va mântui" (In. 10,9), iar apostolul Pavel
scrie Efesenilor: Hristos este cap
Bisericii, trupul Sau, al carui Mântuitor este ( Efes 5,23 ).
Și Sfântul Ciprian
(+304) spune: Afara de Biserica nu este mântuire
și cine nu are Biserica ca mamă, nu-L poate avea pe Dumnezeu ca Tată.
Referitor la Sfinții
Ioan de la Prislop și Sf. Teodora de la Sihla, precum și toți sfinții ce au trăit
în pustietăți, nu au fost deloc rupți de Biserică: au fost botezați în Biserica
Ortodoxă, s-au spovedit si împartășit în Biserica Ortodoxă, au primit ”jugul
cel bun”, tunderea în monahism, în Biserica Ortodoxă, s-au întărit duhovnicește
citind scrierile și viețile sfinților din Biserica Ortodoxă, au postit și s-au
rugat după rânduielile Bisericii Ortodoxe etc. Așadar, n-au fost nici o clipă
străini de Biserică, ci, am putea spune au și respirat ortodox.
Acest maestru
reiki susține că L-a vazut chiar pe Mântuitorul Hristos. Îndoielnice sunt însă împrejurările
în care a avut loc această „întalnire”. Autorul stătea la o terasă, în parc, la
o bere, când deodată, avu loc călătoria minunată în astral unde s-a întalnit cu
Hristos (pg.117). Ne întrebăm dacă patriarhul Avraam, care a vazut pe Preasfânta
Treime în chipul a Trei Tineri, sau Moise, care a primit Tablele Legii din mâna
lui Dumnezeu, sau Sfântul Alexandru Svirski care L-a vazut pe Însusi
Mantuitorul Iisus Hristos, sau toți ceilalți sfinți care s-au învrednicit sa-L
vadă pe Dumnezeul Cel adevarat, au fost atat de „induhovniciti” încât să iasă
cu Dumnezeu la o bere? De asemenea, domnul Argesanu i-a văzut și pe Sfinții
Arhangheli Mihail si Gavriil, Sfântul Gavriil chiar însărcinându-l pe autor să învețe
un preot ortodox cum să săvârșească slujbele. Referitor la aceasta Sfântul
Apostol Pavel, scrie corintenilor: insuși
satana se preface in inger al luminii (II Cor 11,14). Și în Pateric sunt o
mulțime de povestioare în care diavolul, luând chiar chipul Mântuitorului
Hristos sau al Maicii Domnului, se arată unora pentru a-i arunca în mândrie, Sfinții
Părinți ne învață că orice vedenie am avea să nu o primim, socotindu-ne
nevrednici de avedea sfinți, pe Maica Domnului sau pe Hristos și chiar dacă
vedenia ar fi de la Dumnezeu, El nu se supără, văzându-ne smerenia. Totusi,
trebuie facută o diferență între cei care au ajuns la o anumită înalțime duhovnicească
(la sfințenie), care, într-adevăr L-au văzut pe Adevăratul Dumnezeu, pentru că
acesta a vrut să li se arate, fără ca ei să ceară lucrul acesta, iar mai apoi tăinuind
din smerenie aceste descoperiri (ele fiind povestite de ucenicii lor apropiati)
și cei care pentru a-și atrage slava și lauda oameniloir se bat cu pumnii-n
piept ca fiind mari clarvăzători, Sfântul Ignatie Briancianinov spune: Dorința
de a vedea duhuri, curiozitatea de a afla ceva despre ele și de la ele, este
semn al unei cât de mari nechibzuințe și a unei desăvârșite necunoașteri a
predaniilor morale și făptuirtoare ale Bisericii Ortodoxe. Cunoasterea
duhurilor se dobandeste întru cu totul alt chip decât presupune iscoditorul neîncercat
și nesocotit. Împartașirea pe fata cu duhurile este pentru cel neîncercat o cât
se poate de mare nenorocire sau slujeste drept izvor al celor mai mari
nenororciri (op.cit., pg 88).
În viziunea
domnului reikist, o familie sunt doi șerpi
intr-un borcan! Legati pe toată viața pentru că așa juri în fața lui Dumnezeu!
Scuze, preasfintiilor voastre. Faceți-o voi! Nu aveti decăt să vă legați
singuri, dar eu unul nu voi mai jura în fața altarului (pg.132). Prin taina
cununiei bărbatul și femeia se unesc prin Biserică pentru a fi amandoi un trup,
conform Evangheliei de la Matei 19,6: asa
încât să nu mai fie doi, ci un trup. Noi în continuare vom face cununiile în
biserică, în fața Sfântului Altar, așa cum s-a făcut de la început în Biserica
Ortodoxă, care nu-i poate vedea pe cei căsătoriți niște șerpi, ci niște oameni
ce vor să se mântuiască, prin nașterea și creșterea de prunci, precum și prin
ajutorare reciprocă. Pentru a ne da seama mai bine de unde vin toate acele
calomnii aruncate asupra Bisericii Ortodoxe și a slujitorilor ei, precum si
contradicțiile, ereziile si ideile strainii de învățătura Mantuitorului, vom
reda felul în care domnul Argesanu îl vede pe Dumnezeu:
Poate că nu îl am eu la inimă pe Șeful (așa îi spun
lui Doamne-Doamne) pentru că nu îl înțeleg, dar trebuie să recunosc că de multe
ori mă minunez ce lucruri minunate a creat. Chiar și când mă uit la o femeie
frumoasă și îi admir ochii, picioarele sau sânii mă gândesc că este dat naibii
Șeful (în sensul bun) și este de admirat ce a mai putut scorni. Nu pot să nu îl
admir. E cel mai deștept tip pe care îl cunoasc. Stă cam prost la capitolul
tactică de război și luptă corp la corp, de-asta a și luat-o în freză de la cel
care ulterior a fost numit Izrael, dar nu cred că putea să fie un războinic
bun, un individ care are înclinații spre artă. (pg.143).
Acest citat nu-l mai comentam, lasandu-l pe cititor sa traga concluziile.
Nu ne miră toate
cele afirmate de domnul reikist, având în vedere că vrea să intre în Împărăția
Cerurilor „pe aiurea” și nu prin „poarta cea strâmtă și îngustă” (Mt. 7,14). Înaintea
prefeței acesta scrie: Lui Iisus Hristos și
lui Mikao Usoi, mulțumiri pentru
apariția unui sistem care permite oricui să acceadă la Dumnezeu fără să treacă
prin filtrul unei instituții, biserici, religii, dogme sau credințe. Amintim
din nou că la Dumnezeu nu se poate ajunge decât prin Biserică. Mântuitorul a
spus: ”Cel ce nu intră pe ușă este fur și tâlhar.” (In. 10,1). De asemenea, și
Apostolul Pavel scrie: când se luptă
cineva la jocuri nu ia cununa dacă nu s-a luptat după legile jocului (II
Tim 2,5).
Asadar, reiki-ul
propovăduiește o cale spre Dumnezeu (care Dumnezeu?), o cale ce ocolește
Biserica și Tainele ei. Nu mă interesează
ritualurile ortodoxe: sincer mă plictisesc, sunt lungi și obositoare, deși
trebuie să recunosc, îi plac lui Dumnezeu (pg. 114).
Fiind atât de înverșunat
împotriva Bisericii, acest maestru se vrea totuși, și un „binefăcător” al
acesteia, scăpând-o de preoții care nu-s pe placul lui: Am recunoscut că i-am lovit pe cei de la UNA, dar dacă nu au vrut să învețe
de voie, ce să le fac? La fel am de gând să fac și cu preoții ortodocși. Văd că
nu vor să se deschidă cunoașterii (carei cunoasteri? -astrale?- n.n.). Fiind însă păstori ei nu-și mai aparțin
sieși, așa că atunci când am să mai aud de vreunul așa de inteligent încât
neagă valorile spirituale ale altor neamuri, mă voi ocupa personal de el.
Am mentionat aici
doar cateva din nefondatele aprecieri ale unui maestru reiki.
Ieromonah Visarion Tuderici
Sursa: revista
„Credinta Ortodoxa” Anul X, Nr.2 (108), Februarie 2006, pg. 1, editată de
Episcopia Alexandriei și Teleormanului.
* *
* * *
* *
Acest articol a
fost publicat și în revista "Buna Vestire", organ de presă al
protopiatului ortodox din Beius, în febr. 2006, pg 11-12. La final a fost
tipărită și mărturia unui fost practicant reiki, George Busnea, care, încă de
atunci, spunea:
«Reiki, asemenea radiesteziei, yoga și
bioenergiei, precum și alte asemenea practici demonice își are rădăcina în
patria vrăjitoriei: Tibetul. Propovăduiește credința în reîncarnare,
călătoriile astrale, diferite erezii (ca purgatoriul), disprețul față de
Biserica Ortodoxă și slujitorii acesteia etc. Induce în eroare persoanele în
căutare de "minuni" printr-un misticism bolnăvicios, îndemnându-i
spre despărțirea de trupul lui Hristos care este Biserica.
Maestrul oriental este genul omului modern cufundat în
rătăcirile unui sincretism religios de tip New-Age, lipsit de trăire
duhovnicească, încrezător în sine și nu în Dumnezeu, căutător al faimei celor
în mijlocul cărora trăiește, și înșelat de propriile gânduri și păreri despre
el însuși. Critică păcatul mândriei, dar se crede pe sine superior celor din
jur.
Mulți astfel de
maeștri care nu au nici în clin, nici în mânecă cu creștinismul se folosesc de
citate biblice, învățături și elemente de cult creștine pentru a-i atrage în
rătăcirea lor pe occidentali, iar apoi încet, încet, să se îndrepte către
ortodocși. Acestei înșelări i se opun în mod direct și hotărât învățăturile Sfinților
Părinți ai ortodoxiei.»
În aceeași
revistă, de la Beiuș, părintele Visarion a făcut o introducere în care reda
mărturia Sfântului Ignatie Briancianinov despre cei care au căzut în înșelare
datorită mândriei. Menționăm că la mulți "maeștrii spirituali" din
tagma ezoterică întâlnim o forma a mândriei prin care, se cred mai înțelepți
decât Dumnezeu, Iisus Hristos, astfel încât își dau cu părerea să ne învețe
dacă învățăturile Bibliei sunt bune sau greșite. Aceasta nu este altceva decât
o degradare spirituală care culminează cu hula împotriva Duhului Sfânt:
«Mijloacele și chipurile în care ajută Dumnezeu sunt
cele mai înțelepte. El ajută în sărăcie, în nevoie și nu lucrează fără noimă.
Cel ce cutează să Îl roage pe Dumnezeu pentru săvârșirea unui lucru neobișnuit,
fără a fi silit de nevoie, cel ce dorește ca prin mâinile lui să se săvârșească
minuni și semne, este ispitit în mintea sa de diavol, care-și bate joc de el;
se arată stăpânit de slava deșartă și neputincios cu conștiința. Se cuvine a
cere ajutorul lui Dumnezeu la necaz; a-L ispiti pe Dumnezeu fără nevoie este un
lucru aducător de nenorocire. Cu adevărat, nedrept e cel care dorește lucrul
acesta.» (Sf. Ignatie Briancianinov, "Despre
vedenii, duhuri și minuni", Ed. Sofia, București 2002, p. 44-45.
În încheiere, ne
cerem scuze față de cititorii noștri că am reprodus citatele hulitoare de cele
sfinte ale domnului O. D. Argeșanu, dar acestea fac parte din articolul
original al autorului, care a redat, prin citare, cuvintele hulitorului de cele
sfinte, care se prezintă pe canalele TV ca fiind un "evoluat spiritual".
Se pare că evoluția spirituală a acestuia lasă de dorit, ba chiar mai mult, se
face hulitor de cele sfinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu